10,667 matches
-
față și să ne asumăm o realitate și o lume dominată de raționalism, intelectualizată, dezvrăjită și în care marile valori, cele mai sublime sînt izgonite din viața publică și nu-i departe ziua cînd vor fi extirpate și din viața intimă. A doua conferință a lui Max Weber din volumul Omul de știință și omul politic (apărut la Editura Humanitas în 2011, traducere Ida Alexandrescu), Politica - profesie și vocație a fost susținută în iarna anului revoluționar 1918-1919 în fața Ligii Independente a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ostenit, așa-i? Și chiar eram. Cred că, de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime ale problemei. N-avea legătură nici cu estetica, nici cu etica pe care alți fotografi le invocau - ori spuneau că le invocau - drept filtru al obiectivelor și muncii lor. Pentru el totul era doar o mișcare prin rețeaua fascinantă a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iar. Durerea. Rostită În fața musafirului, vorba suna nepotrivit. Smulsă proprietarilor ei legitimi, de parcă Faulques n-ar fi avut dreptul s-o folosească. Dar Markovic nu părea stingherit. - Durerea, firește, a zis Înțelegător. Durerea. Iartă-mă că sciociorăsc În lucruri prea intime, dar pozele dumitale nu arată prea multă durere. Durere străină, vreau să spun; dar nu observ urmele durerii dumitale. Când nu te-a mai durut, ce vedeai? Faulques atingea cu dinții marginea paharului. - E complicat. La Început a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război. Zâmbea placid. A spus: - Parcă suntem la un concurs de brice rupte, domnule Faulques. Markovic s-a Întors iar spre frescă. A stat așa vreme Îndelungată. La sfârșit, a dat ușor din umeri, ca răspuns la niște gânduri intime. - Cine a spus că războiul a epuizat cuvintele? - Nu știu. Mi se pare că fraza e veche. - Și mincinoasă, În plus. Cine a spus asta n-a fost la nici un război. - Așa cred - Faulques zâmbea pe jumătate. Poate că războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un gest spre pictura murală. - Și unde-i ea? Îi rezervi un loc special pe tablă ori face parte din toată gloata asta? Faulques a pus jos tava. Nu-i plăcea zâmbetul acela neașteptat și insolent. Și, spre surprinderea lui intimă, pentru o clipă s-a văzut calculând posibilitățile pe care le avea de a-l pocni pe Markovic. Croatul era puternic, a hotărât. Mai scund decât el, dar mai tânăr și mai vânjos. Trebuia să-l pocnească Înainte ca acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca de obicei. Aproape Îndatoritoare. - M-am gândit că, Între noi doi, pușca n-avea nici un rost. Dezechilibra prea mult situația. Nu știu dacă mă Înțelegi. Faulques a ridicat din umeri, fără să răspundă. În realitate și spre uimirea sa intimă, nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și i-a șters cu poalele cămășii și i-a pus din nou. - Ai dreptate. Ajunge. Suna ca o nostalgie anticipată, s-a gândit pictorul de război. Doi bărbați obișnuiți unul cu altul, gata să se despartă. Spre surprinderea sa intimă, se simțea neobișnuit de liniștit. Lucrurile veneau când trebuiau să vină. La timpul și În ritmul lor. O clipă, s-a Întrebat ce-o să facă Markovic după aceea, fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de articulația coastei a I-a cu sternul, în partea dreaptă. Are un traiect descendent către inferior și posterior, având raport medial cu aorta ascendentă, posterior cu traheea (marginea dreaptă), ganglionii paratraheali, bronșia primitivă dreaptă, spre lateral vine în raport intim cu nervul frenic, vasele pulmonare și pleura mediastinală, iar anterior cu timusul. După perforarea sacului pericardic are raporturi: anterior cu urechiușa dreaptă, posterior cu artera și vena pulmonară superioară dreaptă, medial cu aorta ascendentă iar lateral cu pleura mediastinală. Vena
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
pereți subțiri, putând fi comprimată cu ușurință de procesele de vecinătate. Prin vena cavă superioară drenează sângele venos sistemic din extremitatea cefalică, membrul toracic drept, membrul toracic stâng, hemiperetele toracic drept, stâng și viscerele toracice (cu excepția cordului). Este în raport intim cu nervul frenic și vasele pericardo-frenice, fiind înconjurată de ganglioni limfatici (ganglionii paratraheali și pretraheali drepți - grupurile 2 și 3, ganglionii prevasculari - grupul 3a, ganglionii traheobronșici drepți - grupul 4 drept). Vena azygos se varsă în cavă imediat deasupra inserției pericardice
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
vena cavă superioară poate fi perturbat relativ ușor de foarte numeroși factori etiologici, benigni sau maligni. Pot fi factori compresivi extriseci sau invadanți în peretele venei, ulterior penetranți în peretele vasului. În majoritatea cazurilor se asociază tromboza, atât datorită lezării intimei vasculare, cât și existenței unui status hipercoagulant și hipertrombocitar la bolnavii cu leziuni maligne. S-a produs o schimbare dramatică a raportului dintre factorii benigni și maligni în etiologia sindromului de venă cavă superioară. Dacă în anii '50 ai secolului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
singurul caz din întregul organism uman în care sistemul nervos central se află la suprafață, în contact direct cu lumea exterioară, deoarece celulele mucoasei olfactive sunt de fapt neuroni centrali. Stimulii olfactivi ajung direct, fără cale ocolită, la cele mai intime mecanisme de comandă ale creierului. La celelalte organe de simț, cel vizual și cel auditiv, stimulii sunt evaluați prin etaje superioare ale creierului, sunt filtrați, „cenzurați” și abia apoi conduși mai departe. În cazul simțurilor auditiv și vizual avem nevoie
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
care sunt nuanțele de referință pentru cromoterapie) si albastrul folosit în decorarea interioarelor, care la lumina sensibil mai slabă a becurilor electrice declanșează în timp efecte negative asupra pshicului și stării generale de sănătate. De asemenea, se recomandă ca lenjeria intimă, atât la bărbați, cât și la femei să nu aibă culoarea albastră întrucât în timp, folosirea acestei culori duce la diminuarea vitalității și la anumite forme de astenie. Se folosește la vopsirea culoarelor și încăperilor în nuanțe deschise, ca să dea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
și bună dispoziție. Meloterapia își extinde în prezent aria sa de acțiune, fiind considerată ca o metodă de tratament complementară, ale cărei rezultate se alătură celorlalte metode naturale care contribuie la restabilirea stării de sănătate. Muzica și medicina au legături intime și indisolubile, ambele sunt știință și artă; prima este mai mult artă, cea de-a doua mai mult știință. Amândouă presupun o cunoaștere profundă a omului și a universului său de gândire, a vieții sale afective, a sensibilității. CAPITOLUL 2
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
arătat că el se afla mai În puteri decât oricând. Proliferând monstruos (șaptesprezece mii de pagini, record mondial ce părea de neegalat... până la Claude Mauriac, un obsedat al genului, care ajunsese, În 1992, la optsprezece mii de pagini publicate!), jurnalul intim a devenit un fel de specie-pilot a autobiograficului. Formulele, structura, tonalitățile s-au mai relaxat, iar unicitatea existenței e dublată, adeseori, de repetabilitatea Înscrisului autobiografic, iscând nu puține paradoxuri: jurnalul intim al lui Tolstoi, cel „oficial”, aflat la vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În 1992, la optsprezece mii de pagini publicate!), jurnalul intim a devenit un fel de specie-pilot a autobiograficului. Formulele, structura, tonalitățile s-au mai relaxat, iar unicitatea existenței e dublată, adeseori, de repetabilitatea Înscrisului autobiografic, iscând nu puține paradoxuri: jurnalul intim al lui Tolstoi, cel „oficial”, aflat la vedere și la Îndemâna oricăruia din membrii familiei, e dublat de unul „doar pentru mine”; mai aproape de zilele noastre - și din cu totul alte rațiuni -, o vedetă de film, precum Shirley MacLaine, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a secolului, iar obstinația unui Radu Petrescu de a nu publica nimic - o formă implicită a Rezistenței scriitorului. În vremea din urmă, și mai ales În Europa Centrală și Răsăriteană, accentele s-au modificat. Ele nu mai cad pe viața intimă a scriitorului. Experiențele pur livrești nu mai impresionează pe nimeni. „Aventura spiritului” sau doar „a cărții”, „căutarea absolutului”, „descoperirea lumii ascunse a eului” par uitate, prăfuite subiecte de arhivă. Setoși de propria noastră istorie, ținută la secret până acum, vrem
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care alcătuiește În jurnalul „tinerei greu de mulțumit”, Jeni Acterian, un fascinant „desen În covor” al chinurilor și zbaterilor spiritului creator ce nu-și găsește drumul? Ce altceva scriitura contorsionată a unui Drieu la Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a unei pagini din jurnalul Sylviei Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
memoria nu Îl va părăsi și nu ne va părăsi, mai există Încă speranță. Speranța - cel puțin - că, descriindu-l, disecându-l, izolându-l, răul poate dispărea. Măcar pentru un timp. Măcar atâta vreme cât Întoarcem filele unei cărți. Ale unui jurnal intim. Artă a portretului și depozit al senzațiilor, jurnalul intim invocă un timp și evocă un spațiu. Crucificat Între aceste două fatalități ale existenței sub-lunare, el Își va dezvolta, pe lângă o evidentă expresivitate, și o subtilă tehnică a autoapărării. O platoșă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
părăsi, mai există Încă speranță. Speranța - cel puțin - că, descriindu-l, disecându-l, izolându-l, răul poate dispărea. Măcar pentru un timp. Măcar atâta vreme cât Întoarcem filele unei cărți. Ale unui jurnal intim. Artă a portretului și depozit al senzațiilor, jurnalul intim invocă un timp și evocă un spațiu. Crucificat Între aceste două fatalități ale existenței sub-lunare, el Își va dezvolta, pe lângă o evidentă expresivitate, și o subtilă tehnică a autoapărării. O platoșă paradoxală, În care cuvintele se ascund Îndărătul altor cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fragil al timpului, al datei, unele pe altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule cazuri și În destule exegeze pe marginea lui -, jurnalul intim riscă să nu poată fi definit. Riscă, altfel spus, să-și piardă specificitatea și structura, pus În situația de a nu-și putea motiva premisele. Luptă permanentă Împotriva perisabilității, suferind de un adevărat complex al lui Faust („Clipă, oprește-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între autodezvăluire și auto-camuflare (self-disclosure și self-concealment, În terminologia lui Herbert Leibowitz 1). Termenii sunt, desigur, relativi și, la rigoare, interșanjabili. Ponderea unuia sau altuia din ei depinde de subiectivitatea instrumentelor de analiză. Din perspectivă psihologică, dezvăluirea va prevala
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
derizorii, simple ocolișuri, artificii retorice decurgând din Încercările genului de a-și constitui propria poetică. Ele Încearcă să rezolve de pe pozițiile imediatului ceea ce, În fapt, aparține eternității. Prin astfel de strategii (stratageme provenind din dificultatea stabilirii unei identități precise), jurnalul intim Își depășește condiția obiectivității non-literare, intrând În domeniul ficțiunii. Raporturile jurnalului intim cu moartea pot fi clasificate În trei categorii: relații referitoare la identitatea autorului, relații privitoare la promisiunea jurnalului de a face concurență morții, opunându-i-se, și relații
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
constitui propria poetică. Ele Încearcă să rezolve de pe pozițiile imediatului ceea ce, În fapt, aparține eternității. Prin astfel de strategii (stratageme provenind din dificultatea stabilirii unei identități precise), jurnalul intim Își depășește condiția obiectivității non-literare, intrând În domeniul ficțiunii. Raporturile jurnalului intim cu moartea pot fi clasificate În trei categorii: relații referitoare la identitatea autorului, relații privitoare la promisiunea jurnalului de a face concurență morții, opunându-i-se, și relații atestând supraviețuirea textului ca atare. Numai În ultimul caz, când el reușește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]