11,439 matches
-
de catarg și se aruncă în valurile tumultoase ale trecutului, căruia i se oferă total, ca unei mari iubiri. Rezultatul? Nu dispariția îndrăgostitului, ci o revigorare a sentimentelor sale, exprimate printr-o nouă carte, în care Istoria este eroină și iubită. De data aceasta, scriitorul abordează o parte extrem de importantă din trecutul colțului de țară numit Moldova. Importantă deopotrivă prin consistența sa și prin dificultățile pe care subiectul în sine le implică. Dându-și seama de dimensiunile, dar și de primejdiile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din când în când cu capul în ugerul vacii pentru ai veni, cât de cât, încă ceva lapte. - Bună seara mamă și săru‟mâna ! Bine te-am găsit, își salută Săndel mama, plin de emoție, și de dragostea revederii, mult iubitei sale mame. - Tu ești măi, Săndele ? Bună seara! Bine-ai venit. Nu me-ai mai scris în ultimul timp. Deși așteptam scrisori de la tine, dar credeam în venirea ta acasă, așa cum au mai venit și alții. - Da mamă, nu am mai
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îndată adoptată tot pe linia „aplicațiilor“ ei sonore. Radioul, amplificatoarele, telefonul mobil și-au adus rapid contribuția la multiplicarea trepidațiilor noastre auriculare. La masa de-alături din restaurant, de pildă, când câte un client volubil face lungi con versații cu iubita, cu mama, cu șefu’, așa încât, vrei nu vrei, devii indiscret (chiar dacă omul nu pare să aibă nimic de ascuns). De altfel și fără telefon unii mușterii de la mesele învecinate îți strică liniștiți cheful și ciorba întreținându-se cu amicii din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răspuns. Îl transcriu, în speranța că nu-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și să nu mai plâng. Noaptea doar te-aduce, lângă mine-n vis, Vino chiar aievea, cum tu mi-ai promis. Să fie-a noastră noaptea, ce-o dorim, Să uităm de toate și să ne iubim. Ce crezi tu iubito, fi-va ea cândva, Sau e o amăgire, promisiunea ta ?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
uscate, deși lepădate tot verzi... Dar aceia sunt, tot ideatic desigur, negentropici. În fond, viața Înseamnă negentropie, spuneți-i spirit, chiar dacă e vorba de o plantă. Ne plac florile? Desigur, dar flori nu sunt doar acelea pe care le oferim iubitelor - fie ele neveste, nota bene -, cu toatele flori colorate, dar și acelea care nici măcar nu seamănă a floare - aparent - precum aceea a grâului, pragmaticului grâu; dar Îndeplinesc același rol: regenerarea. Atunci când nu devin regretul unui „C’etais le temps des fleurs
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bucuriei de a trăi, ar fi sfârșit de mult În stomacul cuiva... Alții procedează oarecum invers: adică nu doar sfidând ci provocând, precum masculul majorității păsărilor care, prin coloritul său viu, același prin care a Învins În competiția pentru „mâna“ iubitei, atrage râvnitorul departe de cuibul În care „modesta“ femelă, Înveșmântată una cu pământul ori scoarța arborelui, Îngrijește viitorul speciei lui. Adesea lăsându-și astfel penele... Și sunt convins că astfel de exemple se pot multiplica, culmea, chiar În domenii care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu câte două pahare pe care le atingea ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente era cu totul alt om, uita atunci întregul periplu de suferințe, războiul, foametea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
împărat, În mormânt se zvârcolește și se roagă ne-ncetat: Doamne, ce-au făcut copiii și cu ce ți-au mai greșit, C-așa brusc și fără milă Tu din nou i-ai părăsit? Ți-au făcut vreo mâhniciune copilițele-mi iubite, Cum îngăduiești Tu raptul, cât mi le mai lași robite? O, preabunule Părinte, amintește-ți iar de noi Prin puterea Ta cerească, dă-mi copilele-napoi! Pentru orice român, Basarabia a fost, este și va fi pe vecie provincia românească
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
lasă cu lacrimi, mai ales din partea celei ce așteaptă voalul de mireasă, petrecerea se sparge în mod nefericit, dar de cele mai multe ori, tinerii găsesc curând un prilej de a dispărea împreună de acasă. Se spunea că tânărul și-a furat iubita. O perioadă de timp, cei doi îndrăgostiți erau adăpostiți prin sate vecine pe la ceva rubedenii, ca mai apoi părinții să-i caute, să-i aducă acasă, să accepte precedentul creat, să le dea binecuvântarea și să programeze, totuși nuntă în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
eroi câți am avut de înșirat în această fascinantă istorie a satului. Niciodată nu vom ști căt de abundent a fost șuvoiul de lacrimi de jale ce s-au revărsat din ochii secați de obidă și de dor ai văduvelor, iubitelor, surorilor și mai ales ai mamelor îndoliate, ale celor, ale căror nume l-am mai evocat odată, acum, aci în modesta noastră lucrare. Și să ne fie cu ietare, dar nu putem trece cu vederea vinovata sau nevinovata indolență, lipsa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de muncă de nație germanică, între aceștia aflându-se prin forța lucrurilor și Elis frumoasa logodnică a lui Remus Budac, profesorul de filozofie ce tocmai se întorsese de pe front. Presimțind că la Cârța se întâmplă ceva cu foarte delicata lui iubită, a încălecat pe motocicletă să meargă, să vadă cum stau lucrurile. Ajungând la casa logodnicei află că aceasta abia fusese ridicată de ostașii glorioasei armate roșii și că probabil ea se află undeva într-un vagon de calea ferată. Pleacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vagon de calea ferată. Pleacă și ajunge imediat în gară, unde trenul tocmai se punea în mișcare. În ușa unuia dintre vagoanele de vite în care fuseseră urcați sașii ce urmau a fi deportați, Remus a sesizat semnalele disperate ale iubitei. A mai apucat să strige la ea, și să-i ordone : -«Sări imediat din tren !» Trenul prindea viteză, fata foarte curajoasă a făcut gestul. Ghinionistă, a sărit din tren exact în momentul când acesta intra pe un pod cu parapet
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe un pod cu parapet ce a proiectat-o înapoi. În rostogolire, e prinsă sub roțile vagonului și tânăra logodnică va rămâne infirmă pe viață, cu ambele picioare retezate puțin mai jos de genunchi. Revolta tânărului ce și-a ridicat iubita sluțită de cea mai nedreaptă ordine, n-a fost cu nimic mai prejos de suferința fizică și morală a acesteia. Nunta lor a fost un eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise. Spectrul nenorocirii va pluti asupra lor în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
scriu acuma : - «Maicamea, la ce să vin ? Dacă-așa mi-a fost ursita ? Lasă-mă să fiu străin !» Dorul îl învață pe înstrăinat să cînte. Cu cântecul să-și aline neliniștile lipsei de vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Apostoli” din Epivat. Fiindcă trebuia să ne continuăm drumul, din nou am trecut pe puntea pe care veniserăm și despre care se spunea că dacă nu ești fidel soțului sau soției cu care mergi ținându-te de mână, iubitului sau iubitei, prietenului sau prietenei, atunci puntea se clatină. Două fete înaintea noastră săreau să vadă cum se clatină. Voi chiar vreți să se clatine puntea?le-am mângâiat pe spate. Da! Da! Să vedem cum se clatină, săreau și râdeau în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
este ascuns în acea grotă din stâncă. Tot în legătură cu acest schit ni s-a mai spus că în fiecare an, pe 23 aprilie, în ziua de Sfântul Gheorghe, tinerii din zonă urcă la schit cu eșarfe viu colorate primite de la iubitele lor. Pentru faptul că schitul se află la o înălțime apreciabilă, vântul ce bate cu putere, dezleagă multe eșarfe legate, legenda spunând că acelea ce vor rezista intemperiilor vor aduce noroc și multă dragoste perechilor de îndrăgostiți. Am văzut și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
din operă, evidențierea faptului că bineștiutul univers de inspirație ipoteșteană e mult mai cuprinzător decât este acceptat îndeobște. Ipoteștii reprezintă locul dominant al imaginii întâiei iubiri; asocierea între sentimentul consumat în deplină inocență și durerea provocată de moartea prematură a iubitei, ce marchează profund și iremediabil nu doar biografia eminesciană, ci opera în întregul ei, este menit să reliefeze pregnant acest adevăr. Partea ultimă a lucrării propune o viziune sintetizatoare a celor susținute în capitolele anterioare. Întemeiat pe exemple cu valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dintre topoii esențiali și sublimările acestora. Deși temele au în fluidul lor o altă ordine a tratării, acestea se împart în trei grupe principale. Prima categorie este reprezentată de locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, erosul și imaginea iubitei, motivul germinației universale. În a doua categorie se încadrează cerul înstelat și îngerii, luna, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului, somnul, somnolența și visul, muzica sferelor și plânsul. Ultima categorie, propusă ca un corolar al tuturor celorlalte și tratată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da vieața lui toată?71. Sub acest impuls, Mihai se hotărăște să trăiască pe picioarele sale; se angajează copist, la Botoșani, având în felul acesta libertatea de a se întâlni cu iubita fără a da seamă cuiva: Fața-i e roșă și albă și ochii cei mari albaștri,/ Gura micuță, o vișină coaptă ea râde, așteaptă 72 pe iubitul ei, scriitor la Subprefectură. Acum, însă, îi va fi dat să suporte prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
roșă și albă și ochii cei mari albaștri,/ Gura micuță, o vișină coaptă ea râde, așteaptă 72 pe iubitul ei, scriitor la Subprefectură. Acum, însă, îi va fi dat să suporte prima grea încercare a vieții: în toamna lui 1863, iubita se îmbolnăvește, iar poetul nu-și mai găsește nici liniștea, nici locul. Mamă-sa, singura la care ținea în chip deosebit, moare abia în 1876. Mai scumpă în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari73. Aparent, gospodăria familiei Eminovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încercare a vieții: în toamna lui 1863, iubita se îmbolnăvește, iar poetul nu-și mai găsește nici liniștea, nici locul. Mamă-sa, singura la care ținea în chip deosebit, moare abia în 1876. Mai scumpă în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari73. Aparent, gospodăria familiei Eminovici își mișca aceleași roți, dar cine avea urechi de auzit sesiza scârțâitul lor; grijile tăinuite își făceau una câte una loc în cuibarul plin de datorii al căminarului. Speranțe mai erau totuși, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
va întoarce la 15 august pentru înmormântare. Va sădi acolo un tei care stă și azi drept căpătâi mormântului ei. Chiar a doua zi, pe 16 august, scrie, pe spațiul liber al unei petiții începute și neterminate, răscolit de amintirea iubitei, declanșată, evident, de moartea mamei: O, dulce înger blând,/ Cu ochi uimiți de mari,/ La ce mai reapari/ Să-ngreui al meu gând?/ Părea că te-am uitat,/ Că n-oi mai auzi/ Că-mi amintești v-o zi/ Din viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un subiect privilegiat al creației sale poetice, precum o atestă Floare de tei, una dintre cele mai pure cântări ale iubirii din adolescență 29. Reconstituită de Petru Creția 30, această poezie din ultimii ani ai maturității lasă să transpară imaginea iubitei de la Ipotești în concordanță deplină cu spațiul ondulat, deal-vale, și haloul său de munte în care Mihai și-a plămădit firea poetică. Coborând în ceața lăptoasă a copilăriei fericite, poetul tinde implicit înspre capacitatea ideală de a visa poate una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei 57 [...] Se poate închipui un Eminescu-copil, adormit în raiul său terestru, împreună cu iubita de la Ipotești, sub teiul preferat din preajma lacului. Aceasta ține de sfera realității. Visul este, evident, mult mai complicat, căci, așa cum însuși o spune, amândoi iubiții dorm visând același vis. Același vis, pentru că iubirea, este, în ultimă instanță, un flux. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]