11,179 matches
-
centrală. În plus, se pare că nu există o cauză lingvistică specifică pentru a face legătura între kirghizi și familiile lingvistice din Urali sau Yenisey. Nu este sigur dacă kîrgîzii din timpurile actuale sunt descendenți direct ai kîrgîzilor din timpurile medievale timpurii. În prezent, limba rusă este în continuare principala limbă vorbită în principalele orașe, cum ar fi Bișkek, în timp ce limba kirghiză continuă să piardă teren în special în rândul tinerei generații. Limba kirghiză în Kirghizstan utilizează alfabetul chirilic modificat. Acesta
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
Pećka Bistrica, un afluent al râului Drinul Alb la est de Alpii de Nord ai Albaniei. În timpul dominației Imperiului Român orașul se numea "Pescium"; sau "Siparantum", după cum relatează "Geografia" lui Ptolomeu. Orașul a devenit un important centru religios al Șerbiei medievale, în timpul domniei lui Ștefan Dusan,tarul Șerbiei, stabilind centrul Bisericii Ortodoxe Sârbe în 1346. Și-a păstrat statutul până în 1766, cănd Patriarhia de la Peć a fost desființată. Peć deține Patriarhia Sârbă. Orașul și împrejurimile sale sunt respectate de aderenți ai
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
său Îndreptar geografic. Geographia, lucrarea sa cea mai importantă face un inventar al lumii locuite cuprizând 8000 de toponime aliniate între Spania și China și încadrate într-o tramă de paralele și meridiane. Destinul acestei lucrări a fost fabulos, Europa medievală și renascentistă datorându-i o mare parte din modul de redactare al primelor hărți ale diverselor regiuni. Lucrarea a fost copiată în sute de exemplare, fiind practic prototipul hărților europene. Conform domnului Stelian Coșuleț, Șeful secției de istorie din cadrul Muzeului
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
După cum o arată sufixul «dava» din denumirea așezării, la Râșnov avem de-a face cu un fost centru militar, politic, administrativ și religios al dacilor, existența lui fiind confirmată de cercetările arheologice efectuate de-a lungul vremii pe dealul cetății medievale”. Fortificația dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani și se pare a-și afla sfârșitul în preajma războaielor dacice. Obiectivul castrului era să țină piept atacurilor venite din partea carpilor - dacii liberi din Sud-Estul României de azi, și a hoardelor de invadatori
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului. Nici una nu a dat raspuns la întrebarea fundamental despre planimetria fortificației romane și fazele ei de construcție. Cauza a fost suprapunerea cetății medievale peste cea antică, desele intervenții, chiar pentru scoaterea pietrei, uneori până la stâncă, la adâncimea de 4-5 metri. Arheologic, poți săpa atât, câțiva ani, într-o nivelare cu materiale amestecate din toate epocile istorice, fără să obții rezultatele așteptate. Caracteristica aceasta
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
data în secolul al II-lea, cum s-a presupus mult timp, după cum nici cea din mijloc nu poate fi pusă pe seama refacerii din timpul împăratului Constantin cel Mare. Zidurile de pe platoul cetății sunt legate de evoluția fortificației în perioada medievală. De fapt, cu mult înainte, încă de la sfârșitul secolului XIX, Panfil Polonic a fost cel care a încercat să lamurească lucrurile. El nota în Caietul său că pe malul Dunării se găsesc zidurile unei puternice cetăți turcești, iar peste tot
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
VI-lea. Este posibil ca toate să se suprapună, cum relevă descoperirile. Bănuim unde se afla așezarea civilă și canabele castrului! Cunoaștem trei necropole din perioada romană și romano-bizantină. Din nefericire, toate acestea au fost perturbate de intervențiile din perioada medievală, iar în ultimul secol și jumătate de construcția orașului modern. De fiecare dată piatra de construcție a fost refolosită! Zidurile mutate și distruse! În această situație, vestigiile antice au fost cel mai vitregite. Este nevoie de timp, rabdare, înțelegere pentru
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
de-o parte și de cealaltă a unor artere rutiere antice care uneau cetatea cu teritoriul. Menționată de autori antici și bizantini (Ptolemeu, Ammianus Marcellinus, Procopius din Caesarea, Jordanes și Constantin Porphyrogenetul), în surse cartografice și în relatările unor călători medievali, Noviodunum a jucat un important rol strategic și economic la Dunărea de Jos. Aici a făcut pod de vase în anul 514 î.e.n. împăratul Darius al Persiei,pentru a trece la sciți, iar grecii din cetățile pontice aveau aici organizat
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar din Evul Mediu, Vladislav Gramaticianul s-a născut între 1410 - 1415 . În acea perioadă, Novo Brdo era o metropolă, având o mare cetate medievală construită pe conul unui vulcan stins, rămășițele acestea putând fi vizitate azi și cartiere rezidențiale în jurul acestuia. În afara zidurilor din cetate se poate observa o cruce construită pe piatră. Cetatea era considerată că aparținea Imperiului Bizantin, totuși există câteva indicii
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
sunt demonstrate de așezările din zonă care sunt stabile de tipul obștii rurale teritoriale. Cultura Dridu (sec. X-XI) este atestată și pe teritoriul Sucevei, prin descoperirile de la punctul "Drumul Național". Majoritatea istoricilor consideră că orașul a existat înainte de întemeierea statului medieval Moldova: Într-o consemnare slavă, numită "Voskrenskaia Letopis" din secolul al XII-lea, sunt amintite localitățile "Socăva și Serét" (Suceava și Siret) locuri importante pe drumul comercial european de la Cracovia prin Galiția, Liov Cernăuți, Siret, Suceava, Spre sud la Dunăre
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
fiica unei familii aristocrate creștine, și în 1961 s-a întors cu ea in Israel. Li s-au născut două fetițe. Deoarece, conform cu legile stării civile în vigoare în Israel, care încă mai stabilesc identitatea natională după criteriile dreptului iudaic medieval, în buletin fetele sale nu au fost înscrise ca fiind de naționalitate evreiască, din cauza neconvertirii mamei lor la iudaismul ortodox, ci ca fiind de „naționalitate americană”. Scriitorul a rămas, vreme de zeci de ani, revoltat față de această stare de lucruri
Yoram Kaniuk () [Corola-website/Science/313289_a_314618]
-
Regatului Unit, Benjamin Disraeli, un congres la Berlin, care a revizuit tratatul de la Sân Stefano și a redus teritoriul statului bulgar. A fost creat astfel Principatul autonom al Bulgariei, care se întindea între Dunăre și lanțul muntos Stara Planina, capitala medievală Veliko Tărnovo devenind capitala noului stat și incluzând și Sofia. se află sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman, dar era condus de un principe ales de o adunare a reprezentanților bulgari, alegerea fiindu-i aprobată de marile puteri. Reprezentanții marilor
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și a termenilor românești "soldă", "sold" și "soldat", din francezele "solde", "soldat", prin intermediar italian, "soldo", „monedă”, "soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o soldă”, fie direct din italienele "soldo", "soldato", ori
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o soldă”, fie direct din italienele "soldo", "soldato", ori din germanul "Soldat". În Italia zilelor noastre, cuvântul din semnifică „bani”, echivalent cu termenul din . Termenul "solidus" îl regăsim, pentru a denumi monedele medievale de argint cunoscute sub numele de "Schilling" în anul 1580, în Polonia, iar în anul 1589, în Transilvania, precum și termenul din , în Anglia.
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
ciobani transhumanți încă din Evul mediu, fără să mai amintim de băștinașii dobrogeni denumiți tradițional "Dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trăgeau din populația romanizată din jurul masivului Măcinului și a cetății Vicina, menționată în sursele medievale. Cartografia veche arată pe litoral și denumiri românești, ca de exemplu limanurile Iancina (azi Razim sau Razelm), Fidilimanu (azi Zmeica), Albastru (azi Sinoie), Nuntași, Petroasa (Tașaul), Dulce (Tatlageac), Albești... Existența locuitorilor de limbă română este dovedită și de faptul că
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Catolică, actualul custode al giulgiului, nu s-a pronunțat niciodată în mod oficial asupra autenticității, considerând că aceasta nu ajută cu nimic religiei creștine, dar a acceptat rezultatul datării cu radiocarbon efectuate în 1988, care a indicat că origine perioadă medievală 1260 - 1390.. Analizorul VP-8, folosit de NAȘĂ, realizează o imagine tridimensională a giulgiului. La ora actuală, nu se poate afirma cu certitudine care este perioada reală când giulgiul a fost țesut. Practic, misterul giulgiului a rămas și pe mai departe
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
sunt cunoscute încă din Antichitate. Un binecunoscut instrument de suflat din Grecia antică ce pare să fi folosit o astfel de ambușura este aulos. Există numeroase alte exemple de instrumente din spațiul european care au prefigurat oboiul modern. Astfel, oboiul medieval (engl. "shawm") a evoluat în Franța secolului al XVII-lea către oboiul baroc, capabil de un ambitus identic cu cel al unui blockflöte sopran (două octave și un ton, pornind de la do central); înaintarea la octava se făcea prin suflu
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
900 de ani. Un alt exemplu este Teiul din Neuenstadt am Kocher, în provincia Baden-Württemberg din Germania, care a fost evaluat la 1.000 de ani. Pe de altă parte, "Bătrânul Tei" din Naters, Elveția, este menționat într-un document medieval din 1357, fiind descris de autorul respectiv ca fiind deja ""magnam"" (uriaș). Teiul din Najevnik ("Najevska lipa"), este un "Tilia cordata" de circa 700 de ani, considerat cel mai gros arbore din Slovenia. Teiul lui Eminescu este un exemplar semimilenar
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
la peleginajul de la Mecca, după ce petrecuse doi ani la Cairo și Ierusalim. La Mecca va începe să compună faimoasa sa culegere de poeme "Tarjuman al-așwaq" (Tălmăcitorul dorurilor) inspirate de Nizam 'Ayn aș-Șams (numele de Nizam a fost redat în latina medievală prin Armonia), o tânără persană, de o mare frumusețe, cu o cultură bogată și o înaltă spiritualitate. Interpretarea mistică pe care Ibn 'Arabi o dă dragostei fizice este conversia dragostei sale pentru Nizam. De altfel, pentru Ibn ‘Arabi totul este
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
, Abu-Hamid bin Muhammad bin Muhammad bin Muhammad (Arabă: أبو حامد محمد بن محمد بن محمد بن أحمد الغزالي الشافعي n. 1058 - d. 1111), cunoscut în perioda medievală europeană sub numele Algazel, a fost un teolog, mistic și filosof musulman. Abu-Hamid bin Muhammad bin Muhammad bin Muhammad s-a născut în anul 450 de la hegira, adică 1058 d.Hr., în orășelul Tus din Khorasan (regiune din Iranul de
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
’Abū-Bakr Muhammad bin ‘Abd al-Malik bin Muhammad bin Muhammad bin Tufayl al-Qaysi (n. 1105 - d. 1185), cunoscut în latina medievală sub numele de Abentofal sau Abubacer, este unul din marii gânditori arabi andaluzi alături de alte nume precum Ibn Rușd (Averroes), Ibn 'Arabi etc. s-a născut la Wadi-’Aș (Cadiz), în provincia Granada din Andaluzia, în jurul anului 1105. Studiază medicina
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
care atunci nu se numeau încă așa, dar aceste două regiuni au fost pierdute (și astfel redenumite) în urma creșterii puterii Imperiului Rus și a Imperiului Austriac. Astfel, principatul a rămas cu teritoriul redus la partea de vest a statului românesc medieval și sub denumirea de Principatul Moldova s-a unit în 1859 cu Țara Românească formând astfel un nou stat sub ocrotirea imperiului otoman, Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei (România modernă, stat recunoscut ca independent în 1878 și devenit regat
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
a căsătorit cu Shulamit, născută Haviv, de asemenea profesoară, și cu care a avut mai apoi doi copii - un fiu și o fiică. În anul 1950 își susține doctoratul la Universitatea din Ierusalim cu o teză despre "Gramatica dialectului iudeo-arab medieval", elaborată în principal pe baza unor texte neliterare, sub îndrumarea lui David Tzvi Beneth. Al doilea mare dascăl i-a fost Yaakov Polotzki de la catedra de lingvistică. Începând din anul 1956 este cooptat la catedra de limbă ebraică și lingvistică
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
la universitățile Berkeley California, UCLA (Los Angeles), New York, Cape Town in Africa de Sud, Eötvös din Budapesta, Harvard și Luzern. Între anii 1983-1993 a îndeplinit funcția de președinte al Academiei limbii ebraice. De asemenea a fost președintele fondator al Societății pentru cercetarea dialectului medieval iudeo-ebraic, În anii 1989 - 1995 a fost șeful secției științe umaniste din cadrul Academiei Naționale de Stiințe a Israelului. Între anii 1989-1994 a fost și președintele consiliului științific al Institutului Ben Tzvi. În anul 1983 a fost ales membru corespondent al
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
important cercetător al "iudeo-arabei" folosite în Evul Mediu. În această perioadă istorică limba arabă a servit alături de ebraică drept limbă de cultură a evreilor în lumea arabă. Elita evreiască a scris multe din creațiile înfloritoarei ei literaturi în iudeo-arabă. Iudeo-araba medievală și în general "araba medie" (ramură a căreia a fost și iudeo-araba) nu era nici "araba clasică", nici "araba vorbită standard" sau "neo-araba" de astăzi, ci o limbă mixtă, compusă din proporții diverse de arabă clasică, arabă post-clasică și neo-arabă
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]