10,211 matches
-
cărui relații l-au ajutat să își publice scrierile și să își creeze o reputație. Următorii ani au fost productivi, Tsushima scriind mult și folosindu-și pentru prima dată numele de scriitor "" în nuvela "Ressha" (Trenul, 1933): Primul experiment cu narațiunea la persoana a treia ce a devenit mai târziu stilul lui caracteristic.Dar în 1935 era clar că Dazai nu putea absolvi, eșuând și în încercarea de a obține un loc de muncă la un ziar din Tokio.După ce a
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
de fericire ale personajului sunt mereu întrerupte de ceva,culminând cu momentul când cel mai bun prieten al lui îi violează soția.La fel ca în realitate,Oba încearcă să se sinucidă de câteva ori dar supraviețuiește de fiecare dată.Narațiunea este de o manieră sumbră,Oba Yozo descriindu-se ca pe un ratat fără rost în viață. Primăvara lui 1948 l-a găsit scriind "Guddo Bai" (La revedere) dar în vara aceluiași an, Dazai și Tomie au reușit să se
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga își arată adevărata personalitate și scapă astfel, pentru un moment, de masca care îi ascunde adevăratele simțiri. Fiind un roman de analiză psihologică, accentul se pune pe conturarea trăsăturilor personajului principal, de aceea modul predominant de narațiune este descrierea. De asemenea primează conflictul interior care se dă între ceea ce ar vrea să fie și ceea ce este cu adevărat, între personalitatea lui și masca pe care și-o dă jos abia în finalul romanului. Făcând parte din categoria
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
în scriitori bisericești ca Irineu de Lyon, Tertulian, Origen și Ieronim, care îl și identifică pe Matei cu perceptorul Levi. Se poate pune întrebarea dacă evanghelia la care se referea Papias este aceeași cu Evanghelia după Matei: ultima este o narațiune și nu o colecție de ziceri comentate cum era evanghelia scrisă de Matei, conform lui Papias. Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
al Antiohiei și că, în secolul al II-lea, era foarte folosită de comunitățile creștine care, într-un fel sau altul, aveau legături cu Siria. Începutul și sfârșitul Evangheliei este marcat de o afirmație, care reprezintă firul tematic al întregii narațiuni: - vestea nașterii lui Emanuel, „care înseamnă «Dumnezeu-cu-noi»” (); - promisiunea Celui-Înviat: „Eu sunt-cu-voi în toate zilele până la sfârșitul lumii” (). Relatarea evanghelică, așadar, este centrată pe „«Dumnezeu-cu-noi»” în Isus, ca dar al alianței făcut lui Israel (care-l refuză) și, în
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legendă, un basm.Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, București, 1996. Narațiune alegorică sau legendă despre zei și eroi care personifică forțe ale naturii sau ale societății. Având o factură folclorică și transmițându-se oral, mitul multor popoare au fost culese la un moment dat și transformate în epopei, care reprezintă adevărate
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
fapte neobișnuite, petrecute de obicei la confluența existențială a două populații de nivel spiritual foarte diferit. Exemple: omul primordial, invenția uneltelor, modificările condiției umane (revoluția agrară,), războaiele cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind narațiuni explicative în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței omului și a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
fiecărui joc a fost inclusă o copie a romanului, pentru a încuraja jucătorii să îl citească, ținând cont că ideile jocului se regăseau acolo. Astfel, se vede că jocul nu intenționează să repovestească acțiunea, ci să stea alături de carte, folosind narațiunea atât pentru a structura, cât și pentru a motiva jocul. Jocul a câștigat Golden Joystick Award (Premiul Golden Joystick), pentru Strategy Game of the Year (Jocul de strategie al anului) în 1983 și este răspunzător pentru popularizarea frazei „Thorin se
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
compun imaginile de film, televiziune și cele generate pe calculator: a) Lumina și culoarea b) Spațiul bidimensional c) Spațiul tridimensional d) Timpul și mișcarea e) Sunetul Meta-mesajele sunt acelea care fixează cadrul perceptual pentru privitori. Acestea nu sunt construite prin narațiuni explicite, ci prin variabilele estetice de producție oferind fundalul, contextul în care privitorii încearcă să interpreteze aspectele evenimentului vizual. Unii teoreticieni precum Lev Kuleshov sau Pudovkin au demonstrat efectele meta-mesajelor prin diverse experimente. Unul dintre acestea presupune juxtapunerea prin montaj
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
de la țară care vine și este coruptă la Hollywood, spusă în formă mai multor fire narative cu incarnări multiple ale acelorași persoane. Conform acestei interpretări, tot filmul este real în egală măsură deoarece în întregime spune aceeași poveste, cu diferitele narațiuni combinându-se într-un tot coerent. Cele câteva caractere ireale sau simbolice personifica teme cum sunt puterile îndepărtate, ascunse și poate chiar Diavolul, ca și o doză puternică de estetizare a zonei Los Angeles-ului și a Sud-Vestului Statelor Unite în general
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
sociologică ci de dorința de a înlătura aparențele înșelătoare și de a arăta «adevărul, crudul adevăr» (deviza primului volum din "Roșu și Negru") societății contemporane. În ciuda realismului său, Stendhal nu descrie în detaliu realitatea materială, locurile care servesc de fundal narațiunii; la începutul romanului, comuna Verrieres e descrisă doar pe o pagină, care servește de introducere unei critici aspre a locuitorilor. Nu ne este descris nici hotelul de la Mole ("Roșu și Negru"), nici orașul Milano, nici castelul marchizului del Dongo ("Mânăstirea
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Dongo): atenția cititorului este canalizată către personajele principale care nu au astfel de preocupări (Fabrice, D-na de Rênal, Lucien Leuwen). Romanul lui Stendhal este "rapid" (potrivit personajelor, care au doar 20 de ani), iar descrierea punctează o pauză în narațiune. O altă limită a realismului lui Stendhal se referă la figura romanescă a eroilor romanelor sale: personajul lui Julien Sorel este inteligent, își urăște profund contemporanii, este nebun de ambiție, Fabrice este exaltat și pasionat, Lucien Leuwen este un tânăr
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Returnări" .Austen poate că nici nu știuse de eforturile tatălui său. După finisarea romanului "Primele Impresii", Austen a revenit la "Elinor și Marianne" și din noiembrie 1797 până la jumătatea anului 1798, l-a revizuit detaliat; a eliminat formatul epistolar în favoarea narațiunii la persoana a treia și a produs ceva aproape de "Rațiune și simțire". Pe la mijlocul lui 1798, după finisarea revizuirilor la "Elinor și Marianne", Austen a început să scrie un al treilea roman, cu titlul "Susan" - mai târziu "Northanger Abbey" - o satiră
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, de elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază de la descrierea atmosferei liniștite din Comitat până la desfășurarea Războiului Inelului, purtat de Pământul de Mijloc și văzut prin ochii personajelor sale, în special ai protagonistului Frodo Baggins. Acțiunea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
adâncul sufletului, singura dorință să-i fi fost aceea de-a o întâlni pe Otoko?” Dar Otoko nu va veni singură la întâlnire, ci însoțită de eleva ei, o tânără “de o frumusețe aproape diabolică”, pe nume Keiko Sakami. Pe parcursul narațiunii cititorul află povestea iubirii celor doi, precum și tragica lor despărțire: rămânând însărcinată cu copilul lui Oki, Otoko pierde sarcina, cade într-o depresie nervoasă, încearcă să se sinucidă înghițind somnifere, este internată într-un spital de psihiatrie și “închisă într-
Frumusețe și întristare () [Corola-website/Science/302473_a_303802]
-
care istoricul le folosește nu sunt doar niște simple hârtii, ele sunt vieți ale oamenilor, ale provinciilor și popoarelor, totul trebuie să trăiască și să vorbească prin ele. Pentru a face această istorie să trăiască, a pus pe primul plan narațiunea, dramatizată și prezentată într-o formă literară deosebită, și nu munca de investigație, nu metoda de lucru. Prin acest fel de a scrie istoria Michelet a încercat să ofere investigării trecutului un sens: istoria trebuie învățată pentru a putea face
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
realitate definită electronic, care punctează un traseu în care natura devine cultură și cultură în cele din urmă cultură se transformă în sistem semiotic imanent. Nouă modalitate de formatare a lumii intens digitalizate, e spațiul simulacrului prin excelență. Cyberpunk-ul e narațiunea “modului tehnologic de a fi în lume” . "Universul virtual" nu e atât un "metaunivers", situat dincolo de simțuri, căci presupune o implicare senzorială, cât un "paraunivers", situat în vecinătatea celui real. Separarea ciberspațiului de realitatea virtuală e imposibilă întrucât ele sunt
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
O carte sau revistă de benzi desenate (engleză: "comic book", franceză: "Bande Dessinée") reprezintă o publicație în care sunt istorisite una sau mai multe narațiuni prin intermediul limbajului și convențiilor benzii desenate. Definiția termenului este disputată între specialiști, și de aceea și originea acestei forme de artă este de asemenea disputată. Originile benzilor desenate americane trebuie căutată în ziarele de la începutul secolului din America, unde apăreau
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
diferite, dar complementare: în sens larg, se referă la metodologia și practica istoriei, iar în sens restrâns se referă la orice scriere despre și nu neapărat de istorie. Concepția din urmă se completează cu cea dintâi prin faptul că analizează narațiunea, viziunea asupra lumii (ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental), argumentarea și metoda de prezentare a micro- și macrocosmosului. Savanții dezbat istoriografia pe subiecte gen "Istoriografia catolicismului" sau "Istoriografia islamului timpuriu" ori "Istoriografia chineză", precum și alte abordări specifice, cum ar fi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
nevoie de 3 lucruri: 1. studiul și critica izvoarelor; 2. cunoașterea personală a locurilor și a țărilor; 3. să ai experiență politică și militară. Pentru Polybius, istoria devine știință politică, carte de studiu pentru conducători. Este primul istoric ce părăsește narațiunea pentru o analiză problematizată, fiind interesat de explicația evenimentelor, nu de evenimentele în sine. Polybius consideră că opusul democrației este ohlocrația. Se atestă că au existat istorici proveniți din est, ca istoricul fenician Sanchuniathon, dar care este considerat semi-legendar, iar
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
baza pe operele unor istorici anteriori. Nu a avut nici un fel de pregătire politică sau militară, fiind un istoric de cabinet. Nu căuta adevărul istoric și nu era interesat de cauzalitatea complexă a marilor evenimente istorice. În opera sa domină narațiunea, portretul, discursul, fiecare pasaj important conținând proverbe devenite, apoi, celebre. Cornelius Tacitus (56-117), care a fost istoric și om politic roman, și-a început cariera politică în vremea lui Domițian (81-96). A parcurs toate etapele „cursus honorum”: questor, pretor, senator
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
una dintre științele cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților naționale. Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
robie; în fine, a făcut cea mai frumoasă urare pentru patria sa: "Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare". Andreiu sau luarea Nicopolei de români și Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște sunt două narațiuni în care nu subiectul istoric formează partea principală, ci un subiect imaginat. Sorin este o compunere pe jumătate epică, pe jumătate dramatică. Ea se începe printr-un prolog, în care Herman, medicul curții, dezvoltă ideea neputinței omenești de a pătrunde
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvelă prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proza, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține, dramă mai puțin complicată
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]
-
mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. Este o narațiune în proza, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o narațiune ceva mai concentrată, personaje mai puține, dramă mai puțin complicată decât la un roman. Termenul de nuvelă provine din franceză ("nouvelle") și înseamnă „noutate”. În limba franceză a pătruns din limba italiană, din "novella", care însemna exact același lucru. Di
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]