12,372 matches
-
de plecare: părinții sînt din nou despărțiți de fiul lor. Eludînd partea a doua a povestirii, naratorul își subliniază lipsa de interes pentru evenimentele înseși. După cum se vede, ceea ce îl interesează pe Borges se află în altă parte. 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii Am văzut în capitolul 2 importanța problemei asumării enunțiative (PdV) a propozițiilor. În prima "En Junín o en Tapalqué refieren la historia" [e1], naratorul pretinde că a aflat povestea "Captivului" prin mediere. Textul începe cu un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ceilalți se opriră și ei. [e11a] POATE că acestei amintiri i-au urmat altele În [e7a], găsim o formă interesantă de mediere prin percepția senzorială: "Privi poarta, [e7b] PARCĂ fără s-o înțeleagă". PARCĂ indică faptul că sursa de cunoaștere narativă nu a perceput și nu poate relata decît gesturi, că nu pătrunde în sinea personajului decît prin inferențe. Acumularea de verbe la perfect simplu înainte și după [e7b] întărește de altfel impresia de narațiune exterioară cu o foarte slabă sau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
AȘ FI DORIT SĂ ȘTIU DACĂ fiul pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz, SAU dacă a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face un prunc sau un cîine părinții și casa. Vocea narativă introduce aici o interogație prea puțin conformă cu așteptările unui cititor de fapt divers sau de cronică a Vestului. Un asemenea cititor s-ar întreba probabil ce s-a întîmplat cu indianul, cum au reacționat părinții lui și ce s-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu s-ar mulțumi cu această povestire fără final real și care omite atîtea detalii, concentrîndu-se asupra a ceea ce-l interesează de fapt pe naratorul-poet argenitinian: amețeala identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mulțumi cu această povestire fără final real și care omite atîtea detalii, concentrîndu-se asupra a ceea ce-l interesează de fapt pe naratorul-poet argenitinian: amețeala identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului. Într-adevăr, personajul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
el nu devine agent, stăpîn pe faptele sale, decît datorită amintirii, în P8 și P9, și mai ales în P11, cînd pleacă și își hotărăște propriul destin. Ceea ce-l interesează pe Borges, este evoluția personajului, care ține de identitatea sa narativă, de ființa sa în timp. Personajul este captivul timpului scurs. 6. O fabulă despre timp, uitarea și amintirea Întreaga operă a lui Borges este traversată de o întrebare: Ce este o carte dacă n-o deschidem? Un simplu cub de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
4, La Haye, Mouton, 324-349. - 1969: "Le texte et sa science", Séméiotiké, Recherches pour une sémanalyse, Paris, Seuil, col. Points nr. 96, 9-28. LABOV William 1978: Le Parler ordinaire, vol. 1, Paris, Minuit. LABOV William, WALETZKY Joshua [1967] 1981: Analiza narativă, trad. Constanța Crișan-Simu, în Mircea Borcilă, Richard McLaine, coord. Poetică americană, Cluj, Dacia. LARIVAILLE Paul 1974: "L'analyse (morpho)logique du récit", Poétique 19, Paris, Seuil, 368-388. LAUFER Roger (ed.) 1985: La notion de paragraphe, Paris, éd. du CNRS. LAUGHLIN
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
române vol. I. Morfologia, Cornel Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române vol. II. Sintaxa, Cornel Dimitriu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau În curs de apariție: Semiotica discursului narativ, Marina Mureșanu Ionescu Textele: tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICA (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului de desfășurare a evocării, dar și o anumită dexteritate de a intra în psihologia personajului . Toate acestea vestesc o prozatoare care, va putea reda
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
1.10. Deicticele spațiale / 73 1.11. Tipuri de deictice spațiale / 77 1.12. Probleme de narator / 79 1.13. Focalizarea și punctul de vedere / 84 1.14. Deicticele temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106 2.3. Cele două sisteme / 108
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106 2.3. Cele două sisteme / 108 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii / 129 Lecturi recomandate / 136 Exerciții / 137 Capitolul 3. "Scoaterea în relief" și descrierea / 141 3
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii / 129 Lecturi recomandate / 136 Exerciții / 137 Capitolul 3. "Scoaterea în relief" și descrierea / 141 3.1. Scoaterea în relief / 142 3.2. Neutralizarea opoziției / 147 3.3. Planul secund
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt sesizate fenomene deictice mai puțin evidente ca, de pildă, opoziția dintre aller (a merge) și venir (a veni), preferat în cazul în care "agentul procesului se îndreaptă spre locul unde se află enunțătorul". În textul narativ, localizări aparent obiective pot ascunde un reperaj subiectiv, sau sugerează opțiuni estetice ce amintesc de pictura epocii. Dacă Eugène Green descifra în minunata sa carte consacrată barocului, modalitățile prin care pictura religioasă barocă sugera, printr-un detaliu al imaginii, o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit celebre, ca, de pildă, în romanul lui Flaubert, Salammbô: "Era la Megara, sub zidurile Cartaginei, în grădinile Hamilcar"13, ce corespunde acelei "discocieri complete între lumea povestită și instanța narativă", spre deosebire de naratorul "intradiegetic" din prima frază a romanului Emma Bovary, ("Eram în sala de meditație când directorul intră urmat de un elev nou îmbrăcat orășenește, și de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două planuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfectul compus pentru a sublinia momentul de ruptură] tata mi-a dat o mamă de bătaie, [se revine în planul doi al narațiunii; imperfectul cu valoare iterativă, destinat să sugereze un anume context de instabilitate politică, adaugă un element progresiei narative] un regiment trecea pe la capul străzii, așa că [nouă ruptură anunțată de locuțiunea adverbială ce sugerează intervenția destinului; apare prezentul nedeictic cu efect de transfocare], mă înrolez, iată-mă în inima bătăliei, primesc un glonte în genunchi, sunt pus într-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care funcționează imperfectul în planul al doilea. Harald Weinrich observă că dacă fraza franceză a secolului al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o conștiință vie de savant și de artist, lasă acțiunea principală să se stingă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tradițional, de o disciplină specifică și pentru care studenții dispuneau deja de numeroase manuale), precum și a pieselor de teatru, al căror studiu ar fi necesitat introducerea aparatului deosebit de complex al pragmaticii conversaționale. Astfel, într-o mare măsură am privilegiat textele narative, care au întotdeauna întâietate în predarea literaturii. De la prima ediție a acestei cărți, situația s-a schimbat radical, în sensul bun al cuvântului. Problematica enunțării s-a impus la toate nivelurile învățământului, de la școala generală la universitate, atât în cazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relativ paradoxală a unei lingvistici oficial "imperialiste" și invadatoare, însă de fapt deosebit de discrete. Naratologia, poetica și studiul vocabularului au fost domeniile care s-au dezvoltat cel mai bine în interiorul programului structuralist. Naratologia, în ciuda câtorva împrumuturi terminologice destul de metaforice ("propoziție narativă", "mod"...), a cunoscut o amploare care se datorează în foarte mică măsură lingvisticii. Cât despre studiul poeziei, profund marcat de celebra "funcție poetică" a lui R. Jakobson, remarcabilele sale progrese sunt, în mare parte, o consecință a faptului că proprietățile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași ambiguitate și în cazul romanului: situația de enunțare va fi și cea a activității de producere a unei opere, în circumstanțe specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor" și "narator" se bazează tocmai pe această discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
etc). În literatură, categoria "genului" trimite la funcționări eterogene: un anumit număr de genuri literare reprezintă o rutină impusă scriitorilor (tragedia în secolul al XVII-lea, de exemplu), altele le lasă acestora o importantă marjă de libertate: calificând un text narativ drept o "povestire", și nu un "roman" sau o "poveste", autorul contribuie la definirea scenei enunțiative a textului său. Întâlnim aici problematica "claselor genealogice" de la Jean-Marie Schaeffer 48, care insistă asupra faptului că, în literatură, etichetele generice sunt adesea menite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară, de a o face plăcută, narațiunea lui La Fontaine inversează, în realitate, ierarhia tradițională: în prim-plan trece relația dintre narațiune și istorioara povestită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care arăta o mână ce ținea o bilă, ca mâna dreaptă a unui împărat, avea un nod din crep [...]74. De fapt, acest text nu a eliminat orice dimensiune deictică. Demonstrativul din construcția inaugurală aceasta era marchează intrarea în enunțarea narativă: naratorul începe textul desemnându-i cititorului un loc căruia, în realitate, el îi dă naștere prin chiar gestul său. Însă odată pornită pe această cale, povestirea devine într-un fel autonomă, țesându-și propriul joc de trimiteri interne. Această autonomie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se leagă între acest tip de descriere și impresionismul pictural cu care acesta este contemporan; "impresiile" presupun un subiect care percepe, fie și rămas nedeterminat, cum se întâmplă în acest text care-i alocă cititorului un punct de observație. Textele narative pot evita alternativa dintre textul fără punct de vedere și textul raportat la punctul de vedere al unui personaj, atribuind elementele deictice unui narator neidentificat. La Milan Kundera, următorul început de roman este ilustrativ în acest sens: Începe toamna coroanele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acestor deictice este însuși naratorul care se adresează cititorului. Narațiunea implică într-adevăr o dublă scenă: cea a întâmplării povestite și cea a narării acestei întâmplări 76. Adverbele "aici" nu desemnează stațiunea balneoclimaterică altfel decât așa cum figurează ea pe scena narativă, localizată față de narator și cititor. Dacă textul ar fi conținut acolo, în acel loc etc., în loc de aici, ar fi creat un punct de reper pentru stațiune în enunțurile anterioare, fără ca enunțarea să mai intervină în un fel. În ambele cazuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]