9,860 matches
-
Ibidem, p. 457. 35 Ibidem, p. 237. 36 Ibidem, p. 236. 37 Ibidem, p. 232. 38 Ibidem, p. 337. 39 Truth, Power, Self: An Interview with Michel Foucault, în L.H. Martin & Co., Technologies of the Self..., pp. 9-15. 40 Istoria nebuniei..., p. 354. 41 Ibidem, p. 368. 42 Ibidem, p. 369. 43 Ibidem, p. 490. 44 Ibidem, p. 457. 45 Ibidem, p. 506. 46 Idem, Theatrum..., op. cit., p. 144. 47 Ibidem, p. 144. 48 Idem, Istoria nebuniei..., op. cit., p. 337. 49
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pp. 9-15. 40 Istoria nebuniei..., p. 354. 41 Ibidem, p. 368. 42 Ibidem, p. 369. 43 Ibidem, p. 490. 44 Ibidem, p. 457. 45 Ibidem, p. 506. 46 Idem, Theatrum..., op. cit., p. 144. 47 Ibidem, p. 144. 48 Idem, Istoria nebuniei..., op. cit., p. 337. 49 Idem, Securitate, teritoriu, populație, op. cit., p. 214. 50 Idem, Istoria nebuniei, op. cit., p. 335. 51 Ibidem, p. 368. 52 Ibidem, p. 379. 53 M. P.-Bonneville, Michel Foucault: Neliniștile istoriei, Ideea Europeană, București, 2010, p. 99. 54
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
43 Ibidem, p. 490. 44 Ibidem, p. 457. 45 Ibidem, p. 506. 46 Idem, Theatrum..., op. cit., p. 144. 47 Ibidem, p. 144. 48 Idem, Istoria nebuniei..., op. cit., p. 337. 49 Idem, Securitate, teritoriu, populație, op. cit., p. 214. 50 Idem, Istoria nebuniei, op. cit., p. 335. 51 Ibidem, p. 368. 52 Ibidem, p. 379. 53 M. P.-Bonneville, Michel Foucault: Neliniștile istoriei, Ideea Europeană, București, 2010, p. 99. 54 Istoria nebuniei..., p. 206. 55 Ibidem, p. 206. 56 Ibidem, p. 503. 57 E. Salmann
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
p. 337. 49 Idem, Securitate, teritoriu, populație, op. cit., p. 214. 50 Idem, Istoria nebuniei, op. cit., p. 335. 51 Ibidem, p. 368. 52 Ibidem, p. 379. 53 M. P.-Bonneville, Michel Foucault: Neliniștile istoriei, Ideea Europeană, București, 2010, p. 99. 54 Istoria nebuniei..., p. 206. 55 Ibidem, p. 206. 56 Ibidem, p. 503. 57 E. Salmann, Romanul ca model pentru teologie, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010, p. 88. 58 Istoria..., op. cit., p. 104. 59 Idem, Theatrum..., op. cit., pp. 505-506. 60 Idem, Istoria sexualității, op. cit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
199 Ibidem, p. 196. 200 Ibidem, p. 197. 201 Ibidem, p. 201. 202 Ibidem, p. 204. 203 M. Foucault, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004, p. 440. 204 M. Foucault, Theatrum..., op. cit., p. 290. 205 Ibidem, p. 107. 206 Idem, Istoria nebuniei..., op. cit., pp. 6-7. 207 Idem, Theatrum..., op. cit., pp. 288-289. 208 Ibidem, p. 395. 209 Ibidem, p. 470. 210 Idem, Cuvintele..., op. cit., p. 71. 211 Wilhelm von Humboldt, On the historian's task (1821), în Leopold von Ranke, The Theory and
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să le găsesc despre această temă. În final, am descoperit că problema învierii lui Isus a fost amestecată laolaltă cu diferite alte chestiuni cu care se credea că are legătură, dar care, de fapt, nu erau deloc relevante. Metoda și nebunia studiului istoric al relatărilor despre învierea lui Isus Mergând și venind din America pentru conferințe în diferite locuri, am descoperit un fenomen pe care nu-l avem în Marea Britanie. Americanii au tendința clară de a se polariza între ceea ce se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
asemenea erou nu exista un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într-un fel de „emigrație internă“ (expresie folosită mult mai tîrziu, în perioada sovietică, în legătură cu artiștii care nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privea apropiindu-se, fațada ei ridată era însuflețită de o strâmbătură imperceptibilă, de bucuria amară a revederii. Charlotte nu spera mare lucru de la vizita aceea. Se pregătise de mult să afle vești care nu aveau să lase nici o speranță: moartea, nebunia, dispariția. Sau pur și simplu o absență, inexplicabilă, firească, ce nu surprindea pe nimeni. Își interzicea să spere și totuși spera. În ultimele zile, era atât de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
da timp să mă gândesc la gestul meu, m-am dus și am rugat-o să-mi povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă ajute să uit nebunia trecătoare. Nu a răspuns imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că, dacă îndrăzneam să tulbur astfel obiceiurile noastre, o făceam constrâns de un motiv serios. Poate că s-a gândit la toate conversațiile noastre fără noimă din ultimele săptămâni, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dont je me souviens!1 Nu ne-am mai spus nimic în noaptea aceea neobișnuită. Înainte de a adormi, m-am gândit la bărbatul care, în țara bunicii mele, cu un secol și jumătate în urmă, avusese curajul să-și povestească „nebunia” - clipa aceea visată, mai adevărată decât orice realitate de bun simț. A doua zi dimineața, m-am trezit târziu. În camera alăturată, revenise deja ordinea... Vântul își schimbase direcția și aducea adierea caldă a Mării Caspice. Ziua rece de ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mele plăceau. Lupte prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că vindecarea mea era totală. Accesele de nebunie care mă cufundaseră altădată în senzația vertiginoasă a trecutului nu se mai repetau. Franța devenea o simplă materie de povestit. Amuzantă, exotică în ochii colegilor mei, palpitantă când descriam „dragostea à la française”, dar, de fapt, prea puțin diferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el cu toată viteza, drept înainte. Un vagabond, când am trecut pe lângă el, s-a mișcat în carapacea lui de cartoane. A scos capul, vitrina din față l-a luminat. Era un african cu ochii grei de un fel de nebunie acceptată, calmă. A vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba țării lui. Cartoanele care-l adăposteau erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor... Ca prin farmec, s-au ivit câteva cuvinte scrise pe o placă de metal înnegrită. M-am agățat de mesajul lor așa cum se agață un om, gata să se scufunde în beție sau nebunie, de o maximă a cărei logică banală, dar infailibilă îl ține dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aglutinează, încălecându-se, încurcându-se: o mașină veche de scris, un reșou electric, scaune, etajeră, duș, masă, sperietori din haine agățate pe pereți. Și, pretutindeni, foi de hârtie, fragmente de manuscris, cărți care conferă acestui interior ticsit un fel de nebunie foarte logică. Dincolo de geam, începutul unei nopți de iarnă ploioase și, curgând din labirintul de case vetuste - o melodie arăbeaască, vaiet și jubilare laolaltă. Și un bărbat îmbrăcat cu un palton vechi de culoare deschisă (e foarte frig). Pe mâini
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lipsisem întotdeauna în vechea mea locuință. De altfel, apartamentul rămânea gol, eu dormeam pe o saltea. Doar viitoarea cameră a bunicii avea acum un aer locuibil. Și, cu cât era mai aproape luna mai, cu atât sporeau inconștiența aceea fericită, nebunia aceea cheltuitoare. Am început să cumpăr de la negustorii de antichități mici obiecte vechi care, potrivit ideii mele, aveau să dea suflet acelei camere cu înfățișarea prea obișnuită. În prăvălia unui anticar, am găsit o lampă de masă. A aprins-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
morală a fiecăruia. 3.2.2.11. Știutor și Revelator 3.2.2.11.1. sophía: „înțelepciune” (toate traducerile românești); „sapientia” (Vg); „sagesse” (BJ); „wisdom” (RSV). Apostolul Pavel îl propovăduiește „pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteala, iar pentru păgâni, nebunie. Însă pentru cei chemați, si iudei, și greci, pe Hristos - puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (Christòn theo¤ dýnamin kaì theo¤ sophían - 1Cor 1,24). s...ț El (Hristos) „s-a făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu (sophía hQmžn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sintagma „rituri de suferință” (ritual of affliction), propusă de Victor Tuner (1967). Aceasta se referă la suferințele produse de intervenția neașteptată și răuvoitoare a unei puteri (divine sau umane) În viața unei persoane. Intervenția provoacă boli obișnuite sau boli stigmatizatoare (nebunia, spre exemplu) sau alte nenorociri. Pentru a scăpa de ele este nevoie de rituri de purificare, vindecare sau gonire a puterilor malefice. Definiindu-le ca rituri care „vindecă, exorcizează, protejează și purifică”, Catherine Bell (1997, p. 115) consideră că modelul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără obstacole, al puterilor tinereții). La acestea ar trebui adăugat excesul sonor (cântece sau zgomote amplificate până la limita suportabilului), blasfemiile și sacrilegiile (ca excese de negare a autorității religioase și politice) și excesul de consum alimentar (consumarea ostentativă, Într-o „nebunie” a risipei și ignorării grijilor zilei de mâine, a alimentelor și băuturilor). Excesul carnavalesc este interpretat de Bahtin ca o „victorie a josului material corporal”, adică, În plan social, o victorie a claselor populare În fața elitelor dominante, iar În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență și continuitate, personajele comediilor lui Caragiale sunt caracterizate prin discontinuitate, dezorientare, amețeală, nebunie. Prin Leonida, care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altfel, chiar visată sau, dimpotrivă, nedorită și neanticipată, ca în cazul câștigului și apoi al ghinionului absolut la loterie, presupune reacții diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supranaturale: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și « revelațiile» nopții și ale tenebrelor, omorârea vânatului și moartea unui membru al familiei, catastrofele cosmice, eventualele crize de entuziasm, de nebunie sau de ferocitate homicidă ale membrilor tribului”277. La aborigenii australieni lipsește cultul naturii, reprezentările divinităților și a cultului acestora. Interesantă este și legenda legată de apariția bumerangului. Războinicul Yondi, ajungând În peregrinările sale lângă un izvor fermecat, a dat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]