11,656 matches
-
începui să i le mângâi. "Te iubesc, Suzy! îi șoptii. Nu e așa, continuai, că te simți bine la mine? Eu n-ași vrea să mai pleci. Rămâi la mine, și dacă tu vrei, ne căsătorim. Iată, te cer de nevastă!" Mă privi cu intensitate în timp ce, ca și când ar fi avut ceva în gură, înghiți și apoi își linse buzele cu vârful limbii foarte satisfăcută, dar nu de cererea mea în căsătorie, ci parcă de o senzație unică de confort, de un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te văd?" "Nu! Și de ce n-ai revenit cu telefonul?" "Fiindcă domnul Cucu m-a avertizat că nu ești acasă la această oră și că probabil n-o să fii nici mai târziu, faci Revelionul cine știe unde, fiindcă i-a spus nevastă-sa că n-ai pregătit nimic acasă..." "Futu-l în cur pe mă-sa pe domnul Cucu al tău, te-ai apucat să pălăvrăgești cu el despre lucruri care nu-l privesc, când puteai foarte bine să revii cu un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de complicat?! Ar trebui să ne iubim iar foarte tare ca să putem crede că toate astea n-au importanță. Dar... Hm! Doi inși, tot așa, se despărțeau și bărbatul se duce la rivalul său și-i spune să-i dea nevasta înapoi. Ce crezi că i-a răspuns tipul? Ei, tu ce crezi?" Dar Tasia n-avea chef de istoriile altora. "Să-ți spun răspunsul, care a fost scurt și retezat: nu pot să-mi comand sentimentelor! Așa a zis! Ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și retezat: nu pot să-mi comand sentimentelor! Așa a zis! Ei! reluai filozofic. Putem să ne comandăm sentimentelor?!" "Ei na! pufni Tasia. De ce să nu putem? Sânt sigură că tipul tău n-a dus-o el prea bine furând nevasta altuia, când ăla o iubea. Chestiile astea se plătesc! Ai plătit tu că ai despărțit-o pe Matilda de Petrică, a plătit și Mircea, cât e el de ștab, și tu o să mai plătești o dată dacă nu-i întinzi Matildei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o gândire curgătoare, fără paraziții care apar adesea chiar la oamenii superiori: vulgaritate și libertinaj în vocabular, subînțelesuri triviale, erudiție de anecdote politice de o penibilă lipsă de gust... Eram vreo opt, însă vreo trei mai în vârstă, fără neveste, care, desigur, nu-și mai puteau însoți în astfel de excursii grizonanții dar sportivii lor bărbați... Există o știință de a fi prezent și cu ceilalți și cu ființa iubită. Nu toată lumea o are. Matilda n-o avea. În general
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a rătăcit tot așa, din pricina furtunii... I-a atacat o haită hămesită (așa sânt ei, atacă numai în haite și numai când sânt foarte flămînzi)... I-au mâncat, afară de unul, care a reușit să se urce într-un copac... Nevastă-sa era cu el, dar rămăsese jos, și el a văzut și a auzit de-acolo din copac totul. L-au găsit forestierii a doua zi dimineața, albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a gândit poate că zona aia ar cuprinde minerale radioactive. Am cerut niște voluntari și unul Jorden a ridicat mâna. I-am spus să se ducă să vadă ce-i acolo, dacă dorea. Ceva nou? ― Omul e acolo, cu nevasta și ăi mici. Semnalează că a reperat ceva și vrea să știe dacă-i vor fi respectate drepturile. ― Astăzi toți au consilieri juridici. Câteodată îmi pare rău că nu mi-am ales meseria asta. ― Ce, să-ți strici imaginea? Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
faci baie); săpase grădinile și, înainte să le taseze, le înconjurase cu blocuri înalte, șubrede și neterminate, din care curgea apa pe fațade. Odată cu blocurile veniseră și-alți oameni: nespălați, mirosind a petrol și urină, târându-și după ei tablele, nevestele și baloturile de rufe bune de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
liftul și uscătorul de rufe din pod. Pe ultimul, puseseră trei lacăte, unul de fiecare. Ca să umbli la ușă, îți trebuiau toate cheile și-o aprobare. Când nu se supravegheau între ei, vecinii jucau o tablă, în șlapi și pijamale; nevestele îi alimentau periodic cu semințe și cartofi prăjiți. Inevitabil, ajungeau afară, unde nu mai aveau pe ce sta, așa că se găseau vreo doi care să meșterească o bancă sau s-o recupereze din parc. Iarna, o demontau din fața blocului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără să știu dacă Maria apucase măcar să-l citească. Lepidopteros mi-a urat noapte bună, înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl pândea să intre, îi smulgea servieta și, după cum povestea Maria (mereu atentă la detalii), îi „băga bucăți“ cu ea în cap. Se auzeau plesniturile de deasupra, prin parchet și tavan. Domnul Cocă încasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru. Acolo, niște extratereștri dubioși, îmbrăcați în parpalace până sub călcâie, se-apucă să facă experimente pe oamenii dintr-un oraș, scoțându-le memoria din creier și injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la bibilică; îți vedeai liniștit de viață, cu-aceeași poftă și seninătate. Amintirile ajungeau în niște eprubete speciale, pe care un savant deștept dar corupt (trădătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
observe: deschizi televizorul ca-n fiecare după-masă, la ora patru, și dai peste un personaj care vorbește cu altul și-i spune „Danny“ cu-aceeași convingere ca până atunci, deși nu mai arată la fel și-are și altă voce. Nevastă-sa îl cheamă în dormitor, frati-su îi împrumută bani, la serviciu e avansat, chiar dacă e-altă persoană. Nimeni nu pune nici o întrebare, toți se comportă firesc, discută, îl pupă, îi strâng călduros mâna - ar fi putut fi și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să fiu invidios. Întâi am crezut că eu sunt de vină: ochiul deformat, mintea coruptă, gândurile infecte. Un mecanism pe cât de ciudat, pe-atât de abject se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul putea începe. Belcin striga catalogul rar, poticnit, de pomană. Nimeni nu ieșea la tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atârnau oriunde se elibera un loc: pe mâini, la gât, în jurul ceasului, lângă manșetă. Burta ieșea din pantalon, omenește, în semn de recunoaștere și prosperitate, ca portofelul și snopul de chei de pe masă. Stăteau crăcănați și se uitau după femei. Nevestele lor apăreau din câte-un magazin, târând după ele niște copii care l-ar fi înnebunit pe Caragiale. Le identificai după pantofii scumpi, cu toc înalt; când ridicau piciorul, li se vedea eticheta cu prețul pe talpă. Se-așezau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveam să aflu că fugise-n străinătate. Solista din Abba a dispărut și ea peste noapte. Ieșiseră zvonuri că s-ar fi certat cu blonda sau că se bătuseră bărbații din formație între ei, fiecare dorind s-o aibă pe nevasta celuilalt (ilogic: dacă fiecare vroia nevasta ăluilalt, de ce mai era nevoie să se bată?). După unii, ar fi plecat în Suedia (la fel de ilogic: de-acolo veneau!); după alții, s-ar fi retras, de rușine că pierduseră competiția cu Boney M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străinătate. Solista din Abba a dispărut și ea peste noapte. Ieșiseră zvonuri că s-ar fi certat cu blonda sau că se bătuseră bărbații din formație între ei, fiecare dorind s-o aibă pe nevasta celuilalt (ilogic: dacă fiecare vroia nevasta ăluilalt, de ce mai era nevoie să se bată?). După unii, ar fi plecat în Suedia (la fel de ilogic: de-acolo veneau!); după alții, s-ar fi retras, de rușine că pierduseră competiția cu Boney M (ipoteză interesantă; circula prin clasa întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cele din urmă, la selecție. Tatăl lui Doru lucra mecanic la „Grivița“. Genul energic, complex, tandru cu uleiurile și mașinăriile de transport: dacă ar fi putut, ar fi luat locomotiva acasă cu el. Când se îmbăta, o scotea pe nevastă-sa în șuturi în fața porții și-o ținea strâns de braț, ca pe-un agregat. Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Femeia scâncea ușor, nu îndrăznea să plângă, știa ea de ce. După un timp, bărbatul devenea duios și ne făcea semn să ne-apropiem. Eram mici, prin urmare ascultători. Traversam strada în șir indian, Cezar primul, Mihnea la urmă. „E bună nevastă-mea, nu?“ Tăcere. „Pune, mă, mâna aici, să vezi ce bidoane are!“ Nu puneam. „Pune, mă, n-auzi?“ Imprudent, Cezar întindea mâna, ca după ciocolată. Nici nu zăream palma, în semiobscuritate. Se-auzea doar un plescăit, apoi geamătul lui Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici, să vezi ce bidoane are!“ Nu puneam. „Pune, mă, n-auzi?“ Imprudent, Cezar întindea mâna, ca după ciocolată. Nici nu zăream palma, în semiobscuritate. Se-auzea doar un plescăit, apoi geamătul lui Cezar. „Ce faci, bă, te dai la nevastă-mea?!“ Ne trăgeam cu toții mai în spate. „Bă, vă sparg! Vă calc cu lomocotiva!“ În lumea exactă, dar misterios oligofrenică și puternic șampanizată a tovarășului Misleanu, „lomocotiva“ putea oricând ieși din depou, pentru a-i strivi pe dușmani, pe străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu trebuia să te bați pe ea. Cu ceva matematică și puțin noroc, întâlneai clienții potriviți. E-o părere greșită că profesorii sunt niște inși cumsecade, care se culcă seara devreme, cu Istoria lui Călinescu într-o mână și brațul nevestei în cealaltă. Dincolo de sacoul și cravata aranjate onorabil pe scaun, pândesc dorințe, frustrări și resentimente cum nici în cărți nu întâlnești. Nu-i bine să te pui cu ele. Și totuși, dacă îi iei la bani mărunți, oamenii ăștia sobri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartier, ca să intri acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11 ani, puteai să le plimbi și tu prin spatele blocurilor; la 13, puteai să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de crimă, psihoterapeutul cu fiica nevropată a senatorului, tatăl miliardar care își recuperează trei din cei patru copii din flori și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]