9,948 matches
-
de Stil Vechi i s-a atribuit o suprafață de teren pentru construire, concesionată pe durata existenței construcției (conform deciziei Primăriei municipiului Bacău "nr 443"/1 noiembrie 1990). Imediat, au început săpăturile fundației conform proiectului arhitectului Dan Dobreanu și al proiectantului de rezistență Jitaru din Dolhasca. În data de 18 noiembrie 1990, după Sfânta Liturghie s-a pus piatra fundamentală a bisericii Sfântul Ilie. La slujbă au participat Înalt Preasfințitul Mitropolit Silvestru Onofrei, preafințitul Vlasie Mogârzan, preasfințitul Demosten Ioniță, preasfințitul Ghenadie
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
apropierea orașului Zandvoort din Olanda, pe coasta Mării Nordului. Deși, începând cu 3 iunie 1939, la Zandvoort s-au disputat câteva curse și înainte de Al Doilea Război Mondial, un prim circuit adevărat s-a construit abia după Al Doilea Război Mondial. Proiectantul său a fost John Hugenholtz. Circuitul a fost inaugurat pe 7 august 1948. În 1949, el a găzduit Marele Premiu Zandvoort. Anul următor cursa a fost denumită Marele Premiu al Olandei, iar din 1952 a fost inclusă în calendarul competițional
Circuitul Park Zandvoort () [Corola-website/Science/309316_a_310645]
-
asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre. Lucrări de restaurare și modernizare ale Cazinoului au fost efectuate în anul 1934 de către proiectantul Daniel Renard. Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate lucrări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
modelat de descoperiri tehnologice, lecții învățate de la luptele aeriene ale Războiului din Corea și cu accent pe efectuarea operațiunilor într-un război nuclear. Progresele tehnologice în aerodinamică, propulsie și materiale de construcții (în primul rând aliaj de aluminiu) au permis proiectanților să experimenteze inovații aeronautice cum ar fi aripă săgeată, aripă delta. Utilizarea pe scară largă a motoarelor turbopropulsoare cu postcombustie a făcut ca aceste avioane să spargă bariera sunetului și să fie capabile de a susține viteze supersonice. Proiectele acestor
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
anul 2003 susține teza de doctorat în științe tehnice la Universitatea Tehnică din Timișoara. După absolvirea Facultății, este repartizat ca inginer la Fabrica de Aparate de Măsură și Control din Turnu Severin (1986-1989), fiind transferat apoi în funcția de inginer proiectant la Centrul de Cercetări și Inginerie Tehnologică pentru Aparatură Casnică Timișoara (1989-1990). Este autor a doua inovații brevetate în domeniul mecanicii fine. În paralel, este cooptat în cadrul învățământului superior, ca asistent universitar la Universitatea Tehnică din Timișoara (1988-1990). Odată cu reînființarea
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
este acronimul de la Brookhaven Graphite Research Reactor - reactor de cercetare moderat cu grafit aparținând Laboratorului National Brookhaven, New Jersey, SUA. Proiectantul reactorului este Lyle Borst, iar construirea propriu-zisă a avut loc între anii 1947-1950. Reactorul este construit în formă de cub cu latura de aproximativ 7 metri, traversat de 1369 de canale de combustibil. Pe latura estică și vestică există câte
BGRR () [Corola-website/Science/305630_a_306959]
-
în 1947 la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic București. În urma transformărilor determinate de reforma învățământului, el a absolvit Facultatea de Energetică, cu specialitatea hidroenergetică, trecând examenul de stat în 1952 și obținând diplomă de merit. Angajându-se ca inginer proiectant, Andrei Filotti și-a continuat studiile mai târziu. În anul 1968 a urmat un stagiu de specializare postuniversitar la "Centre International des Stages" din Paris. Apoi a obținut titlul de doctor inginer în anul 1971 prezentând teza "Aplicarea calculatoarelor electronice
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
proiectată de Marshall Space Flight Center, numeroase componente - incluzând propulsoarele - au fost obținute de la subcontractori. Au fost folosite puternicele motoare de tip F-1 și J-2 care, la teste, provocau unde seismice perceptibile pe o rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
între Armată și Industrie, la nivelul cabinetului Mareșalului Ion Antonescu s-a decis înființarea în august 1943 a unui comitet pentru supravegherea proiectului. Prototipurile îmbunătățite M-01, M-02, M-03 au fost construite la uzinele Rogifer unde echipei de proiectanți i-au fost puse la dispoziție câteva ateliere. Terminate la mijlocul lunii octombrie aceste trei prototipuri erau puțin diferite față de varianta M-00, în sensul că erau mai lungi cu 43,2 cm și mai late cu 13,4 cm; de
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Drăghiescu, s-a dispus ca următoarele modele de Mareșal să nu mai folosească tunuri rusești de captură ci tunul antitanc românesc Reșița 1943. Această modificare a fost încorporată începând cu prototipul M-04. Imediat după încheierea testelor șeful echipei de proiectanți, mr. Nicolae Anghel precum și directorii uzinelor Rogifer au fost trimiși in Germania pentru a se familiariza cu liniile de asamblare pentru blindate. Începând cu luna noiembrie au început pregătirile pentru producția de serie, în acest sens fiind trimisă în Franța
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
prin furnizarea de subansamble, elemente de optică, plăci de blindaj, aparatură radio, etc. Totodată s-a făcut și o planificare pentru asimilarea tuturor componentelor provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944, echipei de proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett și proiectantul tunului Reșița M1943, lt.col. Valerian Nestorescu. În această perioadă se lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
radio, etc. Totodată s-a făcut și o planificare pentru asimilarea tuturor componentelor provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944, echipei de proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett și proiectantul tunului Reșița M1943, lt.col. Valerian Nestorescu. În această perioadă se lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Lificiu s-a născut la data de 1 octombrie 1950 în satul Săseni-Prodănești (județul Galați). A absolvit în anul 1976 Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București, devenind inginer de automatizări industriale. Între anii 1977-1987, a lucrat ca proiectant de tehnologii în comandă numerică la Întreprinderea de Mașini Grele București (IMGB). În această perioadă, a efectuat un curs de specializare în domeniul „Mașini Unelte cu Comandă Numerică” la Frankfurt/Main (Germania), organizat de firma Messer-Griesheim (1979) și un curs
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
1982-1990). În anul 1978, a absolvit Școală de ofițeri Bacău - armă artilerie - unde s-a remarcat, alături de alți 13 elevi artileriști, prin proiectarea și punerea în opera a unui poligon antitanc unic în țară. Între anii 1978-1982 lucrează ca inginer proiectant la IPIU București, iar între anii 1982-1990 ca inginer proiectant principal la ISPE București. În acești ani se remarcă prin proiectarea unor lucrări de mare anvergură precum, Stația de descărcare Babadag, Filatura de bumbac Focșani, Turnul de distribuție TD3-CET Turceni
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
armă artilerie - unde s-a remarcat, alături de alți 13 elevi artileriști, prin proiectarea și punerea în opera a unui poligon antitanc unic în țară. Între anii 1978-1982 lucrează ca inginer proiectant la IPIU București, iar între anii 1982-1990 ca inginer proiectant principal la ISPE București. În acești ani se remarcă prin proiectarea unor lucrări de mare anvergură precum, Stația de descărcare Babadag, Filatura de bumbac Focșani, Turnul de distribuție TD3-CET Turceni, Estacada de benzi transportoare la CET Rovinari, Coșul de fum
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
deputat român în legislaturile 1990-1992, 1992 - 1996 și senator în legislatura 1996-2000, ales în județul Albă pe listele partidului PD. La 31 iulie 1990 l-a înlocuit pe deputatul Cătălin-Basarab Zamfir. n. 23 mai 1951, București; căsătorit, fără copii. Inginer proiectant coordonator al programului de robotizare și organizare flexibilă a fabricației de mașini agricole; autor a trei invenții și 25 de articole științifice; membru al Institutului de Știință și Societate din Madrid. Observator în CPUN (aprilie 1990); deputat FSN (august 1990
Corneliu Dorin Gavaliugov () [Corola-website/Science/305329_a_306658]
-
numele său la naștere fiind Cristian Troacă. A luat numele de "David" în urma primei căsătorii. A absolvit studiile liceale la Liceul C. A. Rosetti din București, profilul fizică-chimie (1986), după care a fost angajat la TMUCB București (1986-1990), devenind apoi proiectant la Centrul de Proiectare TMUCB București (1990-1991). În anul 1987 și-a satisfăcut serviciul militar obligatoriu la Școala de ofițeri în rezervă din Bacău, în prezent având gradul de locotenent-colonel în rezervă. A intrat în domeniul privat, îndeplinind funcția de
Cristian David () [Corola-website/Science/305358_a_306687]
-
specialiștii români și iugoslavi, avionul este un avion cu întrebuințări mutiple, putând îndeplini misiuni variate în toate condițiile meteorologice, ziua și noaptea. Primul zbor al prototipului a avut loc în data de 31 octombrie 1974, zbor care le-a confirmat proiectanților ceea ce anticipaseră prin calcule. După terminarea tuturor zborurilor de încercare, avionul a intrat în producția de serie și în dotarea Forțelor Aeriene Române. IAR 93 este un avion monoloc, bimotor, cu aripa sus, destinat misiunilor de cooperare și atac la
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
premieră în Europa Centrală, dar a avut unele deficiențe. Traficul tramvaielor și a camioanelor grele a fost eliminat de pe pod în 1973, după ce au apărut semne de fisuri în structură. Iluminatul special pentru Podul Elisabeta a fost creat de renumitul proiectant japonez de sisteme de iluminat Motoko Ishii, iar Japonia a contribuit cu 120 milioane de forinți (450.000 de euro) la cheltuielile de proiectare. Consiliul orașului Budapesta a plătit 150 milioane de forinți pentru proiect. În anul 2009 s-au
Podul Elisabeta din Budapesta () [Corola-website/Science/313049_a_314378]
-
Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru finanțarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V-a. Acesta prevedea, printre altele, un împrumut pentru finanțarea reabilitării și modernizării DN56A. În data de 12 mai 2003, este lansată licitația pentru desemnarea unui Proiectant și a unui Consultant care să supervizeze lucrările de reabilitare a drumului. Câștigătorul licitației este compania spaniolă Inocsa Ingenieria SL. În perioada martie-octombrie 2005, Proiectul de reabilitare a drumurilor este întârziat față de graficul convenit, deoarece BEI a solicitat părții române
DN56A () [Corola-website/Science/314667_a_315996]
-
la defectare și avea probleme cu șenilele, deși era rezistent mecanic era foarte greu de întreținut și dificil de transportat. A fost scos din producție în august 1944 în favoarea tancului Tiger II. Tancul a fost denumit "Tiger" de către Ferdinand Porsche, proiectantul versiunii necâștigătoare, numeralul roman I fiindu-i adăugat ulterior după ce Tiger II a intrat în producție. Denumirea inițială germană era Panzerkampfwagen VI Ausführung H (‘Tancul VI versiunea H’, abreviat PzKpfw VI Ausf. H), apoi a fost redenumit ca PzKpfw VI
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
exemplare. Primul exemplar a fost terminat în 1925 și a fost destinat probei statice, iar al doilea a fost terminat în 1926 și a fost destinat probei de zbor. Acest aparat destinat zborului a fost denumit RA-BO-1 (după inițialele prenumelor proiectanților). Deși construit pentru școală, avionul a fost încercat și în zbor acrobatic de către căpitanii aviatori Gheorghe Jienescu și Gheorghe Bănciulescu. Și unul și celălalt au apreciat calitățile aparatului. RA-BO-1 a fost apoi prezentat în anul 1927 la expoziția internațională de
Fabrica Schiell () [Corola-website/Science/313598_a_314927]
-
priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe portavioane, în detrimentul cuirasatelor. "Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în acord parțial cu tratatul de la Washington, care limită deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Proiectanții germani au descoperit repede faptul că o navă rapidă, bine înarmata și protejată nu se putea construi pe acest tonaj. De asemenea, canalul Kiel, care făcea legătură între Wilhelmshaven și Marea Baltica, avea o adâncime minimă de 10,2 metri, ceea ce
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
euro, de data aceasta ei au solicitat 66.900.000 euro, față de cei 74.400.000 euro ceruți de consorțiul italo-austriaco-român. Deoarece suma cerută de AZVI / Vimac era cu aproape 20.000.000 euro mai mică decât estimarea făcută de proiectant, de 82.300.000 euro, Astaldi a considerat că prețul spaniolilor a fost unul de dumping și a contestat, în luna februarie, licitația. Radu Berceanu, noul ministru al Transporturilor, s-a arătat deranjat de contestarea licitației, declarând că: „la noi
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
Tot în septembrie 2008, primarul Mircea Guță spunea: „Negocierile de expropriere vor începe după 15 octombrie, dar nu se ocupă primăria. Nu am primit până acum nici un document de la guvern în acest sens”. Toma Iovănescu, director general adjunct tehnic al proiectantului IPTANA București, estima că vor fi afectați în total 150 de proprietari de terenuri, dar cu suprafețe modice. Cu toate acestea, până la sfârșitul lui 2008 nu a existat niciun act normativ clar care să reglementeze procedurile de expropriere. Desfășurarea alegerilor
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]