10,102 matches
-
a dus la elaborarea obiceiului în cauză. Concluzia acestei analize este că, dacă istoricul ar dori să știe de ce un actor istoric și-a pus în minte un anumit scop, el trebuie să treacă dincolo de suprafața conștiinței acestuia și să refacă procesul „spontan” de geneză a conținutului conștiinței acestuia. O asemenea analiză nu se poate realiza însă cu mijloacele intuiției, empatiei, retrăirii. Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
imperiului, tind să-l atace, agravând dificultățile interne; f) reînflorirea comunității, după o lungă perioadă „neagră”. Sistemul intrat în paragină începe să fie reconstituit, populația împuținată ca urmare a tulburărilor interne, a războaielor și a crizei economice începe să se refacă, un nou statseconstituie, ciclul reluându-se (Steward, 1973). Cercetările istorice au scos în evidență faptul că ipoteza unor asemenea cicluri este corectă. Civilizații foarte diferite, cum este cea a Egiptului antic, Mesopotamiei, Mexicului, civilizația incasă,civilizațiiledin nordul Indiei și din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să se structureze în maniera sa cea mai probabilă, determinată de condițiile generale în care există, anulându-se în acest fel acțiunea diferitelor evenimente. Putem face acum o precizare importantă. Evenimentul poate influența substanțial structura. De cele mai multe ori, structura reacționează, refăcându-se. Este drept că o asemenea „acțiune-reacțiune” poate lua o anumită perioadă de timp. Influența evenimentului poate fi însă complet anulată. În anumite cazuri însă, un eveniment poate induce o schimbare structurală fundamentală, împingând evoluția pe o altă cale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
calculului rațional propriu-zis, ci din cauza presupozițiilor pe care se întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună, decizia. e) Procesul decizional are un caracter iterativ. El este gândit mai mult ca o secvență într-un proces ciclic, cu reveniri și reconsiderări pe baza cunoștințelor acumulate. Optimalitatea este deci realizată aici mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care se realizează activitatea lor materială și individuală” (Marx și Engels, 1968, pp. 414-415). Se poate deci spune că nu societatea însăși reprezintă o realitate supraindividuală care îi absoarbe și asimilează complet pe indivizi, ci indivizii își fac și refac în continuu viața socială, dar acest act de producție nu este universal. El variază în funcție de condițiile particulare în care se desfășoară viața socială. Aceste condiții particulare sunt determinante. Presupunând că de fiecare dată colectivitățile umane ar acționa complet rațional și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primului război mondial cheltuielile publice au atins niveluri de ordinul a 30% din bogăția produsă de state, În special datorită cheltuielilor cu pensiile plătite vechilor combatanți și participării statului la finanțarea reconstrucției economiei naționale. În acest context, pe măsură ce economiile se refac și sunt puse la punct sistemele fiscale și aparatele fiscale, precum și pe fondul aplicării În 81 Alexeev A.N., Finanțele de război ale statelor capitaliste, Ed. Financiară de Stat, București, 1954, p. 107 88 continuare a principiilor economice liberale, are
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
necredincioși, dăruindu-le lumina cunoștinței adevărate, pe de alta, păstrează pe cei ce contemplă cu iubire tainele ei, păzind nevătămată și fără beteșug pupila înțelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clătinare îi cheamă din nou și le reface prin cuvânt de îndemn înțelegerea bolnavă. Așa se înțelege candelabrul văzut de prooroc, după unul din înțelesurile cuvintelor de mai sus”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, rp. 63, în Filocalia..., vol. III, p. 366, 367, 368) „... sobornicească 99 și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
refer la abilitatea cu care avocații unei culturi integral religioase folosesc din plin, pentru a lupta și a-și difuza mesajul, tehnologiile obținute de știința secularizată. Nu mă refer nici la faptul că fundamentaliștii știu să profite, pentru a-și reface rețelele și influența, de drepturile democratice, înfiripate după fiecare relaxare a regimurilor autoritare din țările islamice și asigurate continuu de regimurile democratice occidentale : dreptul de asociere, de comunicare (ziare și canale TV ale mișcărilor respective), dreptul la educație (școli de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de a exprima această mișcare în cruce care leagă neliniar istoria de transcendent. Cabaliștii, printre care mai ales Azriel din Gerona (secolul al XIII-lea), afirmă, de pildă, spectaculos că un act nu poate fi eficace, realmente creator, decît dacă reface legătura cu Nimicul, rădăcina numinoasă a divinului, din care își primește realitatea și puterea. Pentru platonicienii șiiți pe care îi studiază Henry Corbin, istoria e de interpretat în funcție de o hieroistorie, pe care prima o manifestă, o derulează în plan vizibil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spectacolul public, autorestrîngerea și omul tîrziu modern, definit prin autolimitare voluntară, nu există oare o simetrie care, în distanța radicală dintre contingent și absolut, îi poate face să dialogheze ca doi intimi? în cotidianul său laic, omul tîrziu modern nu reface oare, de foarte departe, gestul transcendenței care se transcende pe ea însăși? Una dintre legile simbolismului susține că supremul se răsfrînge în infim, se oglindește inversat în neînsemnat sau banal, că cu cît e mai mare distanța dintre simbol și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care a subminat instituțiile de control și echilibru și a ținut forțele opoziției departe de instituțiile guvernamentale. Într-adevăr, Chávez a mobilizat în repetate rânduri majoritățile populare printr-o manieră plebiscitară pentru a evita instituțiile reprezentative tradiționale și pentru a reface ordinea constituțională. Spre deosebire de lideri precum Fujimori, care au depus prea puțin efort pentru a crea noi mijloace pentru participarea populară la procesul politic, Chávez s-a apucat să construiască o formă de democrație mai radicală sau "susținătoare", bazată pe exprimări
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
perioadelor de dezorganizare și de dezacord, care implică o retrasare radicală a granițelor sociale pe conturul unor linii diferite de cele care alcătuiau înainte structura societății". Nu surprinde, iată, că alternativa populistă din Venezuela își propunea, de la bun început, să refacă ordinea stabilită prin constituție și să recreeze instituțiile democratice - opțiuni care pur și simplu nu existau în viziunea partidelor de stânga care funcționau în cadrul regimurilor democratice și a sistemelor partinice mai extinse care nu traversau o criză. De asemenea, caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prin partide", iar nu prin intermediul "poporului"), și toți și-au făcut campanie promițând să distrugă vechea elită în numele "adevăratei" și "autenticei" democrații. Acolo unde asemenea discursuri au avut succes, populiștii au câștigat un mandat ca să spulbere elita politică și să "refacă" ordinea politică. Problema este că, în America Latină contemporană, sistemul împotriva cărora fac campanie populiștii este, de obicei, o democrație: astfel, instituțiile "corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi și sisteme judiciare. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Cel mai bine este să o tratezi. La început cu ajutorul unui antidepresiv, apoi apelând la o terapie comportamentală și cognitivă pentru a preveni recăderile. (Terapeutul încearcă să o convingă). Pacienta - Dar, doctore, nu-mi plac medicamentele. Trebuie doar să mă refac puțin. N-am destulă voință. (Rezistanță, reactanță) Medicul - Cred că este mai bine să nu lași să treneze o problemă și să o tratezi cât mai repede posibil. (Terapeutul insistă). Pacienta - Nu vreau antidepresiv! (Reactanță). La capătul opus al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rol. Terapeutul prezintă propriul său feedback cu precizie, după ce jocul ia sfârșit, făcând mai întâi aprecieri pozitive. Propune apoi soluții pentru ameliorarea jocului, centrându-se pe o caracteristică verbală și non verbală în același timp, cerând, de exemplu, Christinei să refacă scena amplificând volumul vocii sale. Christine reface scena, de mai multe ori, până când observă o ameliorare a performanței sale. Terapeutul solicită atunci o întărire pozitivă din partea grupului. Sarcini de îndeplinit Animatorul cere pacienților să exerseze în fiecare zi cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
precizie, după ce jocul ia sfârșit, făcând mai întâi aprecieri pozitive. Propune apoi soluții pentru ameliorarea jocului, centrându-se pe o caracteristică verbală și non verbală în același timp, cerând, de exemplu, Christinei să refacă scena amplificând volumul vocii sale. Christine reface scena, de mai multe ori, până când observă o ameliorare a performanței sale. Terapeutul solicită atunci o întărire pozitivă din partea grupului. Sarcini de îndeplinit Animatorul cere pacienților să exerseze în fiecare zi cum să adreseze o cere. Participanții trebuie să citească
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
raport era prea scurt, dar nu pot face altfel în acest moment deoarece am prea mult de lucru (afirmare de sine negativă: interlocutorul nu-și poate schimba comportamentul). Sau încă: Bernard - Ințeleg că acest raport este prea scurt. Il voi reface. In schimb, te-aș ruga să fii de acord și să mă degrevezi de o altă sarcină, pentru a avea mai mult timp (negocierea unui compromis). Această ședință trebuie, pentru a fi utilă, să se limiteze la prima etapă: ancheta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poziție confortabilă. Inchide ochii și își imaginează o scenă plăcută (de exemplu, valurile pe o plajă). La prima experiență, ea îi descrie terapeutului ceea ce vede (valuri, păsări...), ceea ce aude (valuri, vânt...), ceea ce simte (apă sărată...) și resimte (plăcere, bucurie...). Marie reface acest exercițiu acasă, lucru care îi oferă posibilitatea să organizeze spațiul care îi va permite să se expună neliniștilor și o învață să-și amplifice atenția. Ea poate apoi să refacă în fiecare zi exercițiul privitor la dificultățile financiare. După
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceea ce simte (apă sărată...) și resimte (plăcere, bucurie...). Marie reface acest exercițiu acasă, lucru care îi oferă posibilitatea să organizeze spațiul care îi va permite să se expună neliniștilor și o învață să-și amplifice atenția. Ea poate apoi să refacă în fiecare zi exercițiul privitor la dificultățile financiare. După două săptămâni de expunere, Marie nu mai prezintă aproape nici o anxietate în timpul lecturii scenariului său. Ea constată, în plus, că această neliniște nu mai este prezentă în activitatea sa cotidiană, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că este... Pacienta - Am impresia că nu-mi mai crează probleme. Terapeutul - Sigur nu vă mai crează nici o problemă? Pacienta - Nu. Sfârșitul ședinței: rezumat Terapeutul - Ce părere aveți despre ședința de azi? Pacienta - Este surprinzător, deoarece aveam impresia că am refăcut puțin scena accidentului, și observ că, în final... euh... trecerea mea pe la spital a fost la fel de dureroasă, dacă nu cumva mai dureroasă, în final. In ceea ce privește nivelul stresului, cred că eram conștientă de acest lucru, păstram o amintire neplăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
invitat, sau să-i ceară să nu-și mai depășească „mandatul”. - Să formuleze o critică justificată în legătură cu tatăl său și să insiste ca acesta să facă și aprecieri pozitive. Relația terapeutică In ceea ce privește relația terapeutică, terapeutul a urmărit să refacă relația parentală în funcție de trebuințele emoționale de bază nesatisfăcute. S-a lucrat asupra carenței afective și asupra temerii sale de a fi apreciat în mod negativ, sau de a nu avea curaj, cât și asupra inhibiției emoționale care determină pacientul să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietății generalizate deoarece pacienții se simt adesea depășiți de ceea ce au de făcut. Această etapă constituie o modalitate suplimentară de a se expune incertitudinilor. Marie termină fiecare încercare de rezolvare reflectând asupra rezultatelor obținute. Dacă acestea îi par nesatisfăcătoare, ea reface etapele precedente și aduce îmbunătățiri în funcție de noile informații obținute. Terapeutul și Marie decid împreună să rărească aceste ședințe pentru a-i oferi acesteia timpul necesar descoperirii, prin forțe proprii, a unor noi elemente, fiind însoțită în permanență de clinician în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la viață (Is 26,14), morții aveau puterea de a influența lumea celor vii cauzându-le neplăceri sau beneficii, în funcție de cum erau amintiți și cinstiți. Cu privire la acest aspect există în Biblie doi termeni care au atras atenția exegeților: terăfîm și refă’îm. Primul termen pare să desemneze figura strămoșilor ce aveau un rol important în cultul domestic (Gen 31,19; 1Sam 19,13; 2Rg 23,24 etc.); erau așezați probabil în camera de dormit și prin imaginea lor se celebra și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și prin imaginea lor se celebra și amintirea strămoșilor (cf. ceea ce am afirmat cu privire la „amintirea numelui”, mai sus p. 112). În traducerile actuale ale Bibliei termenul terăfîm este tradus uneori cu „idoli”, subliniind astfel statusul suprauman al acestor ființe. Cu privire la refă’îm, identitatea lor este foarte complexă. Prin acest termen Biblia îi desemnează atât pe regii antici, legendari ai regiunii cananeene și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
după moarte, fiind ridicați la status-ul de ființe aproape divine, vindecători și ocrotitori ai dinastiei domnitoare. Ei erau invocați pentru a obține pace, binecuvântare și sănătate (Merlo, Xella, 2001). Pe baza acestor informații comparative, este foarte plauzibil că și refă’îm-ii din Biblie să împartă cu cei din Ugarit trăsăturile regale și să posede facultatea de a asigura ajutor, sănătate și binecuvântare. Toate acestea sunt confirmate nu doar de însușirile regești (cf. Is 14,9) și funebre ale refă’îm-ilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]