10,216 matches
-
est ale naosului se găsește inscripția: „Această sfântă besearecă au fostă meste(r)u... Mihaiu” și „și la noi (t)ă dă să au fostă mest(eru) Nicoară”, reprezentând probabil numele primului constructor al edificiului și numele celui ce a refăcut biserica. Decorul sculptat: Ancadramentul ușii de intrare în biserică este decorat cu motive incizate, precum romburi, pătrate, dinți de fierăstrău și frânghia răsucită. Aceleași motive se repetă și la ușa de acces în naos. Grinzile bolții au fost decorate cu
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
neoficial ca muzeu până la 1951. Atunci, la inițiativa lui Zahei, a avut loc deschiderea propriu-zisă a actualului muzeu memorial. Cele mai importante reparații (restaurări s-au mai realizat în 1960 și 1988) au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul. Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al povestitorului), preotul Cosma (preotul satului Humulești). Construcția a fost restaurată în 1937
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
octogonale de dimensiuni diferite, peste pronaos, naos și altar. Stranele sunt din lemn de stejar și datează din 1777, după cum atestă o inscripție. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat și pictat. Pereții interiori ai bisericii sunt pictați, pictura fiind refăcută în decursul timpului, probabil la reparația din 1938. De asemenea, lăcașul deține icoane pictate în stil bizantin în secolul al XIX-lea. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are astăzi învelitoare din tablă. Acoperișul bisericii este simplu, de tip umbrelă, iar
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
26 de tancuri R-2 erau avariate fără posibilitate de recuperare, astfel că în 1942 Germania a fost de acord să livreze 26 de tancuri Panzerkampfwagen 35(t) aproape identice însă uzate pentru a acoperi pierderile. Divizia 1 blindată s-a refăcut în țară până în august 1942 și a fost repartizată Armatei a 3-a care apăra Cotul Donului. Deoarece trupele germano-române întâlneau un număr tot mai mare de tancuri T-34, Divizia 1 blindată a testat eficacitatea unui R-2 împotriva unui
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
din 1770. Reparațiile din 1893 au fost mai complexe. S-a înlăturat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, s-a acoperit edificiul cu învelitoare din tablă, s-au amplasat cruci noi pe turla, s-a curățat pictură și s-a refăcut iconostasul. Meritul acestor reparații îi revine preotului paroh Constantin Sbiera, care a păstorit aici între anii 1888-1905, după care a fost transferat la Vatră Dornei. Clădirea a suferit stricăciuni în timpul Primului Război Mondial, ea fiind reparata în 1926. Noi lucrări de reparații
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
chenar dreptunghiular. Altarul este semicircular. Biserica are ferestre mici având chenare dreptunghiulare de piatră, cu baghete încrucișate. Pictura interioară a bisericii, datând de pe vremea lui Ștefan cel Mare, nu s-a păstrat. În secolul al XVII-lea, ea a fost refăcută, culoare peste culoare, respectându-se ordinea iconografică. În pronaos se află picturi din sinaxarul sfinților (îndeosebi figuri de pustnici și cuvioși), precum și scene din viața Sf. Prooroc Ilie (mânând un plug tras de 8 boi sau înălțându-se la cer
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la . Pe gazonul de lângă casă sunt așezate două „Măști Hilare“, lucrări ce au fost create în 1852 de Karl Storck pentru fațada Teatrului Național București, distrus în cel de-al Doilea Război Mondial. Tot
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
boltită a unui beci; astfel, pe jumătatea nordică a interiorului hanului era organizat un spațiu pentru adăpostirea cailor. Ulterior, poarta de nord a fost astupată cu piatră de râu. În timpul primului război mondial, acoperișul hanului a ars, dar a fost refăcut după aceea. Hanul de la Șerbești a funcționat până la instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților. După naționalizare, hanul a fost transformat în magazie a C.A.P.-ului , el fiind ulterior abandonat și lăsat să se ruineze. În anul 1989, autorii lucrării
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
-lea și al XVII-lea în centrul orașului Suceava, actualmente situată pe Bulevardul Ana Ipătescu f.n. Ea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Arsă într-un incendiu, ea a fost reconstruită de Ștefan cel Mare (1457-1504) și refăcută în timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. În prezent, ea se află în stare de ruine. Ansamblul „Curtea Domnească” din Suceava a fost inclus pe
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
de vest a pivniței se aflau nișe laterale. În pivniță se pătrundea pe o intrare-tobogan (pe latura de nord) sau pe scări (pe latura de sud). Ultimele intervenții s-au efectuat în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Atunci au fost refăcute pivnițele, amenajându-se intrări boltite din cărămidă și ancadramente de piatră la uși. Curtea Domnească din Suceava a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar zidurile sale au început să fie demantelate. Istoricii presupun că încetarea existenței Casei
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
deplasare cu răspuns liniar (LFSR - linear feedback shift register) este folosit pentru a coda datele, pentru a reduce probabilitatea de apariție de șiruri lungi de zero sau de unu. Nu sunt necesare semnale de sincronizare și de tact. Acestea sunt refăcute automat. Încadrarea este făcuta prin detecția unui șablon special de sincronizare, care apare în semnalul (necodate) digital și care este compus dintr-o secvență de zece de unu urmată de douăzeci de zero (douăzeci de unu urmat de patruzeci de
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
construcției. Peste tindă apare un turn puternic, potrivit bazei sale, însă nu foarte ridicat peste coama acoperișului, în stilul vechi cunoscut în zonă. Biserica de lemn din Moisei de sus este relevantă pentru efortul depus de maramureșeni de a-și reface comunitățile după ultima invazie tătară, de la 1717. Biserica nu are aspectul celor bine cunoscute, cu două poale, ci a celor de cea veche tradiție.
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
marele spătar Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), care avea moșii în apropierea târgului și locuia în Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni, a pus să se repare Biserica "Sf. Dumitru". Atunci, s-a îndepărtat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, a fost refăcută bolta pronaosului și s-au lărgit unele ferestre. De asemenea, s-a amplasat o pisanie cu următoarea inscripție: ""Într-această sfântă biserică să cinstește și să prăznuiește sfântu mare mucenicu Dimitrie, dară de cine iaște zidită dintr început, nu se
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite”". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În anul 1486, el a refăcut din temelii clădirile vechii curți domnești, dându-le o mare extindere. El a pus o pisanie, găsită în anul 1871 și aflată astăzi în patrimoniul Muzeului de Artă al României din București, în care stau scrise următoarele: "„Binecinstitorul și de
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Constantin Băicoianu (1859-1929) din școala lui André Lecomte du Noüy, acestea fiind finalizate în 1904. S-a decapat tencuiala exterioară, fiind repuse în valoare ferestrele gotice din pronaos, dar s-au înlăturat urmele de frescă exterioră. Fațada bisericii a fost refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii. Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
în valoare ferestrele gotice din pronaos, dar s-au înlăturat urmele de frescă exterioră. Fațada bisericii a fost refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii. Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. Alte lucrări de restaurare, de mai mică amploare, au avut loc în 1926-1929 și 1954. Până în anul 1904 exista un
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
spălare. Concluzia a fost că întreaga pictură este degradată ca urmare a repictării de proastă calitate, a spălării, a acoperirii cu depuneri masive de fum și praf atmosferic, a semnelor incizate (grafite) etc. S-au identificat portretele care au fost refăcute. Portretul feminin din tabloul votiv (unicul personaj păstrat din reprezentarea familiei ctitorului) este grav deteriorat ca urmare a pierderilor parțiale ale stratului de culoare, vizibile în zona gurii și gâtului și a unor reparații grosiere care acoperă ochii și nasul
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din viața Sf. Gheorghe zugrăvite pe pereții naosului. Pictura din pronaos datează din timpul lui Petru Pareș, fiind realizate probabil de zugravul Gheorghe, care ar fi pictat și fresca exterioară. La începutul secolului al XVII-lea, pictura interioară a fost refăcută, adăugându-se culoare peste culoare. Inițial, pe peretele despărțitor dintre naos și pronaos se afla un tablou votiv, cu portretul lui Ștefan cel Mare. Intervenția realizată de spătarul Mihail Racoviță în 1791 a dus la înlăturarea acestui perete despărțitor , rămânând
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite"". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În anul 1486, el a refăcut din temelii clădirile vechii curți domnești, dându-le o mare extindere. El a pus o pisanie, găsită în anul 1871 și aflată astăzi în patrimoniul Muzeului de Artă al României din București, în care stau scrise următoarele: ""Binecinstitorul și de
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
Imperiul roman de Răsărit să recunoască autoritatea Romei, iar cele două biserici să redevină una singură; cruciaților să li se dea, ca despăgubire pentru osteneala lor, 200 000 de mărci de argint, plus hrana necesară întregii armata, pentru a-și reface forțele și a continua campania în Egipt, campanie la care Alexios îl angaja pe tatăl său să participe cu 10 000 de oameni, timp de un an; iar până va muri să întrețină pe cheltuiala lui 500 de călăreți în
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
se află în localitatea Govora, județul Vâlcea. Vechimea bisericii nu se cunoaște. Conform tradiției a fost adusă din satul Gurișoara, probabil înainte de 1837-1839, când i s-a refăcut iconostasul. Biserica poartă hramul „Sfântul Nicolae” și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica de lemn din satul Govora a fost adusă, conform tradiției, acum aproape două veacuri din satul Gurișoara. Vechimea construcției depășește probabil cu
Biserica de lemn din Govora () [Corola-website/Science/316457_a_317786]
-
generalul . SR bănuia de altfel că există scurgeri de date încă de la începutul lui 1894, și le căuta autorul. Ministrul, atacat violent în presa care-l considera incompetent, se pare că dorea să profite de această afacere pentru a-și reface imaginea publică. El a comandat imediat două anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a tras două focuri de revolver și l-a rănit ușor pe Dreyfus în braț. Pentru "Action française", obiectivul era de a perturba măcar această ceremonie ce-i viza pe „cei doi trădători”: Zola și Dreyfus, dar și de a reface procesul Dreyfus într-un nou caz, un fel de răzbunare. Procesul desfășurat la judecătoria Senei, în care Grégori a fost achitat, ultima dintr-un lung șir de erori judiciare, a fost ocazia pentru noi răscoale antisemite reprimate fără fermitate de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
aici până la 1873, anul primei desființări a mânăstirii. La începutul secolului al XIX-lea, documentele o menționează pe Maica Meletina ca stareță a mânăstirii. Monahia Meletina contribuie după puterile și priceperea ei la repararea mânăstirii: adaugă un etaj chiliilor brâncovenești, reface clopotnița și turla avariate de un cutremur, repară zidurile de incintă ale lăcașului, iar între anii 1842-1843 comandă refacerea picturii realizate de Pârvu Mutu. Peste fresca acestuia pictează, conform unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii săi: Popa
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]