11,582 matches
-
km², dintre care 6.285 km² reprezintă uscat și restul, de circa 8 km², reprezintă apă (0,13%). Altitudinea comitatului variază între 664 și 3.107 metri. Comitatul include o zonă aflată de-a lungul cunoscutei rute, numită Vechiul drum spaniol, care în porțiune sa din Utah se numește Mountain Meadows). Parcul Național Zion se găsește în partea estică a comitatului Washington. Alături de districtul școlar al comitatului, Washington County School District (similar cu un inspectorat școlar județean din România), care este
Comitatul Washington, Utah () [Corola-website/Science/313382_a_314711]
-
este un joc online de simulare spațială, a cărui tema este războiul interplanetar. Nu este necesară descărcarea jocului, întrucât este un joc bazat pe browser. Jocul dezvoltat de către un roman poate fi jucat în engleză, germană, poloneză, română, franceza, spaniolă și italiană. Clădirile Mină de argint consumă energie pentru a obtine argint. Argintul fiind un material pur, este cel mai comercializat și este indispensabil. Mină de diamant, la fel ca si mină de argint are nevoie de energie pentru a
Defiler Galaxy () [Corola-website/Science/313398_a_314727]
-
saxatilis"), grangur ("Oriolus oriolus"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), vrabia spaniolă ("Passer hispaniolensis"), pițigoi de livadă ("Parus lugubris"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia mică ("Sylvia curruca"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), pupăză ("Upupa epops"), mierlă ("Turdus merula
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
Între 1961 și 1987 a fost conferențiar universitar la Facultatea de Filologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj. A predat cursuri de literatură universală și comparată, de limba latină, engleză, franceză și italiană. A fost un excelent cunoscător al limbilor germană, spaniolă și maghiară, a stăpînit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
Pribeagu, a căpătat în timp valoare de simbol în zona muzicii ușoare românești. Textul cântecului sugerează existența unei femei cu acest nume, imagine trecută treptat în imaginarul colectiv românesc.. În realitate, numele de Zaraza provine din preluarea mot-a-mot a titlului spaniol, în care zaraza e un cuvant banal (un termen referitor la un imprimeu, vezi definiția din spaniolă: Zaraza=Chintz, adică tip de imprimeu textil, originar din India). Scriitorul Mircea Cărtărescu a preluat această imagine și, asociind-o personalității lui Cristian
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
de cult datând din secolul al XI-lea până în secolul al XV-lea, obiecte emailate și sculpturi de fildeș din secolele XV-lea și al XVIII-lea. Colecția muzeului mai prezintă și un număr mare de sticlării venețiene, germane și spaniole din secolele al XV-lea și al XX-lea, dar și o colecție de faianțe. Muzeul deține 14.000 de piese de porțelan provenit din toate marile centre de manufactură, în special cel din Meissen și Sèvres. Printre marile colecții
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
sprijinul lui pentru Revoluția americană. Ludovic al XVI-lea, care nu dorea o confruntare directă cu Anglia , i-a dat mână liberă lui Beaumarchais pentru a fonda o întreprindere comercială, Roderigue Hortalez and Co. , sprijinită de autoritățile regale franceze și spaniole, care aproviziona rebelii americani cu arme, muniție, haine, și provizii. Pentru aceste servicii, Parlamentul Francez i-a restaurat drepturile civile în 1776. La scurt timp după moartea lui Voltaire în 1778, Beaumarchais se hotărăște să publice toate lucrările lui Voltaire
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
cele trei părți. Ele reflectă schimbărea atitudinilor sociale înainte, după, și în timpul revoluției franceze. Figaro și Almaviva au apărut pentru prima dată în "Le Sacristan", pe care a scris-o prin 1765 și a redenumit-o " un interludiu, imitând stilul spaniol ". Faima lui a început, totuși, cu prima piesă dramatică ("drame bourgeois"), "Eugénie", care a avut premiera la "Comédie Française" în 1767. Aceasta a fost urmată de o altă dramă, "Les Deux amis ou Le Négociant de Lyon" (Cei doi prieteni
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
a intrat sub autoritatea conților din comitatul vecin Hainaut, iar în 1384 întreaga regiune a intrat în posesia ducilor de Burgundia. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713, aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În această perioadă regiunea a înflorit datorită comerțului și a industriei textile. Ghent, Bruges și Ypres au fost unele dintre cele mai importante orașe din Evul Mediu
Comitatul Flandra () [Corola-website/Science/314971_a_316300]
-
destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din 1659, Franța anexează fortărețele Thionville și Montmédy. În 1684, Ludovic al
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din 1659, Franța anexează fortărețele Thionville și Montmédy. În 1684, Ludovic al XIV-lea invadează și ocupă Luxemburgul. Prin Tratatul de la Nijmegen din 1678, Franța păstrează fortărețele
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei, Țările de Jos intră astfel sub influența ramurii spaniole. În urma Războiului de optzeci de ani, partea de nord a Țărilor de Jos își câștigă indpendența, formând Provinciile Unite. În cadrul acestora, unul din Teritoriile Generalității conține o
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei, Țările de Jos intră astfel sub influența ramurii spaniole. În urma Războiului de optzeci de ani, partea de nord a Țărilor de Jos își câștigă indpendența, formând Provinciile Unite. În cadrul acestora, unul din Teritoriile Generalității conține o parte din teritoriul ductatului Limburg. Restul teritoriului rămâne sub dominație spaniolă iar în urma
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
influența ramurii spaniole. În urma Războiului de optzeci de ani, partea de nord a Țărilor de Jos își câștigă indpendența, formând Provinciile Unite. În cadrul acestora, unul din Teritoriile Generalității conține o parte din teritoriul ductatului Limburg. Restul teritoriului rămâne sub dominație spaniolă iar în urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă prin care casa de Habsburg este înlocuită cu casa de Burbon pe tronul Spaniei, intră sub dminație austriacă făcând parte din Țările de Jos austriece. Odată cu izbucnirea Revoluției franceze și a Războaielor revoluționare franceze
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
optzeci de ani, partea de nord a Țărilor de Jos își câștigă indpendența, formând Provinciile Unite. În cadrul acestora, unul din Teritoriile Generalității conține o parte din teritoriul ductatului Limburg. Restul teritoriului rămâne sub dominație spaniolă iar în urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă prin care casa de Habsburg este înlocuită cu casa de Burbon pe tronul Spaniei, intră sub dminație austriacă făcând parte din Țările de Jos austriece. Odată cu izbucnirea Revoluției franceze și a Războaielor revoluționare franceze, teritoriul este ocupat și integrat în
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
încorporează în Cele Șaptesprezece Provincii din Țările de Jos. În timpul Războiului de optzeci de ani statul face parte din Uniunea de la Utrecht a statelor rebele. La sfârșitul acestuia, prin Pacea Westfalică ducatul este divizat, cartierul din sud rămânând sub dominație spaniolă în timp ce cele trei cartiere din nord formau un stat al Provinciilor Unite. Asemenea tuturor celorlalte provincii olandeze, Geldern era guvernată local de "States Provincial" și de un "stadthoulder". La sfârșitul secolului XVIII Republica Olandeză este cuprinsă de o serie de
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
de Hainaut și Olanda moare fără a lăsa moștenitori. Domeniile sale îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia intrând astfel în componența Țărilor de Jos Burgunde. Din 1477 întreaga regiune intră sub stăpânirea casei de Habsburg, întâi ramura spaniolă și apoi cea austriacă a familiei. Aflat la frontiera franceză, comitatul intră în atenția suveranilor francezi care în repetate rânduri obțin în urma conflictelor cu Habsburgii, diverse teritorii din . În urma Războiului de treizeci de ani, în 1659, Franța obține teritoriile Avesnes
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
Briedis, Leons (n. 16 decembrie 1949, districtul Madona, Letonia) poet, eseist, critic literar și traducător leton. s-a născut în anul 1949. A studiat filologia la Universitatea Letonă (Riga)(1968-1970), apoi Filologia Română și Spaniolă la Universitatea din Chișinău (1972-1974), perioadă care l-a marcat în mod special, precum afirmă însuși poetul, dar și exegeții creației sale: „...Și este importantă Moldova. a studiat la Universitatea din Chișinău. Această perioadă de viață nu doar a influențat
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
exegeții creației sale: „...Și este importantă Moldova. a studiat la Universitatea din Chișinău. Această perioadă de viață nu doar a influențat esențialmente destinul său (din Moldova a revenit cu soția Maria), nu doar i-a dat posibilitatea să învețe limbile spaniolă, italiană, portugheză, română, dar și posibilitatea de a cunoaște nemijlocit bogăția culturală și poezia diverselor popoare; să traducă și astfel să aducă o parte din această bogăție în contextul culturii letone: traduceri din Tudor Arghezi, Petrarca, Lucian Blaga, Agostino Neto
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
Inta Ciacla, Riga, 1986). În anii 1977-1979 Leons Briedis a frecventat cursuri la Institutul de literatură „Gorki” din Moscova. Briedis este poet, prozator, eseist, publicist și critic literar, traducător din latină, engleză și, în mod special, din limbile neolatine - română, spaniolă, italiană, portugheză, catalană. Autor a peste treizeci de cărți originale (poeme, proză, eseuri, cărți pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. În prezent editează revista „Kentaurs XXI”, este directorul editurii private „Minerva”. Din limba română a tradus
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
Gară de Nord va deveni un adevărat punct internodal de transport public, unde se vor întâlni calea ferată, transportul public de suprafață și cel subteran. Contractul pentru realizarea proiectului a fost semnat în anul 2006. Pasajul este construit de compania spaniolă FCC Construction împreună cu compania italiană Astaldi (sub antreprenoriatul lor structura metalică s-a executat și montat de către Coifer Impex SRL, cu forța de muncă 100% românească). În mai 2009, lucrările la erau finalizate în proporție de 30-35%. După unele estimări
Pasajul Basarab () [Corola-website/Science/320413_a_321742]
-
în secolul al XIX-lea și a câștigat popularitate în România în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Lucrările românești de science fiction au fost traduse în mai multe limbi străine, cum ar fi limbile franceză, engleză, italiană, spaniolă, germană, rusă, etc. Prima poveste science-fiction românească este considerată lucrarea Finis Romaniae de Al. N. Dari (1873), o scurtă poveste de istorie alternativă. Lucrarea prezintă istoria din România după moartea subită a lui Carol I și o revoluție împotriva noului
Literatura științifico-fantastică în România () [Corola-website/Science/320407_a_321736]
-
ori. În anul 2004, nivelul schimburilor comerciale între cele două state s-a majorat cu 29 la sută, până la 3,5 miliarde euro. Valoare schimburi comerciale (milioane euro): La finalul anului 2009, în România activau 3.718 companii cu participare spaniolă în capitalul social, față de 3.451 de companii active în decembrie 2008. Aproape jumătate din aceste companii activează în domeniul construcțiilor și cel imobiliar. În anul 2006 volumul total al schimburilor comerciale dintre România și Spania a fost de 1
Comerțul exterior al României () [Corola-website/Science/320376_a_321705]
-
Yapeyú, astăzi în Provincia Corrientes din Argentina, a plecat din țară la șapte ani și a studiat la o școală aristocratica din Madrid, Spania, unde s-a împrietenit cu chilianul Bernardo O'Higgins. În 1808, după ce a luptat în armată spaniolă în Războiul Peninsular împotriva Franței, și după ce a participat la mai multe bătăliei, cum ar fi cea de la Bailén, Sân Martín a început să aibă contacte cu sudamericani susținători ai independenței față de Spania. În 1812, a plecat din Anglia spre
José de San Martín () [Corola-website/Science/320432_a_321761]
-
și-a oferit serviciile Provinciilor Unite ale Americii de Sud (Argentina de astăzi). După bătălia de la Sân Lorenzo din 1813, și după o perioadă în care a condus Armata Nordului în 1814, a început să-și aplice planul de înfrângere a armatei spaniole ce amenință Provinciile Unite din Perú Superior, luând un drum puțin umblat către Viceregatul Perú. Acest obiectiv a impus înființarea unei noi armate, Armata Anzilor, în Provincia Cuyo, Argentina. De acolo, el a condus Traversarea Anzilor în Chile și a
José de San Martín () [Corola-website/Science/320432_a_321761]