10,656 matches
-
de apă, afluent al râului Tismana. Râul este foarte cunoscut în scrierile legate de Tismana. Trece pe alături și pe sub Mănăstirea Tismana și se varsă, (odinioară se varsă în întregime) în cascadă, în râul Tismana, după câțiva zeci de metri. Stâncă de deasupra peșterii prin care se revarsă Gurnia, se numește Stârmina. Actualmente Gurnia se bifurca și numai o parte cade încă în cascadă. Înainte de construcția mănăstirii, Gurnia cădea în râul Tismana prin foarte multe mici cascade, locul fiind numit de
Râul Gurnia () [Corola-website/Science/309959_a_311288]
-
mănăstirii, Gurnia cădea în râul Tismana prin foarte multe mici cascade, locul fiind numit de locuitori "La Pișători". Sfanțul Nicodim a găsit locul sfânt unde visa să construiască o mănăstire, aici la "Pișători". Platoul de sub mănăstire este format din "siga", stâncă formată din mari sedimente de calcar și calcit, amestecate cu micro organisme, aduse de Gurnia.
Râul Gurnia () [Corola-website/Science/309959_a_311288]
-
protecție spre nord. Limita estică se desfașoară ca o fâșie continuă, cu lățimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est și 400-500 m la est și sud-est de Vârful Rachiș. În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existența cetății Zedecheu, neidentificată în teren. Rezervația constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă este ideală pentru zbor datorită diferențelor de nivel, zone de aterizare largi, zborul fiind favorabil în zilele însorite. Se mai poate decola și de la baza stâncii dacă condițiile de zbor sunt favorabile practicându-se un zbor ascendent. Alte zone pentru zborul cu parapanta sunt versantul drept al Cheilor Vălișoarei (Dealul Bogza), cu aterizare în interiorul cheilor, sau Colțul Data cu posibilități în funcție de condițiile meteo. În vecinătatea rezervației
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
locuitori, în majoritate ucraineni. Așezarea Tatar-Bunar a fost fondată probabil în secolul al XVI-lea, în perioada când Principatul Moldovei se află sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar Bugeacul era ocupat de turci. Acolo se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap. V "Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
pe vremuri târguri destul de frumoase, stau mărturie ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor cu apă foarte limpede. Nu s-a putut însă găsi nimica săpat în piatră sau vreun semn din care să putem afla de cine a fost înălțata."" . În ceea ce privește originea acestor ruine, există mai
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
tribuna încununată cu lauri, vorbind la milioane de microfoane cu grafitul sau, o limbă esperanto a păcii și a comuniunii umane. În anii sumbrii ai comunismului, Dion, cu spiritul sau ascuțit și cu lucrările sale a zgâriat subtil dictatură. George Stâncă Ironic, malițios, inteligent, Dion ne apare că un moralist cu o determinare precisă decât un umorist în sensul larg al noțiunii. Sumbre pe alocuri în formă, desenele lui Daniel Ionescu au o certă finalitate luminoasă. Ion Lotreanu
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
adâncime de până la . Lungimea lui de este primul obstacol în explorarea peșterii și este urmat imediat de Cascadă Evantai, un bloc de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului și care trebuie escaladata. Urmează, la doar , o stâncă înfipta între pereții galeriei. Este Inima de Piatră care, trecută pe dedesubt, prin apă, da acces la baza Baricadei, o îngrămădire de blocuri ce trebuie escaladate. Galeria se lărgește în partea stângă și pe peretele înclinat se poate înainta mai
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
poate fi trecută la liber de un bun cățărător. Aici este finalul peșterii, în "Lumea Frământata". Pe dreapta, se poate cațără un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă față de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt . Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă între , iar în Sala Minunilor de la 13 până la peste 20. Peșteră a fost amenajată pentru vizitare în 1986 dar amenajarea a fost
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
și folosesc în fiecare an altul prin rotație. Cuibul are o structură foarte simplă. Baza cuibului se construiește cu trei ramuri groase, iar pe acestea se așează alte ramuri mai subțiri. În funcție de zonă fac cuibul în arbori înalți sau pe stânci abrupte. În fiecare an pe cuibul ales adaugă material nou, uneori după câțiva ani de folosință cuibul poate ajunge la 1,5 m înalțime și 2 m diametru. Epoca de reproducție variază de la o zonă la alta între ianuarie și
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
cm înălțime și 2,8 kg, femelele sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la 3,5 kg. Anvergură aripilor variază între 1,9 și 2,2 m. Trăiesc în păduri de stejar de pluta ("Quercus suber") și stejar de stâncă ("Quercus ilex") cu câmpuri deschise în apropiere. Alimentația este formată din: iepuri, vulpi, rozătoare, porumbei, corbi și alte păsări. Prăzile sunt mai mici decât la vulturul auriu. Spre deosebire de acvila imperiala din Eurasia și Africa orientala, specia iberica nu migrează. Fiecare
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
variat și reconfortant, precum și clima din zonă, care prezintă câteva însușiri favorabile din punct de vedere balneoclimateric (presiune atmosferică relativ scăzută, temperaturi medii mai joase, aerul bogat în ozon), sunt propice pentru dezvoltarea turismului. La Ariușd există un parc geologic (stâncile Ciocașului) de interes național. În următorii ani, comuna va beneficia de unele modificări menite să ridice pe cât posibil nivelul de trai al locuitorilor. În localitățile Vâlcele și Araci sunt în curs de realizare rețeaua de aducțiune și distribuție a apei
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
complex religios budist situat în nord-estul statului federal Maharashtra, la 100 de km de orașul Aurangabad, din India. Peșterile se află pe o vale stâncoasă, în formă de U, a râului Waguma. Aici s-au descoperit numeroase temple săpate în stâncă și o uriașă colecție de statui și picturi ce reprezintă scene din viața lui Buddha. Regiunea a intrat în anul 1983 în Patrimoniul mondial UNESCO. au fost excavate în două faze, între secolele III î.Hr și V d.Hr
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
Smith descoperă grotele unde lasă o inscripție. Mult mai târziu, alți cercetători îl vor redescoperi și îl vor face celebru în întreaga lume, incluzându-l în anul 1983 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe lângă realizarea extraodinară de săpare de grote în stâncă, aceste grote prezintă și sculpturi și picturi artistice remarcabile. Intrarea în grotă este îngustă, iar încăperile grotelor sunt mai mult largi decât adânci. La intrare în încăpere privirea vizitatorului cade pe o statuie sculptată în piatră a lui Buddha. Grota
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
care avea să devină celebra Elena Lupescu. La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „"Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»"”. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
coboară mai ales iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e prezentă broasca roșie de munte
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e prezentă broasca roșie de munte (Rona tempozozia). Trebuie menționat prezența cândva pe aceste meleaguri a zăganului, a vulturului negru și a vulturului sur. Este foarte bogată și variată, cuprinzând un număr mare de specii de interes
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
sau "Sărbătorile de Iarnă". În anul 1909 pe Valea Vaserului la Făina se ridică o capelă în amintirea împărătesei Elisabeta (Sissi) și tot atunci au fost terminate două cabane la Stațiunea Șuligu. Cimitirul militar german de la Miraj. Latrinele săpate in stâncă, in Primul Razboi Mondial. Valea Vinului este un loc de agrement foarte apreciat, aici aflându-se mai multe izvoare de apă minerală (numite de localnici „borcut”) dar si un strand, cabane si pensiuni. Izvoarele de ape minerale existente chiar în
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să-i cânte frumusețea în versurile publicate în "Familia (revistă)" nr. 38 din 11 octombrie 1874 Prima atestare documentară cu actualul nume este din 1697 în Conscriptia lui Marsigli. Urme
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
Petroșani și la 125 km de localitatea Deva, reședința județului Hunedoara. Este cel mai vestic oraș din Valea Jiului, fiind situat la poalele munților Retezat și Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare (1.509 metri) poreclit și "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1.780 de metri. Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, orașul Uricani se întinde dea lungul văii de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
23] în timp ce Ditton, Tonbridge și Tunbridge Wells sunt construite pe gresie. [24] Dartford, Gravesend, orașele Medway, Sittingbourne, Faversham, Canterbury, Deal și Dover sunt construite pe cretă. [23] [24] Secțiunea de est a cupolei Wealden a fost erodata de mare și stânci, cum ar fi stăncile albe din Dover. Cupola este o structură mezozoica culcata pe o fundație paleozoica, care poate crea adesea condiții adecvate pentru formarea de cărbune. Aceasta se găsește în East Kent aproximativ între Deal, Canterbury și Dover. Măsurile
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, Ovidiu Lipan - percuție, C.Gram - chitară electrică , I.Contraș - percuție , voce. Compusă prin 1968 de Nicolae Covaci și Florin (Moni) Bordeianu; text Victor Cârcu. Apărută pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969. Înregistrarea a avut loc în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, Dorel Vintilă - baterie, Kamocsa Bela - chitară bas, G. Reininger - pian. Cu aceasta formulă există și un videoclip filmat de TVR în anii '60
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică. Compusă în 1968 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci; text Victor Cârcu. A apărut pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger - pian, voce, Dorel Vintilă - baterie. Videoclipul este filmat de TVR în anii '60. Aparută și pe discurile „Remember” (1991
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
este un oraș din raionul Ocnița, nordul Republicii Moldova, situat pe malul Nistrului, la graniță cu Ucraina. este una din cele mai vechi localități din republică. Putem cu certitudine afirma că încă în anul 1419 aici exista vama moldovenească Stânca Vămii. Vama a existat aici din toate timpurile și este și-n ziua de azi. Denumirea orașului provine de la cuvântul „otac”, ce în prezent este dat uitării și însemna o colibă unde păstorii și țăranii se adăposteau după lucru. În
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]