11,293 matches
-
Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a fost pentru mine "proba focului". M-am descoperit pe mine însumi: "Cine-i cu adevărat Ștefan Vodă?" În zilele aistea de rătăciri, m-am scufundat în mine niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost... Și mai spui că suntem singuri... Ștefan tace. Daniil tușește, își drege glasul, se pregătește să rostească ceva important, grav, solemn: Ți-am ascultat spovada... Ți-am cântărit cugetul și fapta... Eu judec omul mai mult după cât se străduiește să-și împlinească năzuința, decât după ce reușește să făptuiască. Nu stă în puterea omului să poruncească Destinului... Dar stă în puterea lui să i se împotrivească! Ai rătăcit veacul; sunt gânduri și vise ce aparțin veacurilor viitoare... Veacul nostru întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin de har... Prorocește-o și pe aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a locuit și ea pe strada Pietroasa. Ne ține minte pe amândoi, și pe Jeni, și pe mine. Pe mine, ca băiat, mă „remarcase” în mod special și, din simpatie, văzându-mă cum merg, cu vârfurile picioarelor întoarse înăuntru, se străduia cu toată seriozitatea, pe cât îi stătea în putință, căci ea avea un mers normal, să mă imite, pășind ca mine, în felul acela caraghios. Dincolo de acest discret gest de afecțiune nu a trecut însă, astfel încât sentimentele ei, ca și însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
XY-Mandela să mai stea în picioare. * Ce uriașă schimbare în numai patru zile! Miercuri, când venisem la el cu d-na doctor D., de care ne legasem ultimele speranțe, mai era încă el cel dintotdeauna. Vorbea ca de obicei, se străduia - cu prețul unei încordări supreme, bănuiesc: orgoliul de a nu se lăsa înfrânt de boală mai ținea steagul sus - să aibă gestul energic și chiar se sculase din pat, aparent dezinvolt. Cu bruschețea sa caracteristică, prea îndrăzneață uneori în ciuda zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noastre, dar numai atunci când vor ei. Sunt foarte voluntari și, uneori, supărăcioși. Când îți amorțește piciorul sau brațul, sau trebuie, pur și simplu, să te scoli din fotoliu (căci nu poți sta totuși la infinit în el), oricât te-ai strădui să nu-l deranjezi prea tare, să-l depui repede și lin pe locul cald unde ai stat, se întâmplă să accepte schimbarea de situație, dar se poate întâmpla, la fel de bine, să protesteze prompt, sărind demonstrativ jos, în ciuda bunelor tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Câte lașități, oportunisme, mici și mari compromisuri pentru o viață de numai 70 și ceva de ani - îmi spun citind cifrele anilor nașterii și morții unui scriitor pe care l-am mai apucat în viață. Omul acesta - care s-a străduit ca puțini alții - ar fi trebuit să trăiască mai mult, mult mai mult... * Intelectualii noștri s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului. În vremea acestuia, s-au „năpustit” să îngroașe rândurile partidului. * Opusul fanaticului este omul de marmeladă. Primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în înțelegerea problemelor românești; mă face - în raport cu ele - mai opac sau, dimpotrivă, mai clarvăzător: o anumită - nu prea mare - distanțare față de obiectul privit este uneori obligatorie ca să vezi mai bine. M-am întrebat nu o dată și continui să mă întreb... Străduindu-mă neîncetat să judec drept și să rămân lucid - în toate împrejurările. Pe la începutul anilor ’70, trecând prin București și vizitându-ne, Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvinte. Una este să auzi și altă este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce trăiești nu uiți niciodată și de câte ori îți aduci aminte retrăiești acele momente binefăcătoare. Nici nu știu bine cum să vă explic. Oricât m-aș strădui, nu pot arăta trăirea. Ea se simte, se trăiește. Ce trăiești nu poți uita, e țesut în suflet. Iar ce vorbești sau auzi se mai uita. Mergeți să vedeți că nu mint. Deși foarte greu am plecat din fața icoanei (nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dar s-a colorat cu Sângele Domnului, când L-au pus rănit și plin de Sânge. A vrut să ne arate la toti că este Adevărul Adevărat, că S-a jertfit și nu este o născocire omenească. Oricât S-a străduit El, de ce mai sunt și poate vor mai fi atei să nege Adevărul? Nu înțeleg. Dar El va rămâne deasupra totdeauna. Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
își spun sora și frate. Totul este sfințitor și sacru. Tot ce vezi, tot ce te înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserică de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât îmi va fi îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri în ea îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului îmbrăcat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu îngerii în cor de Slavă și Osana Domnului Iisus - Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Mii și mii de pelerini vin din toate colțurile lumii să fie acolo, să ia parte la această procesiune. Ferice de cei care se străduiesc să ajungă acolo să ia parte la acele momente atât de frumoase și înălțătoare. Noi, cei de aici, ne bucurăm de această mare sărbătoare și participăm cu ochii sufletului prin imaginație la cei de acolo și suntem prezenți cu duhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
recăsătorit cu Mihaica Picoș, o tânără văduvă din Corbeni, mama mea. Ca prim născut mi s-a dat numele fiicei repauzate dramatic- Victor-ia. Tata ținea foarte mult să fie bogat, să aibă gospodărie mare și organizată „ca la nemți”. Se străduia ca ogorul lui să fie bine muncit, ca vitele lui să fie grase și frumoase. Avea o mare pasiune pentru caii frumoși. Mai întâi a cumpărat doi cai negri pletoși, cu coama foarte bogată. Caii erau tineri, ne puși la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copii eram noi, colegii lui, ziceam că el are în loc de cap o traistă cu tărâțe. După mutarea în Râmnicelu, președintele Bumbac Vasile l-a ales pe Dinun ca magazioner al colectivei pe care o conducea. Ca magazioner, Dinu s-a străduit să fie corect, dar activiștii de partid din Brăila n-au fost bucuroși de corectitudinea magazionerului. Ei au socotit că magazionerul a greșit când le-a cerut să dea semnătură pentru bunurile pe care le luau, când voiau ei, din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rebuturi. Oare nu s-ar putea retopi și recristaliza aceste rebuturi?. Mi se pare că tatăl fiilor lui Netuța a spart aceste diamante, pe care sora Netuța, cu lacrimile ei și cu sudoarea, cu jertfa întregei ei vieți, s-a străduit să le refacă, să le redea strălucirea și valoarea care le-au fost strivite de tata lor. FRATELE T I T I Un copil mic și apoi un om mic de statură, cu ochi strălucitori. Mi-l amintesc: avea trei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și copilul. Marți 15 august 1950. Am serbat Adormirea Maicii Domnului. Am vorbit despre starea morală a femeii creștine. Am zis; „Dacă am avea mame creștine, am avea creștini buni. Ce lucru mare este să fii mamă creștină; să te străduiești să faci din fiul tău, din rodul trupului tău un fiu al lui Dumnezeu. Ce lucru poate să fie mai de cinste, mai onorabil, mai sublim, decât cel de mamă”! „O, Doamne, Dumnezeule, dă-ne mame cu inimă creștină ca să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Mi-am zis că dacă au acest gând nu am nici o posibilitate de a mă ascunde. Era posibil ca atunci când omul îmi spunea să merg la primărie, casa să fie înconjurată de securiști. Ca să nu se sperie soția m-am străduit să mă comport normal și i-am promis omului că mă îmbrac și mă încalț și apoi plec la primărie. Mi- am adus aminte de incidentul de la teologie, de arestările din 1948, de colegii arestați, de conflictul cu activiștii pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Asta înseamnă că se vor dărâma pereți și că vom trăi un timp ca printre dărâmături. Ni s-a oferit să locuim un timp în altă parte, dar vecinii au refuzat. Echipa de lucrători e alcătuită din tineri suedezi provinciali, străduindu-se să ascundă un rasism militant, rece și violent. Deja știu despre mine că sunt o văduvă bogată și că editura care se găsește la parter este proprietatea mea personală. Am pus cărți și ziare peste cărțile rare, manuscrise și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La Pressrummet, Andrei (Bart), colegul meu, îmi spune deodată că sunt ca toți scriitorii de aici, „neurotică”, termen împrumutat de la prietenii noștri psihiatri. Nu i-am răspuns, gândind în mine că un neurotic nu-i invită la masă pe prieteni, străduindu-se să umple vidul cu bunăvoință exersată care se transformă într-una autentică. Neputința lui și a altora de a înțelege că eu mă bucur să fiu lăsată în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui pentru că ele m-au contaminat cu iubirea veche, transformându-mă parcă în prezent într-o persoană necunoscută. Dar textele lui sunt prețioase și din alte puncte de vedere: franceza lui e unică, traducerea mea, cât de mult m-aș strădui, nu egalează niciodată originalul. Am primit hârtiile pentru donarea de organe după moarte. Le-am aruncat la gunoi. La fel au procedat și Eva (Ström) și soțul ei, Helge, care sunt medici. În schimb am trimis bani pentru România, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
M-am întors la cafenea, comandând o bere. Un bețiv, la comptoir, s-a întors spre mine zicând: Ești un străin! Eadevărat, i-am spus, vin din Stockholm. Bețivul a început cu mine o conversație idioată și incoerentă. M-am străduit să nu mă enervez! Apoi, a început să mă găsească simpatic și vroia să-mi ofere o bere. Am acceptat și am băut o bere, două, trei, patru, cinci beri. La sfârșit, patronul cafenelei a venit la masa mea; avea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt și ai mei, dar asta e altceva. Acum ei au devenit adulți, au familie și, în curând, vor avea poate propriii lor copii. Somnul e o repetiție generală la somnul de veci - așa obișnuia René să spună când se străduia să doarmă cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult decât sensul unei glume dubioase. René era foarte serios chiar și atunci când îmi repeta, vorbind despre femei (ofensându-mă și moralizându-mă în același timp), că între o femeie care a dat naștere unui copil și alta care se străduiește să nu facă asta, el o va prețui pe prima, găsindu-i trăsături de caracter profunde, puternice. Acum, când nu ne întâlnim decât în gânduri și în spațiul oniric, unde el nu uită să-mi amintească de „greșelile” mele, durerea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Încă o dată, sentimentul puternic că o cunosc pe Birgitta de o eternitate. 222 de ani de la moartea lui Emanuel Swedenborg și miroase atât de frumos la mine în casă, ca și cum spiritul lui îi vizitează și pe cei care s-au străduit să-i citească textele, și chiar să le transpună în limba lor maternă; ca mine! Cerul coborât în infernul actual, amestecându-se și fermentându-se reciproc, dând o lume în care există TOT! Frumos cuvânt, care se poate citi perfect
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]