10,155 matches
-
forma semnalelor electrice. Receptorul, împreună cu transmițătorul, face legătura dintre aeromodelist și aeromodel. Prin intermediul lui se asigura controlul asupra vitezei aeromodelului și asupra direcție în care acesta zboară. Trasmițătorul, numit și radiocomanda, permite aeromodelistului controlul asupra aeromodelului. Acesta funcționează pe baza undelor radio. Desigur, unele dintre aceste componente pot lipsi în cazul anumitor aeromodele sau pot apărea pe lângă ele și alte componente, mai ales în cazul elicopterelor. De exemplu: 1. poate lipsi motorul, și drept urmare regulatorul, în cazul planoarelor radio comandate; 2
Aeromodelism () [Corola-website/Science/323555_a_324884]
-
intre în sistemul solar, ceea ce face ca stelele să nu mai fie vizibile, lucru aparent nesemnificativ, dar care se dovedește a fi elementul central al acțiunii. În roman, un proces fizic al creierului uman este responsabil de colapsarea funcțiilor de undă cuantice ale sistemelor în vectori și valori proprii. Observările făcute de oameni asupra universului i-au redus acestuia diversitatea și potențialul (de exemplu, o stea nu mai poate fi altceva decât un enorm cuptor cu alimentat cu fuziune nucleară, așa cum
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
chiar dacă făceau acest lucru doar prin simpla observare. Pe parcursul romanului, situația se complică și mai mult când cercetătorii umani descoperă o modalitate de a modifica creierul pentru a obține controlul conștient al procesului, permițând oamenilor să suspende colapsul funcției de undă după dorință și să aleagă funcția de undă care va colapsa. Acest lucru le permite oamenilor să aleagă cum se va întâmpla un eveniment non-determinist (cum ar fi aruncarea unei monede), cu condiția să nu fie observați de cineva care
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
Pe parcursul romanului, situația se complică și mai mult când cercetătorii umani descoperă o modalitate de a modifica creierul pentru a obține controlul conștient al procesului, permițând oamenilor să suspende colapsul funcției de undă după dorință și să aleagă funcția de undă care va colapsa. Acest lucru le permite oamenilor să aleagă cum se va întâmpla un eveniment non-determinist (cum ar fi aruncarea unei monede), cu condiția să nu fie observați de cineva care încă mai colapsează involuntar funcțiile de undă. Abilitatea
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
de undă care va colapsa. Acest lucru le permite oamenilor să aleagă cum se va întâmpla un eveniment non-determinist (cum ar fi aruncarea unei monede), cu condiția să nu fie observați de cineva care încă mai colapsează involuntar funcțiile de undă. Abilitatea astfel dobândită este folosită pentru a face o serie de trucuri cu probabilitate mică, cum ar fi folosirea efectul tunel pentru a trece printr-o ușă încuiată sau pentru a trece de paznicii care se uită exact în partea
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
care să ruleze în creierele lor. Naratorul romanului acceptă să investigheze un caz de dispariție a unei femei dintr-un institut psihiatric, lucru care îl duce la o organizație ce dezvoltă o modalitate neurală de a inhiba colapsarea funcțiilor de undă. Această modalitate permite utilizatorului să nu mai fie un observator în sensul mecanicii cuantice, ci să existe în diferite stări în același timp, alegând după preferințe vectori și valori proprii din gama de posibilități în timpul perioadei cât funcțiile de undă
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
undă. Această modalitate permite utilizatorului să nu mai fie un observator în sensul mecanicii cuantice, ci să existe în diferite stări în același timp, alegând după preferințe vectori și valori proprii din gama de posibilități în timpul perioadei cât funcțiile de undă sunt colapsate. Investigatorul ajunge să fie controlat de organizație prin instalarea forțată a loialității în creierul său. El se întâlnește ulterior cu alte persoane loiale organizației, care au descoperit că nu li s-a specificat exact cui să îi fie
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
de unde electromagnetice (unde radio). La recepție, antena captează o parte din energia unei unde electromagnetice, pentru a produce o mică tensiune la terminalele sale. Aceasta se aplică unui receptor, pentru a fi amplificată. Antenele sunt utilizate la emisia și recepția undelor electromagnetice sau a direcției undelor recepționate, fiind componente esențiale ale tuturor echipamentelor care utilizează unde radio. Ele sunt folosite în sisteme cum ar fi radiodifuziune, televiziune, comunicații radio bi- și multidirecționale, radar, telefonie mobilă, comunicații prin satelit, telecomanda radio, microfon
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
recepție, antena captează o parte din energia unei unde electromagnetice, pentru a produce o mică tensiune la terminalele sale. Aceasta se aplică unui receptor, pentru a fi amplificată. Antenele sunt utilizate la emisia și recepția undelor electromagnetice sau a direcției undelor recepționate, fiind componente esențiale ale tuturor echipamentelor care utilizează unde radio. Ele sunt folosite în sisteme cum ar fi radiodifuziune, televiziune, comunicații radio bi- și multidirecționale, radar, telefonie mobilă, comunicații prin satelit, telecomanda radio, microfon fără fir, dispozitive Bluetooth, rețele
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
va crea un câmp magnetic variabil în jurul elementelor antenei, în timp ce sarcina electrică din aceasta, de asemenea variabilă, creează un câmp electric variabil de-a lungul elementelor. Aceste câmpuri variabile în timp radiază departe de antena, în spațiu sub forma unei unde electromagnetice formate dintr-un ansamblu de câmpuri electrice și magnetice variabile, transversale. În schimb, în timpul recepției, câmpurile electrice și magnetice ale unei unde radio exercită forțe asupra electronilor din elementele antenei, făcându-i sa se miște într-un sens și
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
și invers, creând curenți oscilanți în antenă. Antenele pot conține, de asemenea, elemente, sau suprafețe reflectoare, sau directoare, care nu sunt conectate la emițător sau receptor, cum ar fi elementele pasive, reflectoarele parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcționarea undelor radio, într-un fascicul sau orice alt model de radiație. Antenele pot fi proiectate pentru a transmite sau a recepționa undele radio în toate direcțiile în mod egal (antene omnidirecționale), sau pentru a le emite într-un fascicul pe o
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
conectate la emițător sau receptor, cum ar fi elementele pasive, reflectoarele parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcționarea undelor radio, într-un fascicul sau orice alt model de radiație. Antenele pot fi proiectate pentru a transmite sau a recepționa undele radio în toate direcțiile în mod egal (antene omnidirecționale), sau pentru a le emite într-un fascicul pe o anumită direcție, și a le recepționa doar pe o anumită direcție(antene direcționale). Primele antene au fost construite în 1888 de către
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
emite într-un fascicul pe o anumită direcție, și a le recepționa doar pe o anumită direcție(antene direcționale). Primele antene au fost construite în 1888 de către fizicianul german Heinrich Hertz în experimentele sale de pionierat pentru a dovedi existența undelor electromagnetice prezise de teoria lui James Clerk Maxwell. Hertz a plasat antene dipol în punctul focal al unui reflector parabolic, atât pentru emisia cât și pentru recepția undelor radio. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate în "Annalen der Physik und
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
german Heinrich Hertz în experimentele sale de pionierat pentru a dovedi existența undelor electromagnetice prezise de teoria lui James Clerk Maxwell. Hertz a plasat antene dipol în punctul focal al unui reflector parabolic, atât pentru emisia cât și pentru recepția undelor radio. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate în "Annalen der Physik und Chemie" (vol. 36, 1889). Aceeași antenă poate fi folosită fie ca antenă de emisie, fie ca antenă de recepție, însă, în general, antenele se deosebesc din punct de
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
1889). Aceeași antenă poate fi folosită fie ca antenă de emisie, fie ca antenă de recepție, însă, în general, antenele se deosebesc din punct de vedere constructiv. Astfel, tipurile existente de antene de radio și televiziune lucrează pe lungimi de undă între câțiva milimetri și câteva zeci de mii de metri. Originea cuvântului "antenă", relativ la aparatura de transmisie fără fir este atribuită pionierului italian în domeniul radio, Guglielmo Marconi. În 1895, în timp ce testa aparatura radio în Alpii Elvețieni, la Salvan (Elveția
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
la frecvențe de microunde, o antenă de recepție poate include nu numai antena electrică propriu-zisă, ci și un preamplificator, sau un mixer integrat. Antenele sunt necesare oricărui receptor, sau emițător radio, pentru a cupla conexiunea sa electrică la câmpul electromagnetic. Undele radio sunt unde electromagnetice, care transportă semnale prin aer (sau alte medii), cu viteza luminii. Emițătoarele și receptoarele radio sunt folosite pentru a transmite semnale (informații), inclusiv în sistemele de radiodifuziune, televiziune, telefonie mobilă, Wi-Fi (WLAN), rețele de date, comunicații
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
Emițătoarele și receptoarele radio sunt folosite pentru a transmite semnale (informații), inclusiv în sistemele de radiodifuziune, televiziune, telefonie mobilă, Wi-Fi (WLAN), rețele de date, comunicații punct-la-punct (telefon, rețele de date), legături prin satelit, dispozitive controlate de la distanță și multe altele. Undele radio sunt, de asemenea, utilizate direct pentru măsurători în tehnologii, inclusiv radar, GPS, și radioastronomie. În fiecare caz, emițătoarele și receptoarele sunt uneori ascunse (cum ar fi antena interioară a unui receptor radio, sau dispozitivul interior al unui laptop dotat
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
unei celule de telefonie mobilă. Un exemplu de antenă omnidirecțională este cel foarte comun, de "antenă verticală", sau "antenă vergea" (whip antenna), constând dintr-o bară metalică (adesea, dar nu întotdeauna, cu lungimea egală cu un sfert de lungime de undă). O antenă dipol este similară, dar constă din doi astfel de conductori orientați pe aceeați direcție, în sensuri contrare, cu o lungime totală care este adesea, dar nu întotdeauna, egală cu o jumătate de lungime de undă. Dipolii sunt de
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
de lungime de undă). O antenă dipol este similară, dar constă din doi astfel de conductori orientați pe aceeați direcție, în sensuri contrare, cu o lungime totală care este adesea, dar nu întotdeauna, egală cu o jumătate de lungime de undă. Dipolii sunt de obicei orientați orizontal, caz în care sunt slab direcționali: semnalele sunt destul de bine radiate sau recpționate din toate direcțiile, cu excepția direcției de-a lungul conductorului însuși; această regiune este numită "conul orb al antenei", sau "nul". Atât
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
recepționează unde radio, cu o anumită polarizare, care poate fi reorientată în multe (dar nu toate) cazuri prin înclinarea axei antenei. Dimensiunea fizică a unei antene este de multe ori o problemă practică, în special la frecvențe joase (lungimi de undă mai mari). Antenele foarte direcționale trebuie să fie semnificativ mai mari decât lungimea de undă. Antenele rezonante folosesc un conductor, sau o pereche de conductoare, fiecare dintre care fiind lung de aproximativ un sfert din lungimea de undă. La antenele
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
toate) cazuri prin înclinarea axei antenei. Dimensiunea fizică a unei antene este de multe ori o problemă practică, în special la frecvențe joase (lungimi de undă mai mari). Antenele foarte direcționale trebuie să fie semnificativ mai mari decât lungimea de undă. Antenele rezonante folosesc un conductor, sau o pereche de conductoare, fiecare dintre care fiind lung de aproximativ un sfert din lungimea de undă. La antenele care trebuie să fie foarte mici în comparație cu lungimea de undă, eficiența este sacrificată și ele
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
lungimi de undă mai mari). Antenele foarte direcționale trebuie să fie semnificativ mai mari decât lungimea de undă. Antenele rezonante folosesc un conductor, sau o pereche de conductoare, fiecare dintre care fiind lung de aproximativ un sfert din lungimea de undă. La antenele care trebuie să fie foarte mici în comparație cu lungimea de undă, eficiența este sacrificată și ele nu pot fi foarte direcționale. Din fericire, la frecvențe mai mari (UHF, microunde) compromisurile privind performanța pentru a obține o dimensiune fizică mai
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
mai mari decât lungimea de undă. Antenele rezonante folosesc un conductor, sau o pereche de conductoare, fiecare dintre care fiind lung de aproximativ un sfert din lungimea de undă. La antenele care trebuie să fie foarte mici în comparație cu lungimea de undă, eficiența este sacrificată și ele nu pot fi foarte direcționale. Din fericire, la frecvențe mai mari (UHF, microunde) compromisurile privind performanța pentru a obține o dimensiune fizică mai mică nu sunt de obicei necesare. În timp ce există și modele de bandă
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
dimensiune fizică mai mică nu sunt de obicei necesare. În timp ce există și modele de bandă largă pentru antene, marea majoritate a antenelor se bazează pe dipolul semiundă, care are o frecvență de rezonanță specifică. La frecvența de rezonanță, lungimea de undă (dată de raportul dintre viteza luminii și frecvența de rezonanță) este puțin peste dublul lungimii dipolului semiundă (de unde și numele). Antena verticală în sfert de undă constă dintr-un braț de dipol semiundă, celălalt braț fiind înlocuit de o conexiune
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
semiundă, care are o frecvență de rezonanță specifică. La frecvența de rezonanță, lungimea de undă (dată de raportul dintre viteza luminii și frecvența de rezonanță) este puțin peste dublul lungimii dipolului semiundă (de unde și numele). Antena verticală în sfert de undă constă dintr-un braț de dipol semiundă, celălalt braț fiind înlocuit de o conexiune la masă sau un plan echivalent de masă (sau contragreutate). O rețea Yagi-Uda constă dintr-un număr de elemente rezonante dipol, dintre care numai unul este
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]