99,150 matches
-
spre sfârșitul secolului XX, granițele româno-moldo-ucrainene nu au fost o prioritate pe agenda Uniunii Europene. Însă odată cu progresul României spre integrarea europeană de la sfârșitul anilor '90, regiunea respectivă a intrat în atenția Uniunii, în contextul problemelor legate de instabilitatea din zona de conflict transnistreană, cu potențial de export a activităților ilegale, cât și posibilitatea exportării instabilității politice și de imigrație din spațiul postsovietic, către spațiul european. Acești factori au obligat instituțiile europene să se implice mai activ în regiune, promovând suplimentar
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
trecere ale frontierei: Conform opiniei lui Zinoviy Broyde, consilier în cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți și președinte al uneia din cele patru comisii euroregionale, prin Bucovina istorică aflată în centrul euroregiunii, este calea cea mai scurtă între regiunea baltică și zona mediteraneană. Pe această cale se dorește construirea unei autostrăzi între cele două zone, pe traseul E85. Referitor la cooperarea transfrontalieră, principalul obstacol pentru interoperabilitatea feroviară între cele trei țări constă în diferența dintre ecartamentul îngust din România și ecartamentele late
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
pune mai mult pe educație, știință și cultură și în mod deosebit pe protecția minorităților naționale de dincolo de frontiere și pe crearea de oportunități care să ajute la rezolvarea problemelor etnice din regiune. În contextul disputelor de frontieră nesoluționate din zona sud-estică a graniței ucrainene, a existenței minorităților etnice și a depărtării atât de rutele internaționale de comerț cât și de capitalele naționale (factori capabili de a induce apariția unei noi linii de diviziune), existența acestei euroregiuni servește la garantarea stabilității
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
va fi de 0,9736. S-a produs acum . Începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, această eclipsă a traversat întreaga Africă ecuatorială, cât și nordul Madagascarului, apoi cea mai mare parte a insulei la Réunion (Sudul și Centrul) a fost atinsă de zona de nord a benzii inelare (maximul eclipsei inelare se produce la ora 10:10 UTC, la Saint-Pierre din departamentul Réunion), pentru a sfârși în Oceanul Indian.
Eclipsa de Soare din 1 septembrie 2016 () [Corola-website/Science/333936_a_335265]
-
colorit arămiu sau brun-cenușiu, cu luciri de smalț. Pe flancuri se observă două dungi late longitudinale, brun închise, care se întind de la rostru la coadă. Abdomenul este cenușiu-albastru, cu luciu sidefiu. Solzii de pe cap (pileus) pătați cu pete mici brune. Zona dorsală între cele două dungi închise, cu 4-6 linii alcătuite din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de artropode mici (coleoptere, aranee) și chiar cu râme. În captivitate se hrănește cu muște, drosofile, efemere
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
piloți în august. La această dată, RAF mai avea nevoie de instruirea și încadrarea în unitățile active a doar 124 de piloți. În a doua fază a atacurilor au fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente radio și telefonice transmiteau și recepționau informațiile spre și de la diferitele aeroporturi de sector, ca și de la ROC, comandamentul artileriei antiaeriene și de la marina militară. „Duty
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
să împiedice bombardierele să ajungă la țintă. Pentru o oră după răsăritul soarelui în dimineața zilei de 13 august, pe hărțile din camerele de operațiuni nu erau plasate decât câteva indicatoare ale avioanelor germane, niciunul dintre acestea nefiind plasat în zona centrală sau de est a Canalului. Primele semne ale concentrărilor de avioane au venit mai devreme decât de obicei. Era vorba de două formații de 30 sau mai multe avioane localizate în regiunea Amiens în perioada 05:30 - 05:40
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
238 au decolat de pe aeroporturi de lângă Londra. La 06:25, formațiile germane erau deasupra Canalului. Escadrila nr. 238 a fost direcționată să își apere baza proprie RAF Warmwell. Escadrila nr. 257 a primit la 06:20 ordinul să patruleze în zona Canterbury. Dat fiind faptul că a considerat aceste forțe deja aflate în zbor insuficient de puternice, controlorii au dat ordin de interceptare escadrilelor 601, 213, 64 și 87 în perioada 06:30 - 06:35. Primele lupte au avut loc la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
mai probabil pentru momirea avioanelor de vânătoare RAF în lupte aeriene, pentru protejarea propriilor bombardiere. Numai că misiunea bombardierelor a fost anulată. Ordinul nu a ajuns în timp util și la V./LG 1, care și-a continuat misiunea spre zona de țintă. Cele 23 Bf 110 au continuat să zboare spre portul Portland. Germanii au fost întâmpinați de Hurricanele din Escadrila nr. 601. Șase avioane Bf 110 au fost distruse, iar trei avariate. Doar un singur Hurricane britanic a fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în picaj ale IV./ LG 1 au fost trimise să atace aeroportul RAF Detling. Avioanele de vânătoare din JG 26 au fost trimise în fața bombardierelor să le curețe calea spre țintă. JG 26 a pierdut un avion Bf 109 în zona Folkestone din cauze necunoscute. Avioanele de bombardament în picaj Ju 87 au atac sub acoperirea a 40 de avioane de vânătoare Bf 109. În timpul atacului, comandantul aeroportului, E P Meggs-Davis, a fost ucis. Blocul de operații al aeroportului a fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
produs aproximativ 100 de victime, mai multe căi ferate au fost distruse dar, per total, rezultatele bombardamentelor au fost nesemnificative față de eforturile depuse. Nu există date cu privire la pierderile germanilor. Un membru al unui echipaj german a fost găsit rătăcind în zona rurală din Balcombe, (Somerset). Nu au fost găsite urmele unui bombardier prăbușit și nu au fost descoperiți alți membri ai unui echipaj german. Germanii au continuat o campanie de bombardamente asupra aeroporturilor din sud-vestul Angliei, care începuse cu o zi
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea o ofensivă prin zona muntoasă puternic împădurită a Ardenilor pentru încercuirea forțelor aliaților din Belgia și nord-estul Franței. Grupul de Armate al Germaniei a traversat râul Meuse pentru cucerirea Sedanului și croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze o defensive
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
împiedicat orice tentativă aliată de distrugere a podurilor, iar în timpul unor bătălii aeriene vaste, aliații au suferit pierderi grele, care au redus foarte mult capacitatea de atac a bombardierelor aliate. Traversarea râului Meuse le-a permis germanilor să pătrundă în zona interioară a Franței, zonă în care nu fusese organizată nicio structură defensivă, și să înainteze spre Canalul Mânecii fără să întâlnească o rezistență notabilă. Tentativele de lansare a unor contraatacuri de către francezi împotriva capetelor de pod germane din zilele de 15-17
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a unor buncăre neterminate, fără nicio valoare din punct de vedere defensiv. Concluziile specialiștilor în fotografie au înclinat definitiv balanța în favoarea planului de atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger era convis că fortificațiile din beton îi vor asigura siguranță în zona Sedanului, de vreme ce el respingea din capul locului orice posibilitate de declanșarea a atacului german prin Ardeni. Armata a II-a a construit fortificații turnând aproximativ 52.000m3 de beton de-a lungul frontului, dar foarte puțin în sectorul Sedan. În
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din cazemate, iar unele dintre ele nu aveau încă montate ușile de acces, ceea ce le făcea vulnerabile la atacul infanteriei. La nord de Sedan, orașul Glaire se afla în dreptul mai multor puncte de traversarea a râului Meuse, aici aflându-se zona în care germanii aveau să dea atacul principal. Exista aici o breșă în sistemul defensiv de aproximativ 2 km, între buncărul 305 de la Glaire și buncărul 211 de lângă podul Pont Neuf. Această zonă neapărată permitea desfășurarea unui atac dinspre nord
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile minate au fost dezafectate sau mutate când s-a început construirea unor buncăre în zona Sedan. Armata germană a înaintat prin sudul Belgiei pe 12 mai, iar generalii Ewald von Kleist și Guderian au declanșat atacurile asupra punctelor stabilite în prealabil. Kleist era superiorul direct al lui Guderian, fiind la comanda "Panzergruppe von Kleist" , format
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
întâziat cu două ore, intensitatea atacului a fost excepțională. Atacurile aeriene au fost executate de mari unități - "Gruppe" - și au vizat în principal liniile de maximă rezistență de-a lungul pozițiilor franceze de artilerie. Avioanele germane de vânătoare au periat zona mitraliind liniile de comunicație și frotificațiile pentru ca să împiedice mișcările de trupe și aprovizionarea liniei frontului. De asemenea, avioanele de vânătoare au atacat și posturile de comandă, vizate fiind în special antenele radio. Atacurile au izolat practic pozițiile defensive de pe prima
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
să vadă mișcările Diviziei a II-a Panzer, aflată pe flancul de vest. În timpul atacurilor asupra pozițiilor de la Donchery, blindatele diviziei au suferit pierderi ușoare. Regimentul I de pușcași din Divizia I Panzer a trecut la un moment dat în zona de acțiune a Diviziei a 2-a Panzer pentru distrugerea mai multor buncăre de pe flancul estic. În timpul acestei acțiuni, pușcașii germani au întrerupt circulația pe drumul Donchery-Sedan. Infanteria germană a scos la rândul ei din luptă mai multe cazemate folosind
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
grea în sprijinul vecinilor. Divizia a mai rămas cu doar 24 obuziere ușoare de 105 mm. În plus, obuzierele duceau lipsă de muniție. "Luftwaffe" nu a ajutat atacul Diviziei a 10-a, principalul atacuri ale aviației germane fiind date în zona de lupte a Diviziei I, în sectorul central. Din acest motiv, artileria și pozițiile de mitraliere franceze puteau lupta la capacitate maximă. În plus, francezii aduseseră de curând în zonă Divizia a 71-a de infanterie și Corpul al X
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a Diviziei I, în sectorul central. Din acest motiv, artileria și pozițiile de mitraliere franceze puteau lupta la capacitate maximă. În plus, francezii aduseseră de curând în zonă Divizia a 71-a de infanterie și Corpul al X-lea în zona Rémilly,reușind să încetinească mult înaintarea germană. Atacul tancurilor germane a trebuit să fie executat de-a lungul râului trecând printr-o porțiune de 600 - 800 m de teren descoperit. Lângă orașul Bazeilles, geniștii și infanteria de asalt s-au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
14 mai. Escota a fost asigurată de "Groupement de Chasse" (GC, Grupul de vânătoare). În timpul misiunilor, francezii au pierdut cinci bombardiere, două dintre ele fiind doborâte de focul antiaerienei inamice. După această dată, bombardierele franceze nu au mai acționat în zona Sedanului. Lupta aeriană a fost continuată de echipajele RAF din AASF. Bombardierele aliate au acționat în majoritatea cazurilor cu o protecție insuficientă din partea aviației de vânătoare. Aviația de vânătoare a efectuat doar 93 de misiuni (dintre care 60 efectuate de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
franceze, superioare ca putere de luptă. De multe ori, tancurile Panzer III și IV au reușit să depășească coloanele de tancuri franceze, să pătrundă în spatele lor, de unde să le distrugă. În timpul luptelor, germanii au remarcat punctul slab la tancurilor franceze, zona dintre corpul blindat și turelă, care era vulnerabilă în mod special la focul antitanc. Artileria franceză era concentrată în poziții camuflate în regiunea împădurită și avea o putere de foc care putea distruge orice tanc. O companie de tancuri germane
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Acest tanc s-a adăpostit în spatele dealurilor și s-a mișcat neîncetat, pentru ca să lase impresia că în zonă se află mai multe blindate. După succesul de la Gaulier de lângă Sedan, compania a II-a Panzer a fost îndreptată în grabă spre zona în care înaintau blindatele franceze, pentru ca să indentifice coloanele aliate în mișcare și să le întârzie înaintarea. Regimentul de infanterie Großdeutschland a schibat balanța victoriei în favoarea germanilor. Großdeutschland a eliminat liniile antitanc și infanteria franceză din tranșee. Pe flancul stâng al
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]