98,632 matches
-
Într-un hățiș de date. Să fie despăgubiți oamenii pentru ce pierduseră când au venit comuniștii la putere? și, dacă da, cine să primească despăgubirile? Cei care au intrat În posesia proprietăților după război, În 1945, doar pentru a le pierde câțiva ani mai târziu? Sau cei cărora afacerile și apartamentele le-au fost confiscate ori furate Între 1938 și 1945? și, dacă da, care să fie acel moment? 1938? 1939? 1941? Fiecare dată implica o definiție cu implicații politice a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost respinsă energic de Marek Edelman, singurul dintre liderii răscoalei din ghetoul varșovian aflat Încă În viață. El a semnat În 2003 o petiție Împotriva Centrului propus. „Ce fel de aducere-aminte? Au suferit chiar atât de mult? Pentru că și-au pierdut casele? Bineînțeles că e trist să fii forțat să Îți părăsești casa și să-ți abandonezi pământurile. Dar evreii și-au pierdut casele și toate rudele. Expulzările Înseamnă suferință, dar există atâta suferință pe lume... Bolnavii suferă și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o petiție Împotriva Centrului propus. „Ce fel de aducere-aminte? Au suferit chiar atât de mult? Pentru că și-au pierdut casele? Bineînțeles că e trist să fii forțat să Îți părăsești casa și să-ți abandonezi pământurile. Dar evreii și-au pierdut casele și toate rudele. Expulzările Înseamnă suferință, dar există atâta suferință pe lume... Bolnavii suferă și nimeni nu le Înalță monumente.” (Tygodnik Powszechny, 17 august 2003) Reacția lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a trecutului Europei În versiunile sale multiple și concurente (și a locului acestor versiuni În reprezentarea colectivă a europenilor) a constituit În ultimele decenii o realizare și o sursă a unității europene demnă de slavă. O realizare ce se va pierde Însă cu siguranță dacă nu este reînnoită permanent. Barbaria trecutului recent al Europei, „dublul” Întunecat Împotriva căruia s-a construit cu trudă Europa postbelică, se află deja În afara câmpului memoriei pentru europenii mai tineri. Într-o generație, peste muzee și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu orice preț să se Înalțe o Europă anume pe crematoriile de la Auschwitz. Noua Europă, unită prin semnele și simbolurile trecutului ei teribil, este o izbândă remarcabilă, dar ea rămâne legată pentru totdeauna de acel trecut. Pentru ca europenii să nu piardă această verigă vitală - pentru ca trecutul Europei să ofere mai departe Europei prezente o Învățătură și un țel moral -, istoria va trebui să fie predată de la capăt fiecărei noi generații. „Uniunea Europeană” este, poate, un răspuns dat istoriei, dar ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe decenii: răul a intrat În administrarea sovieticilor, care au avut la Îndemână toate metodele pentru a-l suprima, pe când Vestul a știut să recurgă la o uitare Întru totul convenabilă. Acceptând să fie secționată În două, Europa și-a pierdut nu doar memoria, ci a renunțat la propria istorie. Evenimentele din 1989 au, din acest punct de vedere, o funcție fundamentală: ele redau Europei nu doar imaginea Întreagă, ci readuc În prim-plan și problemele insolubile ale trecutului. Pentru Tony
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după ce nu se sfiise să afirme despre Ceaușescu: „O fi el comunist, dar e de-al nostru!”. De unde se poate trage concluzia că e contraindicat să spui vorbe de bine despre șefii bolșevici! Chiar după 1989, când comunismul românesc Își pierduse apanajul de politică de stat, președintele Franței, Mitterrand, n-a făcut altceva, arătându-și simpatia față de Ion Iliescu, decât să se aleagă cu porecla l’ami de l’assassin! Un capitol dureros, frustrant din istoria de aproape 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Academiei Române. Ultimul Isus, magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică și vag malițioasă (de la care scriitorul își abordase de regulă universul fictiv) și în care naratorul se ia în serios cu o anume pedanterie patetică. Stăruind pe linia transtextualistă, Călătoria Luceafărului (1997) este o carte ezitantă, oscilând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
prevedea ca jucătorul să bea tot atâtea cupe de vin câte litere avea prenumele femeii visurilor sale. Pentru a se îmbăta de tot, jucătorul avea în mod cert interesul ca aleasa inimii să se numească, mai degrabă, Sulpicienne, decât Pia. Pierzându-și încetul cu încetul reputația de loc rău famat, crâșmele (thermopolia) au devenit din ce în ce mai apreciate de o clientelă obișnuită, căreia îi plăcea să se ospăteze aici, bând vin rece sau fiert. Este adevărat că vinurile din peninsula italică, despre care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al cărei nume se spune că i-a fost dat în anul 1534 de către regele Francisc I, cu ocazia unei vizite la mânăstirea Fécamp, unde se fabrica faimoasa licoare din anul 1510. În secolul al XII-lea, ordinul Benedictinilor a pierdut monopolul monahal din Apus, în avantajul călugărilor cistercieni și a călugărilor cartusieni. În anul 1098, în orașul Citeaux aflat la 20 de km spre sud de Dijon, în apropiere de Nuits-Saint-Georges, abatele Robert de Molesme pune bazele unei comunități religioase
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să se întoarcă la Roma unde nu se găsea această băutură, pe care o prețuiau ca pe un al cincilea element. Tot în acest sens, vom mai menționa și invenția celebrei licori a mănăstirii Chartreuse, a cărei formulă secretă se pierde în negura vremii. Mânăstirea de pe masivul Grande Chartreuse, situat în Alpi, ale cărei baze au fost puse în anul 1084 de sfântul Bruno, semăna la început cu o alăturare de cabane din lemn. Clădirile actuale datează din anul 1676. Incendiată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de scoarță de stejar de plută; ideea acestuia din urmă îi venise lui Dom Pérignon, observând cum pelerinii spanioli își închideau ermetic ploștile din piele, utilizând bucăți de plută tăiate grosier cu cuțitul 28. Faptul că în Franța s-a pierdut, până în secolul al XIII-lea, obiceiul folosirii dopului este de altfel curios, deoarece în largul mării siciliene s-au descoperit amfore grecești închise cu dopuri de plută, și este lucru știut, cum de altfel îl atestă Oda lui Horațiu sau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
caracter național și va deveni băutura tuturor francezilor. În timp ce odinioară vinul încă era considerat aliment, imaginea muncitorului necalificat contribuind, din păcate, mult la ideea de alcoolism, funcția sa tradițională va dispărea puțin câte puțin până la a-l face să-și piardă statutul de băutură națională. Istoria consumului vinului este înainte de toate cea a unui raport dialectic între recipient și conținut. De la butoiul galic 55 la inventarea, pe 26 februarie 1895, de către americanul Michael J. Owens, a mașinii de produs sticle, oamenii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de ani, iar Plinius cel Bătrân vorbea de un vin vechi de două sute de ani, recoltat în timpul consulatului lui Lucius Opimius (vinum opimianum), așa cum este pentru francezi vinul din anul apariției Cometei 58, dar care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de calitatea a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bogat în alcool, cu atât mai mult se îndepărtează de la calitățile necesare pe care le căutăm în vinurile de masă și cu atât mai mult se limitează consumul acestuia". Declarația este cu atât mai meritorie cu cât Pasteur și-a pierdut una din fiice, în vârstă de zece ani, din cauza febrei tifoide. Totuși, nici aceasta nu-l va împiedica să devină unul dintre primii membri ai Societății franceze de temperanță (fosta Asociație franceză împotriva abuzului de băuturi alcoolice) în 1873, recunoscută
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de la 130 la 73,41 (nivel atins în 1883). Sursa: Ancheta INRA / ONIVINS Fig. 1 Frecvența consumului declarat (%) pe ansamblul populației Vinul nu mai este decât o băutură ocazională, consumată ca și băuturile spirtoase între prieteni, într-un cadru festiv, pierzându-și statutul său de băutură națională. Ieri "mâncam" vin, astăzi îl bem cu prietenii. Trecerea de la "vinul ca aliment", băutură zilnică, la "vinul de agrement", băutură de ocazie, este un fenomen de civilizație. În 198075, apoi în 198576 apăreau primele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
roșu de furie, fierbând de însuflețire, cu o îndrăzneală nebună, s-a împrăștiat fără preget până în vârful dealului îngrădit cu un zid de oșteni neclintiți, odraslele berii." Berea, după cum bine se știe, a câștigat această bătălie, dar vinul nu a pierdut războiul. E drept că băutura barbară avea privilegiul vârstei. Rădăcinile Europei au fost irigate de berea pe care creștinismul a surghiunit-o apoi la hotarele Imperiului Roman (limes 79). Astfel, s-a înălțat granița dintre civilizația vinului și patria berii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
îndemn la luptă! O țară și un neam nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui ideal și care să nu trăiască în afara realității. Omul fără Dumnezeu este o corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui ideal și care să nu trăiască în afara realității. Omul fără Dumnezeu este o corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
numai așa vei birui! Patrioții, adevărații buni români, nu se fabrică la televizor, ci pe câmpul de luptă, școală, Biserică, muncă și unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și a uitat ce a pătimit el și copiii lui jumătate de veac. Țara a fost transformată într-o „hecatombă”. Școala nu mai era școală, iar Procuratura și Justiția erau un „bordel de prostituate” conduse de lupii și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
precizează, ci o scrie, lângă Bobotează.” Aici a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare... Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, când turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare... Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, când turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni. Ba, într-un moment, lupta părea pierdută fără intervenția lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărâmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu. În ziua de 25 ianuarie, scrie Ștefan tuturor prinților că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pregătea ca ostași fideli ai neamului pentru zilele viitoare. Această faptă nedreaptă și păgubitoare pentru viitorul neamului își avea resortul în miopia sa politică și nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți drepte și dincolo de mormânt, pentru uciderea tineretului legionar, suflete
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu marele prosovietic, comunist și agent kaghebist, Ilici Iliescu, năpârcă îmbătrânită în rele (vezi numai mineriadele) care ascunde multe păcate, multe rele și necinste. Pline de carieriști, toate partidele se conduc după legea junglei și a naturii: nimic nu se pierde, totul se transformă; plaga murdară a societății de ieri amenință viitorul țării cu noi dezastre. Mentalitatea și practica comunistă au rămas imuabile. Ieri conduceau dintr-un singur turn, azi, travestiți în democrați, răspândiți în trăgători, s-au înscăunat iarăși în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]