99,150 matches
-
de episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Germania, cu sediul în orașul Magdeburg. se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Paderborn. Arhiepiscopia a fost fondată în anul 968 de către împăratul Otto I pentru a stabili creștinismul în teritoriile din est. Zona ce se afla sub juricdicția ei era relativ mică, cuprinzând districtele slave de Serimunt, Nudizi, Neletici, Nizzi și o parte din nordul Turingiei. Cu toate acestea arhidieceza a primit și câteva sufragane ca Merseburg sau Meissen. Primul arhiepiscop a fost
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
secularizată, iar consiliul bisericesc și marea majoritate a enoriașilor adoptă luteranismul în anul 1567. Catolicii din fosta dieceză sunt trecuți sub autoritatea Arhiepiscopiei de Köln până în 1670, apoi sub cea a Vicariatului Apostolic al Misiunilor din Nord. În anul 1821, zona este trecută sub juricdicția Arhiepiscopiei de Paderborn, iar apoi în anul 1994 este reînființată Episcopia de Magdeburg ca sufragană a acesteia.
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
din sudul Dunării romanizați, ce ar fi migrat și în nordul Dunării. Însă majoritatea cercetătorilor, de la Đorđević (1911), Petrovici (1938) și Barjaktarović (1964), până la cei actuali optează pentru originea romă. Băieșii ar fi devenit o ramură aparte a romilor în zona Munților Apuseni, unde ar fi lucrat ca robi la exploatarea aurului împreună cu minerii români până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Etnonimul „băieș/băiaș”, derivat de la „baie”, din maghiarul "bánya" „mină” este numele dat minerilor în general în Transilvania acelei epoci
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Etnonimul „rudari” se referă tot la această îndeletnicire, fiind un derivat al termenului slav "ruda" „minereu”. După o perioadă de bilingvism, ei ar fi abandonat limba romani și adoptat limba română. Pe baza unor trăsături ale graiurilor lor din afara României, zona lor de origine mai exactă ar fi sud-estul Crișanei, extremitatea nord-estică a Banatului și extremitatea sud-vestică a Crișanei. Băieșii au început să migreze în mai multe direcții: spre sud-vest în partea de sud a Ungariei, nordul Serbiei și nordul Croației
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
naturală este situată în extremitatea nord-vestică a județului Vâlcea (în apropierea limitei de granița cu județele Sibiu și Hunedoara), pe teritoriul administrativ al comunei Malaia, în imediata apropiere de drumul județean (DJ701D) care leagă satul Ciungetu de drumul național DN7A. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
Societății, "The Ricardian", Audrey Strange a publicat un articol în care sugera că rămășițele sunt îngropate sub parcarea Consiliului Local Leicester. Afirmația a fost apoi repetată în 1986, când istoricul a avansat ideea că rămășițele încă se mai află în zona Greyfriars. El specula că „se poate (dar acum e puțin probabil) ca la un moment dat în secolul al XXI-lea cineva care sapă acolo să dea peste ultimele rămășițe ale celebrului monarh.” În 2004 și 2005, John Ashdown-Hill a
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
zi, puțin mai la sud-vest, a fost săpat un al doilea șanț, paralel cu primul. De-a lungul zilelor următoare, s-au descoperit dovezi ale unei serii de ziduri și încăperi medievale, ceea ce a permis arheologilor să identifice cu precizie zona mănăstirii. A devenit clar că oasele găsite în prima zi se aflau înăuntrul părții estice a bisericii, posibil corul, unde se spune că ar fi fost înmormântat Richard. La 31 august, Universitatea din Leicester a cerut Ministerului de Justiție o
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
săptămânale - cu durata de o oră - în limba maghiară. Timp de doi ani a fost corespondentul de la Toronto al CBC (Canadian Broadcasting Corporation). Se întoarce la Arad în 1991, unde cumpără ziarul local, și devine fondatorul primului cotidian regional pentru zona de Vest a țării, ziarul Nyugati Jelen. În anul 2001 începe editarea revistei literare lunare Irodalmi Jelen, iar în 2003 înființează prima editură de limbă maghiară de după 1989, din Vestul țării, denumită Irodalmi Jelen Könyvek. După trecerea în noul mileniu
Böszörményi Zoltán () [Corola-website/Science/333983_a_335312]
-
află în sud-estul județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Mogoșești, Scânteia, Schitu Ducă și Tomești; și pe cel al municipiului Iași. Aceasta este străbătuta de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al "Grupului de Sud". La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim obiectiv atingerea aliniamentului Beiuș-Sebiș-Radna. Brigada 3 Vânători, comandată de Constantin Paulian a fost desemnată să acționeze pe Valea Crișului Alb. În ziua de 16 aprilie, trupele brogăzii ocupă localitătile din zona Almaș și Gurahonț. În dimineața zilei de 17 aprilie, brigada ocupă localitatea ""Kokaro"", căreia Paulian dispune să i se schimbe numele în Joia Mare, fiindcă în acea zi era celebrată sărbătoarea creștină Joia Mare. In aceeași zi, sunt ocupate localitățile
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
pentru protecția comandourilor, care trebuiau să călătorească pe punte. Două dintre cele patru coșuri de fum au fost demontate, iar cele două din față au fost tăiate sub un ungi de 45o, pentru ca să semene cu cele ale distrugătoarelor germane. În zona provei au fost plasate încărcături explozive care însumau 4,5 t, protejate de pereți de beton. S-a luat hotărârea ca încărcăturile explozive să fie detoante cu întârziere după ce comandourile părăseau zona protului. Pentru ca să îi împiedice pe germani să remorcheze
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
pentru ca să semene cu cele ale distrugătoarelor germane. În zona provei au fost plasate încărcături explozive care însumau 4,5 t, protejate de pereți de beton. S-a luat hotărârea ca încărcăturile explozive să fie detoante cu întârziere după ce comandourile părăseau zona protului. Pentru ca să îi împiedice pe germani să remorcheze vasul în larg, echipajul distrugătorului trebuia să sabordeze nava mai înainte de a o părăsi. Dacă distrugătorul ar fi fost distrus sau scufundat mai înainte ca să ajungă la docuri, cele patru vedete rapide
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
sau scufundat mai înainte ca să ajungă la docuri, cele patru vedete rapide trebuiau să preia echipajul și comandourile și le transporte până la țărm. Încărcătura explozivă trebuia preluată și ea, plasată în locul potrivit și regaltă să explodeze după ce ultima vedetă părăsea zona. În cadrul operațiunii au mai participat două distrugătoare din clasa Hunt - HMS Tynedale și HMS Atherstone - care trebuiau să escorteze forța de atac spre Franța și înapoi spre baze, iar pe timpul raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
debarce la intrarea veche în bazinul St Nazaire. Obiectivele lor erau distrugerea tunurilor antiaeriene din zonă și a cartierului general german, să distrugă porțile și podurile de la întrarea veche în bazin și să le apere împotriva unor eventuale contaatacuri din zona bazei submarinelor. Grupul al treilea comandat de maiorul William 'Bill' Copland era și adjunctul comandantului forțelor de comando. Ei trebuiau să asigure siguranța din jurul vasului "Campbeltown", să distrugă pompele pentru evacuarea apei din ecluză, instalația pentru deschiderea porților și rezervoarele
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
mai înainte ca acestea să fie capturate de germani. unul dintre porturile pe care le-a studiat a fost și St Nazaire. Pritchard a prezentat un raport cu privire la metodele de distrugere a docurilor. Germanii aveau în St Nazaire și în zona învecinată aproximativ 5.000 de militari. Portul era apărat de Batalionul de artilerie navală 280 sub comanda căpitanului de marină Edo Dieckmann. Batalionul era dotat cu 28 de tunuri de calibre diferite, de la 75 mm la tunuri montate pe vagoane
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Mecke a luat în calcul posibilitatea unei debarcări și a cerut militarilor din subordine să manifeste o atenție maximă și supravegherea specială a căilor de acces spre port. La ora 00:30 a zilei de 28 martie, convoiul a traversat zona bancurilor de nisip de la intrarea în estuarul Loarei, "Campbeltown" reușind să treacă cu o oarecare greutate de două dintre ele. Mai aveau de mers aproximativ opt minute până la doc când întregul convoi a fost iluminat de luminile de căutare aprinse
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
și cei 14 oameni ai lui din echipa de asalt aveau sarcina să distrugă cele două baterii de artilerie plasate pe acoperișul casei pompelor și să asigure siguranța podului pe care urmau să se retragă camarazii după terminarea misiunii în zona docului. Căpitanul Roy și sergentul Don Randall au folosit scări de asalt pentru ca să ajungă la tunuri, pe care le-au scos din funcțiune cu grenate, după care s-au grăbit să cucerească podul, ceea ce le-a permis echipelor de demolarea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
de asalt pentru ca să ajungă la tunuri, pe care le-au scos din funcțiune cu grenate, după care s-au grăbit să cucerească podul, ceea ce le-a permis echipelor de demolarea ale căpitanului Bob Montgomery și locotenentului Corran Purdon să părăsească zona. Ei au pierdut 4 oameni în aceste acțiuni. A cincea echipă de demolare a reușit la rândul ei să își îndeplinească sarcinile, însă cu prețul pierderii a aproape jumătate din efective. Celelalte două comandouri nu au înregistrat succese. Vedetele care
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
ne predăm dacă putem să fim de ajutor. Newman și Copland au condus un atac dinspre orașul vechi peste podul măturat de focul mitralierelor spre orașul nou. Comandourile au încercat să se strecoare pe străzile înguste și să iasă în zona rurală din vecinătate, dar au fost în cele din urmă încercuiți. După ce și-au terminat muniția, militarilor britanici nu le-a rămas decât opțiunea capitulării. Nu toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Doar trei vedete rapide au reușit să să reîntoarcă in Anglia: ML 160, ML 307 și ML 443. Cele trei vedete au ajuns la punctul de întâlnire și au așteptat până la ora 10:00 să apară distrugătoarele, care însă părăsiseră zona mai devreme. Cum aceste vedete fuseseră deja atacate de germani, comandanții lor au hotărât să înainteze în Altantic, cât mai departe de raza de acțiune avioanelor germane. Un avion Junkers 88 le-a survolat la joasă înălțime la 07:30
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
au deschis focul, iar avionul german fiind lovit la nivelul carlingii s-a prăbușit în mare. A urmat un hidroavion Blohm + Voss, care a încercat să lanseze câteva bombe dar, după ce a fost avariat de focul mitralierelor antiaeriene, a părăsit zona. Cele trei vedete au ajuns în Anglia a doua zi, navigând fără ca să fie escortate de distrugătoare. Încărcăturile explozive din coca HMS "Campbeltown" au fost detonate pe 28 martie 1942, la prânz, iar docul uscat a fost distrus. Există versiuni
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
30 martie, ora 16:30, torpilele lansate de vedeta MTB 74 și care aveau montate declanșatoare cu întârziere, au explodat la intrarea veche în bazin. Explozia a pus în stare de alarmă garnizoana germană. Muncitorii Organizației Todt au fugit din zona docului. Militarii germani de pază au confundat uniformele muncitorilor cu uniformele comandourilor britanice și au deschis focul, ucigând mai mulți dintre ei. Germanii credeau că mai există încă soldați britanici care s-ar ascunde în clădirile din oraș și, în timpul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
teritoriul județului Cluj. Aria naturală se întinde în estul județului Cluj, pe teritoriile administrative ale comunelor Bonțida, Căianu, Fizeșu Gherlii, Jucu, Pălatca, Sic și Țaga și este străbătută de drumul județean (DJ109D) care leagă localitatea Jucu de Sus de Nicula. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]