98,632 matches
-
D-l Mircea a exprimat bine poezia legendei. Copilul pe jumătate culcat, în extaz, cu fața suptă și ochii întunecați de voluptate, femeile ce apar din norii cei albi și trandafirii ca și ele, vârful muntelui ale cărui profiluri se pierd în nori, colorația ușoară și luminoasă, totul este menținut, după cum se și cuvenea, între vis și realitate"235. G.D. Mirea s-a oprit asupra primului episod al apariției fantasmelor feminoide, a zânelor. Dorința poartă această feminitate flotantă, aceste figuri acvatic-aeriene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pogorârea de pe cruce" ne dă în schimb măsura de felul cum artistul știe întocmi o compoziție într-un chip original, mai ales la o temă ingrată care a fost tratată de cei mai mari artiști din lume"239. Compoziția își pierde din grandoare, dar câștigă în mister, dobândește un efect auratic, difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei mutilări. Speranța poartă un bandaj în dreptul ochilor, care-i protejează o posibilă rană și ține în mână o liră care nu mai are decât o singură coardă și de care își sprijină capul. Aluzia la Orfeu, cel care își pierde complet speranța după a doua pierdere a Euridikei, este evidentă. Lira este instrumentul orfic prin excelență, servind drept tipsie-suport al capului său în urma uciderii sale de către Menade, act crud pe care-l regăsim aici prin aluzia mutilării oculare a Speranței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Comitetul de pe lângă Ateneul Popular Păcurari din Iași invită o serie de sculptori, printre care și pe Paciurea, să realizeze o machetă a unei statui dedicate lui Eminescu. Regulamentul concursului era semnat chiar de Mihail Sadoveanu; și de această dată, Paciurea pierde concursul. Turnată în gips, opera este trimisă la bienala de la Veneția 269, iar aceasta este distrusă pe parcursul transportului. Fotografia acestui monument a fost publicată și în volumul pe care i-l dedică Oscar Han sculptorului în 1935. Capul Poetului apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de perversitate, de abatere de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe în acțiune, care prezidează creația. Blocul pe care se înalță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propriei sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prin raport cu nudul lui Pallady, o anumită similutidine, comandată nu de o directă influență, ci de o echivalență simbolică, o găsim într-un tablou mai puțin cunoscut al lui Fernand Khnopff, Arum Lily (1895), care, din păcate, s-a pierdut, după ce a fost expus o singură dată la Triennale de Gand, în 1895. S-au păstrat doar fotografii ale acestui tablou. Pictorul o are ca model pe Lily Maquet, sugestia florală intră întâmplător și în registrul onomastic, iar tabloul o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fapt, reflexivitatea ca delectatio morosa și meditație filozofică pe marginea efemerității se regăsește în celebra garvură a lui Dürer, mal du coeur rezonează încă de la început cu un mal du pensé. Mâna dusă la tâmplă se însoțește cu o privire pierdută în depărtare sau absorbită în abisul vacuității interioare. Aristotel descria melancolia ca simptom al excelenței, fiind specifică geniilor, poeților, oamenilor de stat, eroilor. Primele două roluri, geniul și poetul, devin esențiale, și la rândul lor, ele fuzionează într-o figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la dispariția obiectului iubit, conducând în anumite situații la "o menținere a obiectului printr-o psihoză halucinatorie a dorinței"378. În cazul melancoliei, cea mai actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele arborilor se pierd în brunul fundalului. De unde vine impresia de tristețe pe care o degajă acest chip și pe care pictorul o evocă și prin titlu? Kimon Loghi transferă un tragism de factură antică unor personaje extrase din mediul rural, ca în cazul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării. Pictorul revine cu un alt tablou în același decor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
te pronunți, să constatăm totuși că câțiva "chiparoși" îndoiți de vânt te fac să te gândești la înțelegerea în mod particular literară și dragă Germaniei a peisajului evocator care-l satisface pe Bœklin"419. În același timp, pictura lui Loghi pierde din metafizicul picturilor lui Böcklin, din misterul și teatralizarea lor sumbră, pe măsură ce miza decorativă crește. Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat, consecința unei maniere "interpretative" de a vedea peisajul. "Aceea de a face apel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pagină a catalogului se află un desen cu o femeie în maniera unei erotism Jugendstil, sub un șevalet cu pensule și culori. În fundal, un lac și flori decorative. Pentru că, din păcate, o mare parte din lucrările sale s-au pierdut sau se află în colecții particulare, simpla consultare a catalogului ne oferă o perspectivă asupra temelor abordate de pictor, dar și asupra prolificității acestuia: Ileana Cosânzeana, Baladă, Ultime raze, Romanță veche, Esitare, Marchita, Toamnă târzie, Rămas bun, Amurg, Faun cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede, cu culoarea caldă, cu viața iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența mitologiei greco-latine nu dispare, de unde și nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Theodor Enescu, el va fi marcat definitiv de această experiență. "Chiar dacă felul său de a simți va primi nuanțe particulare, chiar dacă va depăși impresionismul, așa cum unii autori au demonstrat-o, pentru a-l înțelege pe Luchian nu trebuie să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe de a face din impresionism un program, o simplă manieră (pânzele sale contingente cu impresionismul sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întărea picioarele pe bicicletă și brațele pe hățurile cailor înhămați la una din cele mai luxoase cabriolete de la Șosea. Ca să-și afle toată vigoarea lui artistică și să-și desprindă cu totul personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca un pachet de tutun să i se pară scump"448. Luchian ia parte la mișcarea secesionistă încurajată și întrucâtva stipendiată de controversatul Al. Bogdan-Pitești, critic amator, extrem de speculativ și bine informat, jucând rolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor horticole. Plantele și în special florile constituie elementele definitorii pentru decorativismul Art-Nouveau. "Profunzimea" decurge și din caracterul aproape ceremonial al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minciună, victimizând erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde sensibilității decadente) avem și un sentimentalism noir, la limita cu kitschul, ilustrativ în epocă. În ultimul număr (număr dublu 5-6), o serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însoțesc pe Venus. În locul chipului curtezanei se află un craniu, iar mâna ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreținere a contrastelor, dar și a unei armonii subliniate de un ecumenism estetic. O reconstituire a catalogului colecției Alexandru Bogdan-Pitești o face Theodor Enescu 576. Din păcate, colecția a fost dispersată și elementul de coeziune care o structura s-a pierdut. Catalogul reunește piese ale marilor și micilor artiști ai vremii sale, fără a sugera înclinația decisivă a colecționarului către un anume curent estetic, în ciuda sensibilității sale simbolisto-decadente. În lumea artei, inclusiv granițele sensibilității catolice a seniorului se dizolvă pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]