9,965 matches
-
și susținătorii săi, pentru că, fără îndoială, orice modificare a unui statu-quo e însoțită de efecte ce sunt percepute fie pozitiv, fie negativ. Modernitatea semnifică pe de o parte industrializare, urbanizare, birocratizare și dezvoltarea comunicațiilor și aduce în societățile care au îmbrățișat-o atenuarea sau chiar eradicarea foametei, a bolilor, a sărăciei, a mizeriei, prelungirea speranței de viață și creșterea nivelului educației sau, altfel spus, implementarea ideii de stat al bunăstării vezi lupta programatică cu inamicii societății enunțați de lordul Beveridge în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
similaritate cu cele prin care trec toate fostele țări socialiste din Europa Răsăriteană vezi Voicu și Rusu (2003), Rusu și Voicu (2005 a, b). În fond, se poate spune că ele au același fundament teleologic. Practic, societățile foste comuniste au îmbrățișat mai devreme (de exemplu Germania de Est, Ungaria, Polonia, statele baltice, Slovenia) sau mai târziu (Bulgaria, România, Slovacia) fără prea multă raționalizare sau reflexivitate o ideologie a unei evoluții sociale imaginate ca dezvoltare către democratizare sau liberalizare și globalizare. Dacă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul, gata să tragă, cu partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază, provocator desigur, pe Iliescu. Și pe Coposu, zic. Nu, pe Coposu, nu, n-am auzit, dacă n-am auzit, ce să spun. Deci istorioare atroce cu chelneri care-i cer bacșis
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vremurile bune, cînd se număra printre puținii locatari ai blindatului castel, devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se ferește: îi iese înainte oaspetelui iubit, prototipul activistului cu ghiul, îl îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce-a cuprins întregul mastodont. La propriu și, mai ales, la figurat. La cîteva minute după sosirea sa la Iași, după un drum lung, la volan, Regele a ieșit în balconul Primăriei, ovaționat de imensa mulțime din bulevard. Ne-a îmbrățișat, cîteva minute, cu mîinile lui mari, generoase, atît de întremător simbolice, și s-a retras. În stînga mea, unu' cu față standard: ăăă, da' di ci n-o vorbit?! Îi răspunde junele imberb din dreapta: dom'le, nu-i Iliescu... Liniște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă la colț, el după ea, o prinde de păr și-o îmbrățișează iar pe la spate. Înaintez doi pași. Băiatul mă vede și-ntinde dreapta spre mine, cu arătătorul ca pistol. Dau înapoi. Din Gane apare-un bondoc numai în slip. Îi înfige băiatului o directă-n bărbie, ăsta cade mort, fata dă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după încăpățînatele întrebări ce ni le-am pus în timp, doar ea ne-a readus calmarea, nedorita calmare. Pentru că nicicînd n-am putut înțelege cum a fost posibil ca edificiul de o delicată și singulară compoziție vechea universitate să fie "îmbrățișat" cu atîta dragoste sufocantă de "cazarma" actualului institut. Încît să-l anuleze, creînd, totodată, prin această silnică îmbrățișare, și o cacofonie arhitectonică pe care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a păstrat o minimă grijă în supravegherea situației, limitînd cît de cît dezmățul, anul acesta și-a făcut titlu de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de rezonanță nobilă, au fost îmbrățișate pînă la sufocare de unsuroasele mîini ale talciocarilor. Tarabele și corturile (asezonate cu privatele de rigoare) au blocat trotuarele și au umilit legendarul oraș. Dacă, dincolo de scontatele beneficii comerciale municipale a fost luată în calcul și eventuala defulare a pulsiunilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
geniu. Final. Ultimul Bartender's și... Ea se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată. O oră? Da, o oră. E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris. 28 octombrie Incredibil! Deschizînd (întîrziat) televizorul, pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în mai mare măsură decât alte variante de soluții ale problemei. În tot cazul, când este vorba despre problema anunțată mai sus, anume natura "formelor" anticipative a intenționalităților cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii lucrurilor, "tezele" filosofice au îmbrățișat, pe rând, mai multe variante "generale" de răspuns. O asemenea variantă de răspuns va fi propusă și în lucrarea de față: "forma" anticipativă originară în cunoașterea lucrurilor (și chiar în cunoașterea de sine), sau intenționalitatea constitutivă oricărei cunoștințe, este de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de jumătate dintre americani sunt credincioși devotați - mai mult decât În oricare altă națiune industrializată - și nu cred În ideea unei lumi relativiste. Americanii religioși cred Încă Într-o mare construcție și trăiesc zilnic religia În intimitatea lor. Chiar dacă nu Îmbrățișează un sistem de referință religios atotcuprinzător, americanii cu tendințe seculare sunt În general adepții unei alte viziuni sociale atotcuprinzătoare - ideea iluministă care vede istoria ca un avans constant și ireversibil al progresului material. Există totuși În America un al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de vedere, sunt Înclinați să creadă că există un țel pentru călătoria umană și un mod corect de a trăi În lume. Pe de altă parte, europenii au fost mai dornici să critice supozițiile de bază ale modernismului și să Îmbrățișeze orientarea postmodernă. Această dispoziție se datorează În mare parte distrugerii provocate de cele două războaie mondiale și spectrului unui continent aproape ruinat În 1945, ca rezultat al aderării oarbe la viziuni și ideologii utopice. Intelectualii europeni, e de Înțeles, au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
certitudine la fel ca răsăritul zilnic al soarelui. Suntem un popor care a aruncat jugul tiraniei și a jurat să nu fie condus niciodată de elite arbitrare de orice fel. Ne ferim de moștenirea ereditară și distincțiile de clasă, am Îmbrățișat spiritul democratic și credem că orice persoană trebuie judecată numai după meritele ei. Noi, americanii, am fost conștienți de circumstanțele noastre speciale. Pentru noi, America este un refugiu pentru orice ființă umană care a visat vreodată la o viață mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
popor ales, destinat pentru lucruri mărețe. El scrie: Noi, americanii, suntem un popor ales, distinct - Israelul timpului nostru, noi purtăm arca libertăților lumii. Cu 70 de ani În urmă, am scăpat din sclavie și, În afară de primul drept din naștere - am Îmbrățișat un continent al Pământului -, Domnul ne-a dat nouă, ca moștenire viitoare, vastele domenii ale păgânilor politici, care vor veni și se vor așeza În umbra arcei noastre, fără vărsare de sânge. Dumnezeu a predestinat, iar omenirea așteaptă mult de la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trăiască visul american prin substituire, urmărindu-i pe cei, puțin mai norocoși, care izbutesc, convinși că visul este Încă În viață și că le va veni și lor rândul. Mulți critici sociali ar putea argumenta că ceea ce milioane de americani Îmbrățișează nu este visul american, ci fantezia americană. Autenticul vis american combină credința În Dumnezeu cu munca intensă și sacrificiile pentru un viitor mai bun. Noile surogate - jocurile legale, programele de televiziune și altele la fel - se bazează pe fantezie și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fizice, apusul și răsăritul soarelui, iar schimbarea anotimpurilor a fost din acest moment funcția unui mecanism pur. Noul timp a substituit calitatea cu cantitatea, iar automatismul a Înlocuit pulsul ritmic al lumii naturale. Clasa burgheză În formare a negustorilor a Îmbrățișat orologiul mecanic cu entuziasm. A devenit evident destul de repede, că activitățile din ce În ce mai complexe ale vieții urbane și comerciale necesitau o metodă de reglementare și sincronizare pe care numai orologiul o putea furniza. Orologiul și-a găsit prima utilizare În industria
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de viață comunal și paternalistic, europenii nu au Îmbrățișat complet ideea individului singur, În măsura În care ea a fost acceptată de americani pe frontiera puțin populată a vastului lor continent. Pe de altă parte, În decursul istoriei lor, americanii, au omagiat individul atât În miturile populare, În literatură, cât și În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
angajament pentru reforme socialiste. O cunoaștere deci a modului În care a apărut regimul proprietății private și o Înțelegere a rolului lui esențial În apariția piețelor capitaliste și a guvernării statului-națiune, ca și modul diferit În care acesta a fost Îmbrățișat În Lumea Veche și În America sunt esențiale pentru a Înțelege schimbările profunde care au loc În Europa, care se pregătește se avanseze dincolo de acești doi piloni ai epocii moderne pentru a deveni prima entitate guvernamentală postteritorială Într-o economie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care ne interzic În mod expres să furăm sau chiar numai să dorim bunul altcuiva”8. Bodin le reamintea cititorilor săi că furtul este interzis de Dumnezeu. De ce ar include Dumnezeu porunca „Să nu furi” dacă el nu intenționa să Îmbrățișeze conceptul de proprietate privată? se Întreba Bodin. Bodin continuă să remarce că familia - o instituție naturală - este clădită pe proprietatea privată iar statul, la rândul său, este clădit pe familie 9. Aceasta fiind situația, pleda Bodin, responsabilitatea principală a statului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o Încredere mai mare În guvern și În mediul de afaceri decât În OSC, dar diferențele Între nivelele de Încredere În cele trei sectoare sunt mici16. Alte studii confirmă acest rezultat. Nu este astfel dificil să Înțelegem de ce Uniunea Europeană a Îmbrățișat, cel puțin experimental, ideea de a guverna Împreună cu OSC În rețelele politice europene. OSC se bucură de un suport public larg și aduc un nou spirit al democrației participative procesului politic. Uniunea Europeană este criticată adeseori pentru eșecul de a diminua
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
stat. Incapacitatea multor grupuri neteritoriale de a gândi În afara sistemului de referință al statului-națiune este Însăși cauza unei mari părți a violenței la nivel planetar, deoarece multe mișcări identitare și de emancipare sunt forțate, În lupta lor Împotriva statului-națiune, să Îmbrățișeze Însuși modul de gândire de care Încearcă să scape 61. Potrivit lui Appadurai, diasporele culturale mai trebuie Încă să creeze un limbaj „care să acopere diferite forme de loialitate complexe, neteritoriale și postnaționale”. El concluzionează sugerând că „nici gândirea populară, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un mod profund și fundamental 4. Din contră, lupta Între cei care au și cei care nu au pentru dreptul la proprietate a contribuit probabil mai mult Înspre divizarea speciei noastre decât oricare alt fenomen social. Chiar dreptul mai vag (Îmbrățișat de Thomas Jefferson În Declarația de Independență americană), acela de a căuta fericirea, este „notabil pentru diversitatea sa culturală”, observă sociologul Barrington Moore de la universitatea Harvard. „Numai sărăcia”, notează Moore, „este caracterizată prin unitatea sa”5. Împrumutând din lucrări anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]