12,690 matches
-
vremuri voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii Mari, Epureni și Ungureni. Până în 1948, actualul teritoriu al comunei a făcut
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
aparținând satului Vadu- Crișului, sub denumirea de ROVTIZFALU, localitatea Zecehotare are o vechime de peste 200 de ani după cum reiese din mărturisirile bătrânilor Costea Copil, Pavel Copil, Floare Toderaș, Gavril Cipleu, Ana Bulzan. Străbunicii acestor oameni s-au stabilit în acest ținut venind din diferite sate de câmpie, unii fugind datorită asupririi sociale, alții dezertând din armata austro-ungară. Nonagenarul Coste Copil afirmă că străbunicul său locuitor al unui sat de câmpie căruia nu-i cunoaște numele, a fost „prins cu funia” și
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
armata austro-ungară. Nonagenarul Coste Copil afirmă că străbunicul său locuitor al unui sat de câmpie căruia nu-i cunoaște numele, a fost „prins cu funia” și dus în armată. După un timp a reușit să fugă ascunzându-se în acest ținut care era atunci împădurit în întregime. Și-a construit o colibă în codru pentru a se adăposti aici o vreme dar timpurile ,fiind tulburi” a rămas pe loc defrișând o bucată de teren pentru curte și grădină. Mai târziu a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
exclusivitate români. Predomină câteva familii, în general în funcție de cătune: Ardelean, Brândaș, Cipleu, Lup, Breje, Copil, Popa, Bodea, Iancu și Toderaș. La hotarul satului cu Roșia se află locul numit ,Scaunul Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest loc, bătrânul Dumitru Bodea povestește o legendă auzită de la bunicul său. Se spune că un crai în trecere pe aici a poposit pe una din stânci. De pe vârful ei și-a zvârlit
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
s-au defrișat suprafețe întinse de păduri pentru cultivarea cartofilor și a cerealelor astfel că s-a ajuns la un surplus de produse pe care le vindeau sau schimbau în piețele din Vadu-Crișului, Braca și Beiuș. Intrucât locuiau în aceste ținuturi împădurite erau numiți de către oamenii de la câmpie „pădureni” și erau foarte apreciați îndeosebi pentru produsele de origine animală pe care le desfăceau. De asemenea au fost curând cunoscuți până în ținuturile Sălajului și zona Oradiei pentru varul pe care-l fabricau
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
piețele din Vadu-Crișului, Braca și Beiuș. Intrucât locuiau în aceste ținuturi împădurite erau numiți de către oamenii de la câmpie „pădureni” și erau foarte apreciați îndeosebi pentru produsele de origine animală pe care le desfăceau. De asemenea au fost curând cunoscuți până în ținuturile Sălajului și zona Oradiei pentru varul pe care-l fabricau în ,caminițe”. De altfei vărăritul este una din preocupările de bază ale multor locuitori chiar și în zilele noastre. Caminițele sunt niște cuptoare cilindrice de mari dimensiuni săpate într-o
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
săpate într-o pantă. Cei pricepuți adună piatra de var pe care o așează în cuptoare alternând un rând de piatră cu unul de lemne. Se arde câteva zile după care se răcește și se valorifică. Oamenii veniți în acest ținut au adus cu ei o anumită experiență de viață concretizată în obiceiuri, credințe, legi nescrise, proverbe și zicători, cântece vechi. Trăind aici în împrejurări deosebite date de specificul vieții aspre de la munte, izolare de lumea civilizată, absența bisericii, evoluția vieții
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
agricole a boierului "Petru Pană". (circa 3 kilometri Est de Lișcoteanca). Între 1931 - 1950 s-a menținut această împărțire la nivel de comune, deși ele au fost arondate la diferitele entități administrative superioare, create și desființate succesiv în această perioadă (Ținut, Județ, Plasă). Acest lucru este confirmat și de un decret al conducătorului statului, mareșalul Ion Antonescu, din 1942, care includea cele patru comune în cuprinsul plășii Ianca, județul Brăila. () Cel de-Al Doilea Război Mondial avea să reprezinte o nouă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
km distanță de municipiul Brașov. Ungra este așezată pe malul drept al Oltului, nu departe de confluenta acestuia cu pâraiele Homorod și Valea Dăișoarei, la 3 km de drumul național 13, Brașov-Sighișoara, în zona denumită Țară Rupei sau Zona Rupea (Ținutul Cohalmului), dar cea mai exactă denumire din punct de vedere istoric pentru această regiune este aceea de Scaunul Rupea. Condițiile naturale prielnice au favorizat apariția așezărilor omenești, din cele mai vechi timpuri.Urmele trecutului descoperite în acest colț de țară
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
pe care le oferă. Bromo este unul dintre vulcanii venerați din Indonezia la care în fiecare an se aduc ofrande zeului vulcanului în ceremonia Kasada. În fiecare an , în a 14-a zi a lunii Kasada, din calendarul Tegger, localnicii ținutului, aduc orez, fructe, legume și flori în craterul Bromo, ca ofrande pentru a venera zeul vulcanului. Legenda vulcanului Bromo spune că pe vremea imperiului Majapahit, regele și regina ținutului nu puteau avea copii, si au urcat pe munte cerând ajutorul
Bromo () [Corola-website/Science/301012_a_302341]
-
a 14-a zi a lunii Kasada, din calendarul Tegger, localnicii ținutului, aduc orez, fructe, legume și flori în craterul Bromo, ca ofrande pentru a venera zeul vulcanului. Legenda vulcanului Bromo spune că pe vremea imperiului Majapahit, regele și regina ținutului nu puteau avea copii, si au urcat pe munte cerând ajutorul zeului muntelui Bromo, "Hyang Widi Wasa". Acesta le-a spus că le va îndeplinii dorința cu condiția ca ultimul copil născut de ei, să fie sacrificat în craterul vulcanului
Bromo () [Corola-website/Science/301012_a_302341]
-
a localității Ileanda, pe DN 1C care leagă orașele Dej de Baia Mare. Bizușa beneficiază de un climat de coline și dealuri cu veri răcoroase și ierni reci,cu temperatura medie anuală de 6-8 grade Celsius și precipitații de 600-800 mm Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; nu departe, în localitatea Negreni, s-au găsit vestigii din Epoca Bronzului. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
câtă vreme ”bizonul” nostru local era foarte răspândit în arealul dacic. Legenda cu pricina spune că strămoșii uriașilor s-au așezat aici de pază la hotare pe vremea lui Burebista, conduși de bătrânul Moroș, stăpânul munților și al văilor din Ținutul Tisei, al Someșului și al Lăpușului și care ar fi construit un sistem de fortificații pe pâlcurile dealurilor și la trecători unde își plasează destoinici luptători. Așa s-ar fi așezat strămoșii uriașilor pe Valea Maotei (un afluent firav al
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
destoinici luptători. Așa s-ar fi așezat strămoșii uriașilor pe Valea Maotei (un afluent firav al Someșului, afluent care trece prin centrul satului actual), împreună cu cirezi de boi și vaci și cete de arcași. Gilas, Tarabostele, fruntaș al pădurilor din ținutul Maotei și cu câțiva luptători se așează împreună cu familia în poienița ce avea să fie denumită Go-ghora. Alți tarabostes tineri s-ar fi așezat pe piscurile dealurilor dimprejur... Familia de uriași de la Podu Gogoronii avea trei copii, doi feciori și
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
După anul 1604 existau în domeniul Chioarului 16 voivodate , sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit din localitatea Luminișu (Secătura) pușcașul Bolti Petru. Pușcașii erau o categorie țărăneasca liberă cu obligații militare, aceștia fiind constituiți în jurul cetăților . În decursul timpului satul a avut mai mulți proprietari iar
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
Albești este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Albești (reședința), Corni-Albești, Crasna și Gura Albești. Actualul teritoriu al comunei Albești, a fost încadrat din punct de vedere istoric în fostul ținut al Fălciului. Locul se poate considera o veche vatră românească mai ales pentru că de acest teritoriu sunt legate evenimente istorice de importanță națională. Cercetări arheologice ale regretatului profesor Ghenuță Coman și ale altor muzeografi din cadrul Muzeului Județean Vaslui, au scos
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
Bereasa este un sat în comuna Dănești din județul Vaslui, Moldova, România. A. MIJLOCUL, plasă în județul Vaslui ,fost ocol în ținutul Vaslui numită astfel de la poziția pecare o ocupă în centrul județului. Se întinde de la nord spre sud,din marginea județului Iași până în marginea orașului Vaslui.Situată pe culmile dealurilor și văilor ce se întind între pâraieleRebricea și râul Bârladul, la
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
de la nord spre sud,din marginea județului Iași până în marginea orașului Vaslui.Situată pe culmile dealurilor și văilor ce se întind între pâraieleRebricea și râul Bârladul, la dreapta Dobrovățul și Vasluiețul, lastânga cu reședința la Codăești.Mijlocul, fost ocol în ținutul Vaslui la: 1772 format din satele Bereasa,Boțoaia,Cârlești,Dănești,Draxeni, Ferești, Focșeasca, Ghergheleul, Mircești, Olănești,Portari, Protopopești, Șerbotești, Șurănești, Tătărăni, Tufești,Uncești și Zăpodeni; 1774 format din satele Bereasa, Borosești, Boțoaia, Ciofeni,Cârlești, Dănești, Draxeni, Ferești, Focșeasca, Ghergheleul,Mircești
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
pomenesc și azi, acesta fiind ctitorul bisericii din sat, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", construită în 1798. El apare în pridvorul bisericii, în portretul de ctitor, alături de soția Catrina. Documentele cu referire la moștenirea pitarului Caracaș arată amploarea apiculturii în ținutul Vasluiului la acea vreme. Buhăieștii de Jos sînt și acum numiți de către localnici "Cărăcășeni" (de fapt, "Cărcășăni" în pronunția buhăieșteană). Ca fapt divers, după moartea fiului lui Ștefan Caracaș-întîiul, Ioniță Caracaș, soția acestuia, Ilinca Clucerescu, se căsătorește cu un grec
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
ale medelnicerului Vasilachi [Poroschi] și un mazil. Folosind un calcul aproximativ (5 persoane/familie), acceptat de istorici, satul avea cam 71 de suflete, exceptând proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza care din 1763 devenise și ispravnicul ținutului Vaslui dar și proprietar al unei părți din moșia satului, prin cumpărare. La catagrafia din 1820 satul avea 78 "liude" (capi de familie) birnici, din care 14 slugi (fără bir) ale noului proprietar, spătarul Gh. Cuza, fiul lui Ioniță Cuza
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
rămas ca toponim ce desemna o moșie, apărând în numeroase documente de vânzare-cumpărare sub numele: Scanțirești, Canțirești sau Cănțărești, pentru ca la începutul secolului al XIX-lea să fie reîntemeiat de "bejenari hrisovoliți" aduși de noul proprietar, spătarul Petrache Cazimir, din ținuturile Bucovinei de nord ocupate de austrieci și mai apoi din Basarabia ocupată de ruși. Cel mai remarcabil monument care există pe teritoriul acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
document intern emis la data de 14 ianuarie 1490 în cancelaria domnitorului Ștefan cel Mare pentru ca la data de 7 august 1618 să-l regăsim într-un document emis de domnitorul Radu Mihnea (1613-1619; 1623-1629) sub numele "...satul Tăcmăneștii din ținutul Vasluiu". Nu există dubii de localizare deoarece satul s-a numit așa până la începutul sec. al XX-lea, când și-a preschimbat numele în "Călugăreni" după o perioadă de tranziție când s-a numit și "Călugărenii Noi" pentru a se
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
loc și Biserica a fost mereu reparata. Curtea bisericii este împărțită prin intermediul unui gard în cimitirul eroilor germani morți în zona satului Maluri și cimitirul locuitorilor. Demult Șiretul avea albia mai la vest de cea de astăzi și curgea prin ținutul Putn a, pe teritoriul actualei comune Vulturu. După deplasarea apei Șiretului în albia Bârladului, albia veche a rămas un curs secundar, ia cu timpul a secat și s-a astupat, dar nu pe tot traseul. Astfel a a luat naștere
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
o parte din moșie cât și satul, erau în proprietatea Mănăstirii Frumoasa din Iași iar locuitorii proveneau din munții Bucovinei, de unde și numele satului, Muntenești. În 1783 a fost inclus, din punct de vedere administrativ, în "Ocolul Racova", pendinte de ținutul Vasluiului. Ca multe alte sate, Munteneștii au fost "plimbați" de-a lungul timpului de la o comună la alta, în funcție de viziunile reformatoare ale numeroaselor guverne, sau după interesele marilor proprietari. Astfel, între 1865-1929, satul a făcut parte din com.Bârzești. Din
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
Mihail Kogălniceanu este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată din satele Lăstuni, Mihail Kogălniceanu (reședința) și Rândunica. Comună Mihail Kogălniceanu este situată în partea central - nordică a Județului Tulcea. Teritoriul administrativ al comunei Mihail Kogălniceanu cuprinde trei localități: Ținutul se află situat pe câmpia înaltă a podișului nord - dobrogean , având un relief de podiș (depresiune) și este traversat de la N la S de răul Telita, care se varsă în Lacul Babadag. Debitul acestui rău crește în timpul ploilor mari, dar
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]