24,313 matches
-
câțiva pași, și iar a apărut omul. — Ai grijă, eu nu sunt individ, tinere. Cauți gâlceavă? îl provocă el pe Takamori, în șoaptă. — Aoleu, frate... aoleu! Vine! Nu știau ce ținea individul în mâna din buzunar, dar au simțit oricum amenințarea din glasul lui. Tomoe, speriată, s-a tras în spatele fratelui ei și s-a agățat de el cu toată puterea. Cât era ea de tare, în clipa aceea avea nevoie de protecția lui. — Nu-ncerca să fugi, domnișoară. Nu fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
luat după ei, zâmbind prietenos. — Sun la poliție, spuse Tomoe. — Să nu faci asta. Nu știm unde-i duc. Tomoe tăcu pentru moment. Se făcu palidă de furie și nările îi fremătau. Takamori știa încă din fragedă copilărie că nici o amenințare, oricât de violentă, n-o putea opri când se-nfuria. Mă duc cu ei, spuse ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai aștepți? Cară-te! Endō a deschis portița șantierului și a arătat cu degetul spre stradă. — Zii mersi că mai trăiești... Probabil te-aș fi omorât și pe tine după ce-l lichidam pe Kanai. Ucigașul aruncă vorbele pe jumătate ca amenințare, dar era și un sâmbure de adevăr în ele. S-a gândit de multe ori după ce au plecat din Sanya să-l omoare pe Gaston în caz că-l trăda. La urma urmei, era și el un câine vagabond, un terchea-berchea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ai un copil? Felicitări! Probabil v-ați mișcat foarte repede. — Le spunem tuturor că a fost conceput În luna de miere, dar, de fapt, eram Însărcinată cînd ne-am căsătorit, așa că presupun că n-a durat mult. — O nuntă sub amenințarea armei? Întreabă Charlie, mirat. — A, nu, rîd eu. Plănuiam să ne căsătorim cu mult timp Înainte să descopăr că eram Însărcinată. — Deci, care de pe aici e soțul? — Dan. Mă Întorc și observ că Dan stă lîngă Kate, discutînd cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
divorțate (și acrite, Îmi ziceam eu) spunînd că aflaseră Într-adevăr ce hram purtau prietenii lor abia În clipa În care se despărțiseră de soți. Nu mai erau invitate nicăieri, prietenele lor cu căsnicii „fericite“ le percepeau brusc drept o amenințare și credeau că proaspătul lor statut de femei singure le făcea, În mod automat, să pună ochii pe soții lor de vîrstă mijlocie, plicticoși și neatrăgători. Aceste femei spuneau că trebuie să o ia de la Început, că, și În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ți-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbucnit: "Zadarnic, Galilei! Verdictul dat în timpul vieții a rămas definitiv!" Un hohot de râs a umplut sala. Am înțeles că era inutil și am plecat capul. Am vrut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-se. Aici poți să nu te mai temi. Nu te vor găsi." "Sigur?" "Și chiar dacă te-ar găsi, aici n-ar avea lemne să ridice un rug. N-au decât să te amenințe. Nu și-ar putea pune în aplicare amenințarea." Soarele ardea orbitor deasupra capetelor noastre. Piatra strălucea ca o oglindă și, dacă o atingeai cu degetele, te frigea. Ana mi-a repetat: "Aici poți să fii liniștit". M-am uitat în jur." Dar e prea multă singurătate... Nu pentru
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că moartea lui nu va schimba nimic? ― Nu. Sunt lucruri pe care fiecare le decide singur. Eu nu țin să judec pe nimeni. ― Nici să fii judecat. ― Judecătorii mei actuali se așteptau, nu-i așa?, să nu-mi pese de amenințări După aceea m-ar fi putut da ca exemplu. Dar eu nu m-am gândit, mai recunosc o dată, decât la viața mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Și nu avea rost să mă încăpățînez. I-am lăsat să creadă că polemica s-a încheiat în favoarea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să intri în casa unui om cumsecade. Ducii vor să-ți acorde o ultimă șansă, cu toate că eu m-am opus. După care, dacă n-o să te schimbi, va fi rău te tine. Știi că eu nu mă joc de-a amenințarea. Saxo îți va vorbi în numele lor. Acum dispari din fața ochilor mei! În timp ce ieșeam, judecătorul Saxo mi-a făcut cunoscute ordinele pe care le primise, fără emoție, ca și cum ar fi vorbit cu glasul altcuiva. Trebuia să mă duc în ținutul stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc în jurul cadavrului despuiat al lui Aio. Dragostea acelor oameni pentru propriile familii și faima îngrozitoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puternice, cu bicepși sculptați În sală, pe care stofa hainei cu greu putea să-i Încingă. În tinerețe fusese campion la judo pentru echipa poliției - cel puțin așa i se spusese când i-l atribuiseră, În momentul În care, după amenințări repetate din partea unor teroriști sau a unor mafioți, Într-un plic ce purta numele lui Îi fuseseră expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajute. Fiatul Tipo al lui Antonio era parcat neregulamentar, cu cheile În contact. În acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta. Îi poți vedea, iar ăsta e un drept al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buonocore mă agresează și telefonic și verbal, de fiecare dată când Îmi repetam intenția de a nu mă mai Întoarce la el. Pentru toate acestea, am scris acest denunț referitor la Antonio Buonocore, pentru ca el să fie urmărit penal, pentru amenințări, injurii, leziuni personale și alte delicte pe care le-am menționat mai sus, solicitând pedepsirea acestuia. Obligându-mă să mă constitui În parte civilă. Nu am altceva de spus sau de adăugat la cele de mai sus. — Nu ați scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și unul altuia cele mai intime gânduri, așa cum fac În tren doi necunoscuți care știu că nu se vor mai Întâlni niciodată. Și se puteau Întoarce duminică seara. Două zile nu ar fi trebuit să asculte reproșurile Olimpiei și nici amenințările lui Antonio - avea să uite totul. Două zile de liniște, suspendate cu un fir de ață Între celelalte zile ale vieții sale. Oricum, urmează ziua de luni. De ce nu? Să trăiască pentru câteva ore. Și să profite de plenitudinea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imaginea lui Buonocore Întins peste plapuma Învechită și roșie, negru, În costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aștepte până ce chipul moale și umed s-ar fi evaporat. Nu-i fusese cu adevărat frică până ce limba transparentă nu se îndreptase spre ea. Plutea încet cu fața lui Pampu contorsionată de durere, iar Ghighina simțise că vine ca o amenințare. Se urnise greu, apoi din ce în ce mai ușor fugise spre lac. În lumina dimineții, mănăstirea strălucea în mijlocul lacului, albă, cu focurile arzând încă pe zidurile înalte. Podul, care mergea de la mal până în buza insulei, nu părea foarte lung, cel puțin din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lua cele mai cumpănite decizii. După câțiva ani în care frații au condus cu vitejie și istețime împărăția moștenită, se zvonea că un ciclop uriaș rătăcește prin regat vrând să preia conducerea prin mijloace necinstite uzurpând tronul fraților împărați. Anticipând amenințarea ce-i pândea, Amirion merse și își anunță oștile să pregătească o strategie de luptă prin care să iasă învingători, iar Sturion i-a consultat pe înțelepți pentru a pune regatul în pază. Vestea surprinzătoare că ciclopul uzurpator va prelua
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
S-a repezit în camera de naștere înainte ca eu să am timp s-o acopăr pe biata mamă. - Străina a ridicat cuțitul asupra ei? a urlat el. Doar un chirurg are voie să facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt l-a oprit și cu o forță pe care nu știam că o are, l-a țintuit la perete și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult timp în urmă. Cum ai dat peste numele ei? Ce știi tu despre Iosif? a întrebat el imperativ de data asta. - O să-ți spun ce e de spus după ce îmi descrii cum a murit, a zis Re-mose. Doar atunci. Amenințarea din vocea lui l-a supărat pe Iosif. Deși stătea pe un tron cu un fiu sănătos în brațe și cu gărzi gata să i se supună, se simțea obligat să răspundă. Trecuse o viață de când se auzise ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici nu ne putem închipui cât de mult, cei mai aprici sunt grangurii, chiar mai mult decât ciocârliile, și, de obicei, în captivitate, mor, dar cel puțin până atunci le putem savura furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe Nicolas pentru corupere de minori? Aude nu a Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În cursul unui interogatoriu, un suspect trece printr-o serie Întreagă de faze, În general În ordinea următoare: mai Întîi minciuna; apoi amenințarea; tentativa de a-și atrage protecția polițistului; revolta; descurajarea. Și, În sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e de aici, continuă Lucas, cunoști pe toată lumea de pe insulă... - Iar dumneata nu cunoști pe nimeni, i-o Întoarse ea. Fără mine, nimeni n-o să te ajute! - Dacă obstrucționezi ancheta, va trebui să dai socoteală... - Puțin Îmi pasă mie de amenințările dumitale! N-am să părăsesc insula pînă ce nu-l descopăr pe asasinul fratelui meu! - Ai să-ți pui În joc toată cariera! Cu un gest furios, Marie Își scoase atunci plăcuța de polițist, arma din dotare și i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]