10,353 matches
-
a treia și a putut fi stabilită doar cu prilejul unor măsurători foarte exacte. William Ramsay a arătat că această diferență de densitate se datorează prezenței, în azotul atmosferic, în proporție mică a unui gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
prilejul unor măsurători foarte exacte. William Ramsay a arătat că această diferență de densitate se datorează prezenței, în azotul atmosferic, în proporție mică a unui gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
gaz cu densitate mai mare decât azotul pur. Pentru izolarea acestui gaz, Ramsay a trecut azot obținut din aer peste magneziu metalic, încălzit la roșu. Acest metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul element a fost numit
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
metal se combină cu urmele de oxigen, formând oxid de magneziu (MgO), și cu azotul dând nitrura de magneziu (MgN). Gazul rezidual s-a dovedit a fi complet inert din punct de vedere chimic; el avea densitatea mai mare decât azotul și prezenta un spectru caracteristic, deosebit de al elementelor cunoscute. Noul element a fost numit argon (= inactiv) (Ramsay, 1894). Se știa mai de mult că unele minerale pun în liberate un gaz inert, când sunt calcinate sau prin dizolvare în acid
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
torianita și cleveita, și provine din transformările radioactive ale acestor elemente. Sursa cea mai bogată de heliu sunt gazele naturale emanând din pământ în diverse regiuni ale globului și care sunt compuse, în cea mai mare parte, din metan și azot. Unele zăcăminte de gaze naturale din America de Nord conțin câteva procente de heliu. Heliul din aceste gaze provine tot din elemente radioactive. Deși relativ rar pe pământ, heliul este, după hidrogen, cel mai abundent element din univers. Gazele rare formează molecule
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
ionizare mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
celelalte gaze din aer și, din această cauză, se lichefiază mai greu. Aerul lichid obținut conține argonul și gazele rare mai grele. Prin distilări fracționate repetate, se obține un concentrat în gaze rare. Din acesta, oxigenul și micile cantități de azot rămase se îndepărtează pe cale chimică, prin combinare cu magneziu, calciu metalic sau un amestec de oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Heliul, mai ușor decât aerul, a fost folosit pentru umplerea baloanelor dirijabile, înlocuind hidrogenul, față de care are avantajul de a nu fi inflamabil. Gazele rare se întrebuințează pentru realizarea unei atmosfere inerte în acele procese fizice și chimice în care azotul, folosit de obicei pentru acest scop, nu este destul de inert. Astfel heliul sau argonul se utilizează în metalurgia titanului. Becurile electrice cu atmosferă de gaz inert se umplu cu argon brut. Tuburi de descărcare de forme diferite umplute cu neon
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
mecanismelor de intoxicare a plantelor cu poluanții aerului, pentru a putea imagina apoi fie o modalitate de atenuare a efectelor, fie un mod de selecționare a speciilor rezistente. Astfel, principalii poluanți întâlniți sunt: dioxidul de sulf, derivații fluorului, oxizii de azot, ozonul și numeroase alte substanțe produse de diferite industrii, ca acidul clorhidric, pulberile, monoxidul de carbon. Ei limitează suprafața activă fotosintetic a frunzelor. Lumina in fotosinteză joacă un rol foarte important. Ozonul și oxidanții sunt poluanți fotochimici care se formează
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
din timpul cercetărilor preliminare ale acestui fenomen, a atribuit leziunile pielii unor cauze variate. El a crezut inițial că leziunile nu puteau fi cauzate de către razele Roentgen, ci ozonului generat în contact cu pielea și în parte de acidul de azot. El credea că acestea erau unde longitudinale, că acelea produse de către unde în plasmă. Un “sistem mondial pentru transmiterea energiei electrice fără cabluri” bazat pe conductivitatea electrică a Pământului, a fost propus de Tesla, sistem care ar funcționa prin intermediul transmisiei
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
Aspartat Inhibitori: GABA(acid gamaaminobutiric), Glicina Opioizii endogeni: Endorfină, Enkefalină, Dinorfină, Corticotropină(hormonul adrenocorticotrop - ACTH), Leumorfină Substanță P, Neuropeptidul Y, Colecistokinină(CCK), Somatostatină Angiotensină, Peptidul Vasoactiv Intestinal(VIP) Gastrina Adenozină și ATP(adenozintrifosfat), ADP(adenozindifosfat), AMP(adenozinmonofosfat) Gaze: monoxid de azot(NO), monoxid de carbon (CO) Steroizi: aldosteron, cortizon, progesteron, estrogen, testosteron Prostaglandine Interferoni Interleukine Anandamină
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
1895, chimistul britanic Șir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului ce conține cel putin 10% din pământurile rare) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu fâșia de D observată în spectrul solar. Aceste mostre au fost identificate ca fiind heliu de către Lockyer și fizicianul britanic William Crookes
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
acuratețe masă atomică a acestuia. Heliul a fost de asemenea izolat de către geochimistul american William Francis Hillebrand înaintea descoperirii lui Ramsay, când acesta observase niște linii spectrale neobișnuite în timp ce studia o mostră din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să de mulțumire adresată lui Ramsay a relevat un caz interesant de descoperire în știință. În 1907, Ernest Rutherford și Thomas Royds au demonstrat că particulele alfa sunt nuclei de heliu prin penetrarea unui perete subțire de sticlă al
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
gazos care nu ardea, geologul local Erasmus Hawortha a colectat mostre din gazul emanat și le-a adus la Universitatea din Kansas la Lawrence unde, cu ajutorul chimiștilor Hamilton Cady și David McFarland, a descoperit că gazul era constituit din 72% azot, 15% metan (un procent combustibil doar cu suficient oxigen), 1% hidrogen și 12% de gaz neidentificat. Printr-o analiza îndelungată, Cady și McFarland au descoperit că 1.84% din mostră gazoasa era heliu. Acest lucru a indicat faptul că, în ciuda
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
pentru a recupera heliul din gazul natural. Pentru acest program, Biroul a construit 684 km de conducte din Bushton, Kansas pentru a le conecta cu rezervele de gaz din Cliffside, teren aflat lângă Amarillo, Texas. Acest amestec de heliu și azot a fost injectat în pământ și apoi purificat. După 1995, a fost colectată o cantitate de un bilion de metrii cubi, rezervă de gaz având datorii de 1,4 bilioane de dolari americani. Astfel Congresul Statelor Unite a hotărât un an
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Astfel Congresul Statelor Unite a hotărât un an mai târziu oprirea succesiva a acesteia. „Actul de privatizare a heliului din 1996” prevedea golirea rezervei până în 2005. Heliul produs între 1930 și 1945 avea o puritate de aproximativ 98,3% (2% fiind azot), cantitate adecvată pentru aeronave. În 1945, o cantitate mică era utilizată pentru sudare. Din 1949 au început să fie disponibile cantități de heliu de puritate 99.9%. Statele Unite a fost țară ce producea circa 90% din cantitatea de heliu folosită
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
distilare fracționata a gazului natural, care conține până la 7% heliu Heliul are un punct de fierbere mai mic decât orice alt element, temperatura redusă și presiune ridicată sunt folosite pentru a lichefia aproape toate celelalte gaze (cea mai mare parte azot și metan). Gazul brut de heliu rezultat este purificat prin expunerile la temperaturi succesive de coborâre, în care aproape toate azot și alte gaze rămase se precipita din amestecul gazos. Cărbunele activat este folosit ca un pas de purificare finală
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
element, temperatura redusă și presiune ridicată sunt folosite pentru a lichefia aproape toate celelalte gaze (cea mai mare parte azot și metan). Gazul brut de heliu rezultat este purificat prin expunerile la temperaturi succesive de coborâre, în care aproape toate azot și alte gaze rămase se precipita din amestecul gazos. Cărbunele activat este folosit ca un pas de purificare finală, de obicei, ca rezultat pur 99,995% Grad-A heliu. Impuritatea principala în heliul Grad-A este neonul. Într-o etapă
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
alte gaze, în plus față de ulei lubrifiant aerosolizat. Datorită solubilității sale reduse în țesutul nervos, amestecurile heliului, cum ar fi: trimix (gaz de respirație), heliox și heliair sunt folosite pentru scufundări în adânc, pentru a reduce efectele narcozei generate de azot. La adâncimi mai joase de 150 m., cantităților mici de hidrogen li se adaugă un amestec de heliu-oxigen pentru a contracara efectele sindromului nervos de presiune înaltă. La aceste adâncimi, densitatea joasă a heliului este găsită pentru a reduce considerabil
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
2004 înregistrându-se două cazuri în Statele Unite. La presiuni ridicate (mai mult de 2 MPa), un amestec de oxigen și heliu (Heliox) poate provoca Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni, afecțiune ce poate fi ameliorata prin adăugarea unei mici cantități de azot. Heliul neutru în condiții standard nu este toxic, nu provoacă afecțiuni biologice și se pot găsi urme de acest gaz în sânge. Dacă se inhalează o cantitate mare de heliu astfel încât să dislocuiasca oxigenul necesar respirării, el poate provoca asfixierea
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
aerul ea se brunifică. Este miscibilă cu apa în orice proporție la 60 C și 120 C.. Este o bază terțiară levogiră, dar sărurile ei sunt dextrogire. LA temperaturi înalte pe catalizator de platină ea poate fi redusă.Atomul de azot din nucleul pirolidinic are un caracter bazic mult mai pronunțat față de azotul din nucleul piridinic, inel care face parte dintr-o structură de tip aromatic. Din această cauză constantele de aciditate au valori foarte diferite: Fiecare subunitate este formata din
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
60 C și 120 C.. Este o bază terțiară levogiră, dar sărurile ei sunt dextrogire. LA temperaturi înalte pe catalizator de platină ea poate fi redusă.Atomul de azot din nucleul pirolidinic are un caracter bazic mult mai pronunțat față de azotul din nucleul piridinic, inel care face parte dintr-o structură de tip aromatic. Din această cauză constantele de aciditate au valori foarte diferite: Fiecare subunitate este formata din 4 segmente transmembranare numerotate M1, M2, M3,M4, unite intre ele prin
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
se aprinde formând oxid de litiu și superoxid de litiu, LiO. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul, formând siliciura, LiSi, etc. Litiul este al 33-lea element că
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
contact cu apă, acizi și chiar și atmosfera umedă. Totodată, are rol de agent reducător care cedează un electron agenților oxidanți activi care necesită completarea stratului de valentă - astfel, explicandu-se reacția chimică violență. Litiul va arde în atmosferă de azot, care este relativ stabilă. Ca și mediu de depozitare, litiul trebuie păstrat într-un container cu ulei sau într-un mediu lipsit de aer și umezeală; incendiile cauzate de litiu sunt extrem de dificil de stins; datorită reacției cu apă, aceasta
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
identificarea prezenței bromului în diverse materiale. Bromul substituie iodul din acidul iodhidric sau din ioduri: Bromul reaționează cu hidrogenul la încălzire (150 °C), în prezență de catalizatori, formând formula 42. El se poate combina direct și cu nemetalele (excepție fac oxigenul, azotul și carbonul), ca de exemplu formula 43 și formula 44. De asemenea se combină direct cu metalele formând bromuri. Platina nu este atacată de brom. Bromul distruge substanțele organice, de aceea recipientele de sticlă care conțin brom nu se închid cu dopuri
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]