11,853 matches
-
locotenent. Când l-a văzut biata mamă asupritor al oamenilor (începuse campania de trecere forțată la colhoz) s-a repezit la el, i-a rupt nasturii și epoleții, i-a dat două palme de i-a sărit cascheta, i-a călcat-o în picioare și l-a blestemat: „Să te duci din casa mea, blestema; în fundul iadului, să nu te mai văd!”. Acum tânărul plângea de ți se rupea inima. Ce era să fac, se căia bietul Mânzală care abia împlinea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Marcus Elie Ravage (Century Magazine); ea depășește în intenție și faptă orice agresiune: „Sunt foarte puțini oameni în lume care își dau seama cât rău am făcut. Suntem intruși, distrugători, revoluționari; am acaparat bunurile voastre, idealurile, destinele și le-am călcat în picioare. Noi suntem adevărata cauză, nu numai a ultimului război mondial, ci a mai tuturor războaielor. Noi am fost autorii nu numai ai revoluției ruse, ci instigatorii marilor revoluții. V-am adus dezbinarea și dezordinea în viața individuală și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după Hristos: că sunt mâncători de copii, că sunt împotriva imperiului și altele. Dacă ați auzi și ați cunoaște adevărul și ați fi cinstit sufletește, ați dori să deveniți legionar. Ce înțelegi dumneata prin această cinste sufletească? Să nu-ți calci conștiința de dragul unor bunuri sau satisfacții imediate, materiale, abdicând de la gândul responsabilității față de Dumnezeu. Eu consider că poți fi cinstit sufletește fără să crezi în Dumnezeu. Nu poți fi cinstit sufletește fără credință în Dumnezeu; fără raportare obiectivă te îndreptățești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și a început să plângă. Încercând să vorbească, nu a putut; de emoție, credeam eu. Încercam să-mi dau seama cine este și ce se întâmplă în acea cameră. Și-a scăpat lingura din mână și fără să vrea a călcat pe gamela cu mâncare așezată jos, din care îl hrănea, așa cum putea, cu mâinile în cătușe, pe nenea Socaciu. M-am cutremurat și l-am rugat pe milițian să mă lase să-mi pot reveni. Eram biruit de icoana dragostei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vie. Și spune morților din lut să nu blesteme, ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară, s-aștepte pașii Tăi călcând prin țară și semnul munților ce vor aprinde steme. Și spune morților de sub troițe sfinte că va veni cândva o dimineață când Neamu-ntreg va fulgera la viață, cuminecat prin sfinții din morminte. Sunt, Doamne, copt pentru cules de Radu Gyr
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie; suntem jnepii și trăim din trântă. Poate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge și morminte: Poate ne vom sfâșia de blocuri, nu-i nimic, călcăm pe oseminte. Sus ne-așteaptă vulturii, în ciocuri cu cununa spațiilor sfinte. Suntem jnepii; mergem înainte. Cântecul potirului de Nichifor Crainic Când holda tăiată de seceri fu gata, Bunicul și tata Lăsară o chită de spice-n picioare, Legând-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vioi și inteligenți. Liana era în excursie și veniseră doar ceilalți. Îmbrăcasem un costum de haine al tatălui meu, pantalonii mi se ridicau deasupra gleznelor, iar haina era adusă din spate. În picioare, mama mi-a dat niște papuci vechi; călcam de sus cu ei și păream un gâscan care joacă tontoroiul într-o băltoacă. Mama mi-a prezentat copiii. Liviu m-a privit îndelung, vrând să-și întipărească imaginea despre care se vorbise atâtea în familie, dar trăgea cu coada
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au lăsat să înțeleagă că așa voi fi eliberat și promovat în funcții. Cu lacrimi în ochi mi-a mărturisit: Închipuie-ți, dragul meu, în ce situație eram pus. Cum aș fi putut să-i cer fiului meu să-și calce în picioare conștiința creștină și românească, numai pentru a-l avea cu trupul lângă mine, făcându-l slugă comuniștilor, dar mort cu sufletul, și moartea să i-o provoc tocmai eu. Tu știi icoana noastră (un tablou pe care-l
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în casă, fără gălăgie. Preotul a zis „Isaia dănțuiește”, eu am zis „Doamne miluiește”. Când s-a citit Apostolul, la ultimul verset, „Și femeia să se teamă de bărbat”, o mătușă a ei i-a spus la ureche, pe la spate: Calcă-l pe picior! (Obicei prin care se spune că bărbatul va fi dominat de femeie.) Așa ai făcut dumneata, de nu stă nenea Ion acasă?, a apostrofat-o mireasa. Asta a fost toată distracția nunții. Dar miresei, o dată cu buchetul de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un mandat, după ce și-a organizat toate structurile statale, câștigătorul va uza de mijloace legale și ilegale împotriva adversarilor, pentru a-i discredita. Mișcarea Legionară reclama respectarea legilor democratice, dar a fost lovită îm potriva acestor legi. Nu legionarii au călcat legile democratice, ci partidele care erau la putere. Legionarii se apărau și dădeau în vileag ilegalitățile și au fost prezentați ca agresori și atentatori la ordinea democratică, iar adevărații agresori, drept victime. Când legea democratică a încăput pe mâna celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu vin de la sine, numai pentru că ne-am gândit să le avem. Para mălăiață nu pică în gura lui Nătăfleață! „Împărăția Cerurilor se ia cu sila (cu asaltul voinței noastre lucrătoare) și cei ce se silesc (cei ce dau asaltul, călcând în picioare poftele trupului, slava lumii și dejucând meșteșugul armelor drăcești), aceia câștigă!” La începutul bătăliei e dureros și să știi că va trebui să plângi, să plângi mult.Când vei începe să plângi, văzându-ți starea de netrebnicie în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
procesul de restructurare a vieților noastre și vom deveni cetățeni liberi. Dacă mai există încă piedici în calea acestui proces, le vom îndepărta prin propriile noastre eforturi. Datoria voastră, datoria cetățenilor noii Rusii, datoria soldaților voștri constă în restabilirea drepturilor călcate în picioare de germani și de bulgari. Numai astfel ne puteți acorda un ajutor de nădejde și să contribuiți la cauza comună a eliberării. Simbolul nostru public, purtătorul nostru de cuvînt nu sînt cei cîțiva agenți germani care le-au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
naziștilor și a fasciștilor italieni (ca și a celor japonezi) și de politica dezastruoasă a "concilierii". Vremurile acestea nefericite vor servi drept ultima picătură a ultimilor ani ai vieții lui Iorga, în timpul cărora nazismul va merge din triumf în triumf, călcînd lumea în picioare. Dar el își va păstra credința în victoria finală a Occidentului și în înfrîngerea nazismului 1. Va pieri luptînd. Tragedia a constat în faptul că și-a dat sfîrșitul în momentul în care puterea nazistă atinsese apogeul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
italieni. Iorga era foarte neliniștit, poate pentru că Mussolini își dezvăluise adevărata față chiar și pentru Iorga. Mai era și profunda simpatie a lui Iorga față de Albania și față de regele Zog, plus faptul că nu-i plăcea imaginea unei națiuni mici călcată în picioare. Iată ce scria în Jurnalul ei doamna Liliana (8 aprilie 1939): În timp ce flota italiană bombarda Durazzo și Valona, tata era foarte neliniștit. Are presimțirea declanșării iminente a celui de al Doilea Război Mondial". Iorga nu a rămas fără
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care se poate vedea cum s-au schimbat lucrurile: confuzie și degradare, degradarea tuturor sentimentelor și întărirea superstițiilor, a celor mai trăsnite misticisme, paralel cu cel mai primitiv cult al mașinii, care se insinua cu brutalitate în ordinea morală și călca totul în picioare, rîzînd triumfător în fața hecatombelor de morți uciși cu cele mai perfecte și mai sofisticate unelte de distrugere. Totuși, cei care au reușit în aceste "vremuri stupide" (secolul al XIX-lea) să-și facă educația au fost formați
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au fost expuse literaturii învăluitoare și operelor unor filosofi îndrăzneți. "Dar atîta timp cît sîntem încă vii", încheia Iorga, "noi, cei educați în vremurile acelea, vom rămîne mîndri că aparținem acelui secol semeț, ale cărui creații sînt în zilele noastre călcate în picioare de către barbari"95. Odată cu declanșarea celui de al Doilea Război Mondial, Iorga și-a reluat ideile referitor la rolul națiunilor mici și la pericolele care le pîndeau pe acestea. El a trasat o linie fermă de demarcație între
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
granițele și independența împotriva tuturor, chiar și în pofida tuturor sfaturilor!" Apoi relua: "Este oare "spațiul vital" o scuză pentru jaf și cucerire?", dîndu-și singur răspunsul: "Spațiul vital este dat unei națiuni ținînd seama de fiecare dintre celelalte, fără să fie călcate în picioare granițe sau să fie deschise răni. Vechile națiuni nobile așa acționau și au devenit mari!"99. Unii ar fi putut considera rasismul ca un fel de "comandă a timpurilor noastre". Pentru Iorga, rasismul era lipsit de bază și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
continua să se ghideze după tendințele actuale (cu grupuri etnice pașnice și neviabile avînd pretenții la suveranitate), atunci fie că majoritatea statelor europene se vor dezmembra, fie că situația va fi luată drept o invitație de către vreo forță atotputernică să calce în picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
piese. Părinții mei nu se duceau niciodată la teatru, ba maică-mea îl dezaproba chiar cu strictețe. Nu prea le prisoseau banii ca să-și poată permite distracții, și nu se duceau nicăieri. Până n-am terminat școala, eu n-am călcat în vreun restaurant. Iar într-un hotel n-am intrat decât multă vreme după aceea, în vacanțe plecam cu toții la Shaxton sau la Ramsdens sau la ferma unde lucrase mama ca secretară. N-aș fi trecut niciodată pragul unui teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și avea și de unii și de alții cu duiumul - nu au apreciat-o cu obiectivitate. Se lupta ca o leoaică pentru cei la care ținea, și până la urmă a devenit de-a dreptul imorală; mințea și înșela de dragul lor, călca peste cadavre. Pe mine m-a iubit și sunt gata să recunosc că ea m-a format; deși, oricum, m-aș fi format și singur. Dumnezeu să odihnească sufletul ei care n-a cunoscut niciodată odihna. Emoțiile adevărate germinează fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dreptate numai pentru că m-a părăsit. Când ți se smulge dragostea, îți moare inima. Felul în care mă amenința mama mea că Domnul n-o să mă mai iubească m-a făcut extrem de vulnerabil în fața crimei lui Hartley. Hartley mi-a călcat în picioare inocența, ea și demonul geloziei. M-a făcut să fiu necredincios. Dar dac-aș fi trăit alături de Hartley i-aș fi fost credincios, alături de ea întreaga-mi viață ar fi fost alta, mai puțin dezrădăcinată, mai puțin pustie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu voce domoală, dar foarte accentuat. — Rosina, astea-s aiureli. În timpul unei legături de dragoste, bărbații înșiră tot felul de lucruri în care nu cred, știi prea bine. Sau dacă preferi, ei bine, recunosc că am promis, dar îmi voi călca promisiunea de îndată ce-o să găsesc de cuviință s-o fac, așa ca toată lumea. Deci ai de gând să te însori cu ea? Cu cine? Despre cine vorbești? Te gândești ia Lizzie? — Deci e adevărat? Nu, bineînțeles că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mașina l-a ocolit, abătându-se din drum cu un scrâșnet, și apoi a pornit-o zgomotos înainte. Am scăpat lanterna în iarba înaltă și am rămas în plin întuneric. Pietonul pe care Rosina fusese cât pe-aci să-l calce era bătrâna din sat care mi-o evocase în chip straniu pe Hartley. Și acum, în lumina puternică a farurilor, am văzut-o bine. Bătrâna nu semăna cu Hartley. Era Hartley. ISTORIE Capitolul doi Acum, aflat la Londra, scriu povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi văzut-o îmbătrânind treptat, și pierzându-și frumusețea.“ — Haide, dragă, asta-i o minciună. Mutarea ta bruscă la mare te-a dezechilibrat un pic, marea și casa asta lugubră. Cred că-i cea mai respingătoare casă în care am călcat vreodată. Nu-i de mirare că ai vedenii. — Despre ce vedenii vorbești? — Țin minte că mi-ai vorbit cândva de o primă iubire, dar lucrurile astea sunt imaginare, sunt povești. Ești încă sub influența șocului revederii, îți dau două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
drumul meu spre turn. Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era, ieșind acuma puternic în evidență și arătând destul de sinistră, consola de fier pentru lampă, zidită în perete, la mare înălțime. Covorul, când călcai pe el, emana efluvii de miros umed. — Mi-e atât de teamă de femeia asta, Charles, nu ai vreo legătură cu ea, nu-i așa? — Nu, nu, nu, mă persecută, asta-i tot, Lizzie... Nu știu ce tot spune, dar n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]