10,188 matches
-
țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns din comerț cămăși confecționate numai din ,jolj”-bumbac. Peste poale și cămașe (partea de jos) purtau rochie largă colorată (după portul unguresc), iar mai târziu la tinere au apărut și ,laibăre” (veste) din mătase. Aceste laibăre, în trecut, erau confecționate din materiale plușate (la vârstnice) și se încheiau cu nasturi sau cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
componentă a războiului de țesut, - caier - fuior de lână, cânepă, - cantă - vas din metal cu mâner de transportat lichide, de cca. 10 l, - catrințe - șorțuri, - căiță - căciulă, - cauc - polonic, din tablă sau lemn, - cheitoare - ațe de legat despicătura de la pieptul cămășii, - chischineu - naframă, - cioareci - pantaloni, - ciocoți - ciucuri la fuste, catrințe, fețe de masă, năframe, etc., - ciopoare - turme, - cipcă - broderie, - ciubăr - vas de lemn mai mare în care se păstrau brânza,carnea conservată etc., - comne - cămară, - conci - cerc de sârmă, de stâns
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mari de brânză, cașcavalul afumat, brânză bătută în coajă de brad, păpuși de caș afumate, aduse mai ales de la munte de ciobanii din Brețcu. Tot în iarmaroc se vindeau și o mulțime de mărfuri casnice: ițari, cergi, cioareci, cojoace, căciuli, cămăși de cânepă tărănești, valuri de pânză de cânepă și bumbac lucrate la Cașin și prin alte sate din cuprinsul județului Bacău. Mai erau încă prăvălii cu hamuri de lux cu belciuge nichelate, și o librărie cu cărți evreești. Apoi menagerii
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de altădată purtau: căciulă de miel cu fundul rotund, plete lungi lăsate pe spate, ițari de lână mai subțiri pentru vară și mai groși pentru iarnă, se încingeau cu chimir lat de piele, uneori împodobit cu nasturi de cositor. Purtau cămașă de cânepă pe deasupra ițarilor, și cheptar din piele de oaie înflorit cu mătase. Iarna îmbrăcau cojoc, suman și sarică. În picioare purtau opinci legate cu nojițe din păr de capră și obiele din lână. Femeile purtau părul lung, împletit în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
îmbrăcau cojoc, suman și sarică. În picioare purtau opinci legate cu nojițe din păr de capră și obiele din lână. Femeile purtau părul lung, împletit în două cozi adunate în jurul capului, acoperit cu căiță și ștergar de borangic sau bumbac, cămăși de cânepă ori de bumbac, fotă neagră de lână, brăcine și chingă de lână, iar pe deasupra cu bondiță, cojocel sau zăbun. Iarna îmbrăcau și sarica. În picioare aveau opinci cu călțuni de bumbac sau de lână. Demult se obijnuia ca
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
cap iarna căciuli din blană de miel cu fundul drept și marginile răsfrânte puțin, în care își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă, un brâu colorat de lână și un chimir; peste cămașă ei îmbrăcau vara laibărul (o vestă scurtă din dimie) și un suman scurt, iar iarna pieptare (bunde din blana de oaie, înfundate la piept
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă, un brâu colorat de lână și un chimir; peste cămașă ei îmbrăcau vara laibărul (o vestă scurtă din dimie) și un suman scurt, iar iarna pieptare (bunde din blana de oaie, înfundate la piept și încheiate peste umar si la subsioară) și cojoace scurte pe sub sumanul scurt sau un suman
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
și ele în ciuda izolării comunei, mocanii aducând din Brașov mintene (sumane de sărbătoare); cei înstăriți purtau la sărbătoare în picioare cizme sau iminei aduși tot din târgurile ardelene, spre deosebire de țăranii obișnuiți care purtau opinci. Femeile nu purtau rochii, ci doar cămăși lungi până la glezne, fote și broboade vărgate la capăt, bunde și ii de cânepă, in (în zilele de lucru) sau din bumbac brodate cu lânică sau arnici. Prima școală este atestată la 1838, dar învățământul a fost practicat intermitent. Prima
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
o perioadă de peste un secol și Biharia s-a putut dezvolta nestingherit. Membrii gărzii naționale din Biharia au luptat vrednic și în timpul luptei de libertate din 1848/49, iar cei rămași acasă au ajutat revoluția prin donații: cereale, fân, cizme, cămăși pentru luptători. Comuna Biharia la începutul secolului XX a fost caracterizată printr-o viață economică în ascensiune, ceea ce a demarat construcții de proporții mari și a avut ca urmare și dezvoltarea vieții culturale. Dar este și entuziasm, dispoziție pentru donații
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
de tinerii leșeni, au fost, și unele mai sunt și astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea o grădină de flori, frumusețea costumelor, cămășilor și a pânzăturilor constituind o adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de buna desfășurare a jocului. Jocul se desfășura într-o atmosferă sărbătorească. Când intra prima dată o
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
paguba culturii naționale românești. Portul țăranului sebeșan este de o mare frumusețe și varietate. Piesele portului tradițional pentru femei sunt: ia, pieptărelul, poalele, crătința, șurțul, betele, iar peste costum se purta frijura. Portul bărbătesc se compunea din: căciula rotilată, pieptar, cămașă, șerpar, cioareci, opinci și frijură.
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
vârcolaci). Acestora li se face înmormântare mică. Se obișnuia să se păstreze ombilicul după cădere pentru a lecui copilul în cazul în care acesta se îmbolnăvește. Femeie care au fete îl vor folosi mai târziu în unele practici magice. Prima cămașă cu care stă îmbrăcat copilul se păstrează pentru a îmbrăca și pe următorii frați ai acestuia ca atunci când vor fi mari toți să trăiasca în bună înțelegere. Se crede că învelind copilul cât e mic în scutece colorate îl vor
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
trăiasca în bună înțelegere. Se crede că învelind copilul cât e mic în scutece colorate îl vor lătra câinii când va fi mare. (Ileana Copil). Pentru a fi curat și fără semne e bine să-l învelești la naștere în cămașă albă bărbătească. Nu se fac scutece din haine femeiești numai din cele bărbătești, considerându-se că doar bărbatul este curat, neavând ciclu menstrual. E bine ca în prima baie să pui două pene de gâscă pentru ca în viața lui să
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
In ultima perioadă s-a renunțat la dansul miresei și parțial la învălit; banii și darurile le ia grăitorul, începând cu masa mirilor. Grăitorul zice: „Mnirele nostru-i în pielea goală pă sub chimeșe!”. Atunci mireasa îi dăruiește mirelui o cămașă albă. Urmează nașii, părinții, rudele apropiate și ceilalți nuntași. Drept daruri se dau banii cadouri, constând în lucruri utile viitorului cămin. Grăitorul glumește tot timpul făcându-i pe nuntași să râdă. Nuntașii care pun bani sunt anunțați cu numele, specificându
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
și apoi înlocuit treptat de hainele de la oraș, îndeosebi după al doilea război mondial. Portul femeiesc din perioada interbelică, așa cum este surprins în imagini de Gönyey Sándor în 1941 precum și în imaginile păstrate în arhivele familiale din Cizer, cuprindea: spăcelul (cămașa), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adăuga un tieptar sau, pentru cei mai înstăriți, o buică. Femeile bătrâne își amintesc de fodrele (mânecile) largi ale cămeșilor vechi, la care se renunțase deja după primul război mondial. Bărbații
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
neagră. La acestea se puteau adăuga un tieptar sau, pentru cei mai înstăriți, o buică. Femeile bătrâne își amintesc de fodrele (mânecile) largi ale cămeșilor vechi, la care se renunțase deja după primul război mondial. Bărbații purtau și ei spăcel (cămașă) și izmene albe. La sărbători aceștia aveau o zadie albă peste izmene, la care s-a renunțat înainte de al doilea război mondial. La fel ca și la femei, bărbații puteau purta tieptar sau buică iar iarna sumane și cioareci de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
cuprindea și o colibă la hotar. Tot componente ale gospodăriei sunt și fârciturile cu fan ce sunt făcute lângă sura ori în aproperea grajdurilor. Portul popular femeiesc , așa cum este surprins în fotografiile din casele familiilor din Luminișu, cuprindea: năframa, spăcelul (cămașă), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adaugă un pieptar . Bărbații purtau cușma, spăcel și izmene albe. La fel ca și la femei, bărbații puteau purta pieptar iar iarnă sumane și cioareci de lâna. Orice oaspete ce trece
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
diferite. Încălțămintea era alcătuită din cizme sau ghete din piele neagră, purtate la sărbători, iar în zilele de lucru se purtau opinci. La portul femeilor mai în vârstă culorile erau alb și negru. Portul bărbătesc este alcătuit dintr-o "chimeșe" (cămașă), de obicei purtată peste pantalon, din pânză albă de cânepă cu guler strâns la gât, mâneci largi cu manșetă și broderie de culoare albă, albastră sau galbenă. Peste chimeșe se purta un "laibăr" (vestă) de lână "sură" (gri). "Cioarecii" (pantalonii
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
înapoi și pentru prima dată a luat ceea ce nu i-se cuvenea. El care din tată -n fiu păzise cu sfințenie poruncile: 1)."să nu furi", 2)."să nu râvnești la bunul altuia", începu să ascundă, în sacoșă, în sânul cămășii, sub pălărie, în buzunare: boabe de grâu, de mazăre, de fasole, de porumb etc., pentru a potoli acasă foamea copiilor, păsărilor, etc. Dar ,ochiul" (miliție-securitate) vigilent, al stăpânului, sesiză cu ușurință abaterile ,grave" ale unor țărani și drept urmare aparatul represiv
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
12 lumini ce folosea petrol lampant (gaz). După 1900, s-au făcut case cu cerdac, cu deregi și parmaclâc, învelite cu oale sau tablă. Cele mai multe se făceau cu o cameră sau două și cu tindă la mijloc. Vara, bărbații purtau cămașă lungă și izmene din cânepă și se încingeau cu un brâu sau chimir cu buzunărașe. În picioare, papuci (iminii) sau opinci. Femeile, purtau o bluză din cânepă cu pieptul din in, și fustă tot din cânepă, iar pe cap ștergare
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
mai multe fete de măritat Deasupra paturilor, pe o prăjină, atârnau hainele (că atunci, hainele erau zestre) și ghemele de tort de cânepă și lâna, ca semn al vredniciei muierilor. Într-un lăițer se păstrau hainele de sărbători: cioreci, zadii, cămăși, ș.a. - printre care puneau crenguțe de busuioc. O masă și 2-3 scaune completau mobilierul. Pereții erau împodobiți cu blide și icoane pe sticlă, încoronate cu ștergare. Fața casei - padimetrul - era din pământ muruit cu lut galben, amestecat cu balega de
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
tradiționale. Costumul popular mai era purtat în anii 50 doar în varianta sa mai sobră, de lucru, cel de sărbătoare, cu ornamentație bogată, fiind înlocuit de hainele cumpărate de la oraș. Hainele de lucru erau foarte simple, bărbații purtând vara o cămașă lungă până la genunchi și izmene albe, fiind încinși cu bete de lână roșie, dacă nu cu o simplă sfoară, purtând eventual și o pălărie de pai, iar femeile aveau o fustă gri și cămașă tot albă, purtând pe cap o
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
foarte simple, bărbații purtând vara o cămașă lungă până la genunchi și izmene albe, fiind încinși cu bete de lână roșie, dacă nu cu o simplă sfoară, purtând eventual și o pălărie de pai, iar femeile aveau o fustă gri și cămașă tot albă, purtând pe cap o basma obligatorie pentru femeile măritate, pe care o purtau chiar și pe caniculă, doar că-i mai ridicau colțurile pe creștet. Vara se purtau desculți, în anotimpul rece purtând opinci sau bocanci. Bărbații purtau
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
30 noiembrie 1938, satul Tâncăbești, comuna Snagov, județul Ilfov) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul "Căpitanul". A fost asasinat în timpul detenției din ordinul regelui Carol al II-lea. s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huși, cu numele Corneliu Zelinski. În
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]