10,108 matches
-
accentuarea funcției de protecție a locuitorilor. Astfel acesta este construit ca o fortăreață înconjurat de ziduri înalte și groase din piatră brută, nefasonate numite ziduri ciclopice și prevăzut cu turnuri de apărare. palatele au porți de intrare(exmplu:Poarta leilor-Micene), coridoare boltite din piatră, o cameră centrală de formă dreptunghiulară numită megaron și curți interioare. Megaronul este o sală de dimensiuni mari de obicei 12-10 metri care are în mijloc vatra. Deasupra vatrei acoperișul sprijinit de coloane este întrerupt de o
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
cât și la nivel național. În cadrul birocrației, epurarea a fost neînsemantă încă de la început. În sectorul economic, epurarea a avut un efect mediu, afectând mai puțin de 1.600 de indivizi din aproape patru sute de companii. După aprecierile istoricului american, coridoarele politicii postbelice nipone sunt înțesate cu oamenii cărora li s-au recunoscut talentele în timpul războiului, și ale căror talente sunt prețuite în cel mai înalt mod în „noua” Japonie. Ocupația americană, și mai apoi prezența trupelor SUA în Japonia, au
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
natural Poarta Zmeilor care se afla la 15 m de intrarea în peșteră. Acesta a rezultat în urma eroziunii, coroziunii si dizolvarii rocilor de calcar. Intrarea este scundă, sub 2 m diametrul și dă acces într-o succesiune de săli și coridoare cu o lungime totală de 125 m. în peșteră se găsesc stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, gururi, draperii, depuneri de montmilch, la origine albe sau galbene acum înegrite de humusul ajuns în apele de infiltrație. În peșteră au mai fost semnalate
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat forțele sovietice din jurul Beelitzului, reușind să depășească unitățile de ariergardă ale Corpului al 6-ale mecanizat sovietic. Diviziile "Ulrich von Hutten" și "Scharnhorst" au încercat mai apoi să ajungă la Potsdam, pentru deschiderea unui coridor spre Berlin. În același timp, alte elemente ale Armatei a 12-a forțau înaintarea spre est pentru a face joncțiunea cu Armata a 9-a. După cum se exprimaseră comandanții germani, Armata a 9-a plănuia să se deplaseze spre vest
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
directia drumului spre centrul localității Baruth, pentru a elibera calea de acces spre Luckenwalde și Jüterbog. Prima formațiune de tancuri a atacat dinspre Halbe, în vreme ce cea de-a doua a pornit din Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
de explozii. În noaptea de 28 aprilie, germanii au încercat pentru a treia oară să străpungă încercuirea în regiunea Halbe. Ei au reușit să depășească liniile defensive ale Diviziai a 50-a de pușcași de Gardă și au creat un coridor de la Halbe spre vest, dar cu mari costuri umane și materiale. În cursul aceleiași zile și în ziua care a urmat, sovieticii și-au întărit flancurile și au atacat din sud, zona localității Halbe fiind bombardată cu proiectile de artilerie
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
avangarda care făcuse deja joncțiunea cu Armata a 12-a la Beelitz. În regiunea localității Halbe se aflau mai multe grupări germane importante. Sovieticii au hotărât să secționeze „omida” germană și să distrugă separat fiecare segment. Germanii plănuiau să mențină coridorul deschis și să continue deplasarea spre vest. Situația germanilor din regiunea Halbe era disperată. Ordinele emise pentru ei erau adresate unor unități care nu mai existau. Între militarii armatei regulate (Wehrmacht) și cei ai unităților de elită SS (Waffen-SS) existau
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Frământata". Pe dreapta, se poate cațără un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă față de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt . Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă între , iar în Sala Minunilor de la 13 până la peste 20. Peșteră a fost amenajată pentru vizitare în 1986 dar amenajarea a fost distrusă în întregime de viituri. Nu are ghid și vizitarea ei poate fi făcută numai
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
o grădină a castelului, cu terase și o fântână, la vest de palat au fost, de asemenea, abandonate după moartea regelui. Interiorul spațiului de locuit regal din palat a fost finalizat în cea mai mare parte în 1886; holurile și coridoarele au fost pictate într-un stil simplu pe la 1888. "Sala maură" dorită de rege (și planificată sub Sala Tronului) nu a mai fost realizată ca și "Baia Cavalerilor", care, modelată după Baia Cavalerilor de la Wartburg, s-a încercat să aducă
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
Germania a declanșat invadarea Poloniei. Pretextul nazist a fost presupusele "provocări" ale trupelor poloneze de-a lungul granițelor comune și disputele polono-germane cu privire la statutul orașului Danzig și dreptul de liberă circulație între Prusia Răsăriteană și restul Germaniei, prin așa-numitul coridor polonez. În conformitate cu prevederile pactului Molotov-Ribbentrop, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică (care s-a implicat în conflictul polono-german pe 17 septembrie) au trecut la împărțirea Poloniei. Forțele armate poloneze a rezistat atacului german, dar poziția lor strategică era disperată, de timp
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
a două decrete date de Hitler pe 8 și 12 octombrie, o mare parte a vestului Poloniei a fost anexat de Germania. Printre acestea se aflau zonele pierdute de Germania la încheirea primului război mondial prin semnarea Tratatului de la Versailles (Coridorul polonez, Prusia de Vest și Silezia Superioară), dar și teritorii care nu au făcut niciodată parte din statul german, printre ele și zona orașului Łódź. Germanii au împărțit Polonia ocupat în următoarele unități administrative: Suprafața acestor teritorii anexate era de
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
Trebuie spus că insurecția, împreună cu pierderile teritoriale de după război consfințite de Tratatul de la Versailes, au fost cauzele puternicilor tensiuni cu Republica de la Weimar, care revendica teritorii populate majoritar de germani, așa cum era zona Orașului Liber Danzig/Gdańsk sau cea a Coridorului polonez dintre Prusia Răsăriteană și restul Germaniei. Astfel de conflicte aveau să fie exploatate în viitor de Führerul nazist, Cancelarul Adolf Hitler. Conflictele polono-germane aveau să ajungă la paroxism în 1939, când Al treilea Reich a invadat Polonia.
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni a popoarelor, teritoriul, aflat în drum spre coridorul carpato-dunărean, este traversat de numeroase triburi fără ca în zonă să se constituie vreo formațiune statală cu caracter permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
o clădire masivă din piatră. Interiorul este decorat în stil romaniot. Bimah, podiumul de unde sunt citite sulurile sfinte, se găsește pe peretele de la apus, Ark, locul unde sunt păstrate sulurile sfinte, pe peretele de la răsărit, iar pe mijloc este un coridor liber. Numele evreilor romanioți care și-au pierdut viața în timpul Holocaustului sunt gravate în peretele de piatră. Sinagoga Ioanniotiki, situată deasupra birourilor Comunității Evreiești din Atena, pe strada Melidoni nr. 8, este singura sinagogă romaniotă din oraș. Construită în 1906
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
eventualitate ar fi amenințat grav independența țării. În afară de cucerirea de noi teritorii sovietice, Germania era interesată de stabilirea unor noi granițe cu Polonia, care să rezolve problema izolării exclavei germane a Prusiei Răsăritene care era separată de trupul Reichului de "Coridorul Polonez". În Germania era foarte larg răspândită convingera că Orașul liber Danzig trebuia încorporat în Reich. Atâta vreme cât populația majoritară a orașului era în principal de etnie germană, Coridorul era un teritoriu puternic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
exclavei germane a Prusiei Răsăritene care era separată de trupul Reichului de "Coridorul Polonez". În Germania era foarte larg răspândită convingera că Orașul liber Danzig trebuia încorporat în Reich. Atâta vreme cât populația majoritară a orașului era în principal de etnie germană, Coridorul era un teritoriu puternic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului de la Versailles, Polonia a căpătat Coridorul, aceasta ducând la schimbarea compoziției etnice a regiunii. Hitler dorea să inverseze această tendință și a promis că va "elibera" atât germanii
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
larg răspândită convingera că Orașul liber Danzig trebuia încorporat în Reich. Atâta vreme cât populația majoritară a orașului era în principal de etnie germană, Coridorul era un teritoriu puternic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului de la Versailles, Polonia a căpătat Coridorul, aceasta ducând la schimbarea compoziției etnice a regiunii. Hitler dorea să inverseze această tendință și a promis că va "elibera" atât germanii trăitori încă în Coridor cât și pei cei din Danzig, oraș-port aflat sub controlul Ligii Națiunilor. În 1938
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
puternic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului de la Versailles, Polonia a căpătat Coridorul, aceasta ducând la schimbarea compoziției etnice a regiunii. Hitler dorea să inverseze această tendință și a promis că va "elibera" atât germanii trăitori încă în Coridor cât și pei cei din Danzig, oraș-port aflat sub controlul Ligii Națiunilor. În 1938, Germania a făcut cereri tot mai insistente pentru Danzig, între timp propunând construirea unei căi ferate care să lege Prusia Răsăriteană cu restul Reichului, traversând Coridorul
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Coridor cât și pei cei din Danzig, oraș-port aflat sub controlul Ligii Națiunilor. În 1938, Germania a făcut cereri tot mai insistente pentru Danzig, între timp propunând construirea unei căi ferate care să lege Prusia Răsăriteană cu restul Reichului, traversând Coridorul Polonez. Polonia a respins acest proiect, temându-se că o acceptare a pretențiilor germane ar duce la pierderea independenței după modelul ceh. Polonezii au refuzat să negocieze cu Hitler, neavând încredere în bunele sale intenții. În același timp, cooperarea Germaniei
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
prea mult să se implice într-un conflict militat împotriva germanilor. Primul ministru britanic Neville Chamberlain și ministrul său de externe, Lord Halifax, sperau să ajungă la o înțelegere cu Hitler asupra statutului Orașului liber Danzig, (și poate și asupra Coridorului Polonez), și se pare că și Hitler ar fi fost de acord cu un astfel de acord. Din nou, primul ministru britanic și susținătorii săi considerau că politica împăciuitorismului avea să ducă la evitarea războiului, Polonia urmând să fie ciuntită
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
naziștilor după cucerirea Poloniei. Între timp, numărul raidurilor și sabotajelor unităților "Abwehrului", hărțuirile de frontieră și zborurile la înaltă altitudine ale avioanelor de recunoaștere germane semanalau iminența războiului. Pe 29 august, Germania a dat Poloniei un ultimatum final, cerând întregul Coridor de această dată. Când Polonia a refuzat să predea teritoriul vizat, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop a declarat că au fost rupte orice punți de negociere. Pe 30 august, Marina poloneză și-a trimis flotila de distugătoarea spre
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
foarte lung de-a lungul frontierelor, fiind lipsită de linii multiple de apărare și de poziții favorabile din punct de vedere natural. În plus, liniile de aporovizionare erau prost apărate. Aproape o treime din efectivele polonezilor erau concentrate în apropierea Coridorului polonez, în nord-vest, unde erau foarte expuse mișcărilor de învăluire pe ambele flancuri dinspre Prusia Orientală și dinspre vest, fiind în pericol de a fi izolate într-o pungă fără ieșire. În sud, trebuind să facă față atacului principal german
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
germane au bombardat puternic Varșovia. Cea mai mare luptă din această campanie, bătălia de pe râul Bzura, la vest de Varșovia, a durat de pe 9 septembrie până pe 18 septembrie. Armatele poloneze "Poznań" și "Pomorze", retrăgându-se din zonele de graniță ale Coridorului Polonez, au atacat din flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec, polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
națiunilor din Europa Centrală și Răsăriteană. În deceniul al treilea al secolului trecut, a devenit clar pentru toată lumea că această atitudine nu se va schimba. În 1925, ministrul de externe britanic, Sir Austen Chamberlain, a declarat public că așa-numitul Coridor Polonez "nu merită oasele nici unui singur grenadier britanic". La sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea, a fost stabilit un complex sistem de alianțe al națiunilor europene, în speranța prevenirii unor viitoare războaie cu una dintre puterile
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
sau Polonia. În același timp, primul ministru Neville Chamberlain și ministrul de externe Lord Halifax sperau să ofere un "morcov" lui Adolf Hitler sub forma altui acord de tip München, care ar fi vizat cedarea Orașului liber Danzig și a Coridorului Polonez Germaniei în schimbul promisiunii lui Hitler că va permite existența unei Polonii independente. În aprilie, ministrul polonez de externe, colonelul Józef Beck, s-a întâlnit cu Neville Chamberlain și Lord Halifax. La sfârșitul convorbirilor, a fost semant un tratat de
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]