12,502 matches
-
a desemna această metodă este mai bine să utilizăm termenul de "obiectiv", deoarece "dramatic" implică ideea de "dialog" sau de "acțiune, comportament" (opusă lumii interne a gândirii și sentimentului) ; nu încape însă îndoială că această mișcare a fost determinată de dramă și de teatru. Otto Ludwig și-a elaborat teoriile mai ales pe baza studierii operei lui Dickens, .ale cărui procedee de prezentare prin pantomimă și de caracterizare prin expresii șablon au fost împrumutate de la comedia și melodrama mai veche a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
stângaci. Principiile ei de bază sânt, pe de o parte, absența deliberată din roman a "romancierului atotștiutor" si, în schimb, prezența unui "punct de vedere" consecvent. Henry James și Percy Lubboek consideră că romanul ne oferă, pe rând, "descriere" și "dramă". 297 "Descrierea" este o relatare făcută de un personaj conștient de cele ce se petrec (în sufletul 'oamenilor și în afară), în timp ce "scena" este, cel puțin în parte, în dialog, si înfățișează, cu oarecare detalii, un episod sau un conflict
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
personaj conștient de cele ce se petrec (în sufletul 'oamenilor și în afară), în timp ce "scena" este, cel puțin în parte, în dialog, si înfățișează, cu oarecare detalii, un episod sau un conflict important. 26 "Descrierea" este tot atât de "obiectivă" ca și "drama", numai că ea este redarea obiectivă a unei subiectivități specifice - cea a unuia dintre personaje (Doamna Bovary sau Strether din romanul The Ambassadors de Henry James), în timp ce drama" este redarea obiectivă a vorbirii și comportării. Această teorie permite schimbarea "punctului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
episod sau un conflict important. 26 "Descrierea" este tot atât de "obiectivă" ca și "drama", numai că ea este redarea obiectivă a unei subiectivități specifice - cea a unuia dintre personaje (Doamna Bovary sau Strether din romanul The Ambassadors de Henry James), în timp ce drama" este redarea obiectivă a vorbirii și comportării. Această teorie permite schimbarea "punctului de vedere" (de pildă, trecerea de la punctul de vedere al Prințului la acela al Prințesei, în .cea de-a doua jumătate a romanului The Golden Bowl de Henry
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în stare de soluție", el trebuie să se reducă pe sine sau pe reprezentantul său la dimensiunile și la statutul celorlalte-personaje. *27 O parte integrantă a metodei obiective. este prezentarea în timp, [cititorul trăind întregul proces alături de personaje. "Descrierea" și "drama" trebuie întotdeauna să fie completate într-o oarecare 'măsură de "rezumat" (acel "între actele I și II au trecut cinci zile" din teatru) ; dar la acesta trebuie să se recurgă cât mai puțin cu putință. Romanele victoriene se încheiau de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
gândirii și sentimentului unui personaj. *31 Aceste observații asupra celui de al treilea strat al operei literare, cel al "lumii" fictive (intrigă, personaje, cadru), au fost ilustrate mai ales cu exemple luate din romane, dar ele sânt aplicabile și la dramă, privită ca operă literară. Al patrulea și ultimul strat, cel al "calităților metafizice", l-am prezentat ca fiind strâns legat de "lumea" literaturii, ca fiind echivalent cu "atitudinea față de viață" sau cu atmosfera lumii ; dar aceste calități vor fi analizate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
romanelor senzaționale. Textele clasice care stau la baza teoriei genurilor sunt acelea ale lui Aristotel și Horațiu. De la ei am moștenit ideea că tragedia și epopeea sunt genuri literare). Dar Aristotel cel puțin remarcă și alte deosebiri, mai fundamentale, între dramă, epopee și lirică. Majoritatea teoriilor literare moderne înclină să ignore deosebirea între proză si poezie, împărțind literatura de imaginație (Dichtung) în : literatură narativă (roman, nuvelă, epopee), dramă (în proză sau în versuri) și poezie (punând accentul pe ceea ce corespunde vechii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
genuri literare). Dar Aristotel cel puțin remarcă și alte deosebiri, mai fundamentale, între dramă, epopee și lirică. Majoritatea teoriilor literare moderne înclină să ignore deosebirea între proză si poezie, împărțind literatura de imaginație (Dichtung) în : literatură narativă (roman, nuvelă, epopee), dramă (în proză sau în versuri) și poezie (punând accentul pe ceea ce corespunde vechii noțiuni de "poezie lirică"). Viëtor susține, pe bună dreptate, că termenul "genul n-ar trebui să fie folosit atât pentru aceste trei categorii mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poezia lirică vorbește propria persona a poetului ; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire directă (narațiune mixtă) ; în dramă, poetul dispare în umbra personajelor sale. *9 Unii au încercat să arate natura fundamentală a acestor trei genuri asociindu-le cu dimensiunile timpului și chiar cu morfologia lingvistică, în scrisoarea lui către William Davenant (1605 - 1668), Hofobes a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poezie: poezia eroică (epopeea și tragedia), poezia burlescă (satira și comedia) și poezia pastorală. *10 E. S. Dallas, un talentat critic englez, care cunoștea gândirea critică a fraților Schlegel și a lui Coleridge *11, distinge trei tipuri fundamentale de literatură - "Drama, istorisirea și cântecul", - pe oare apoi le analizează elaborând o serie de scheme mai mult în spiritul teoriilor germane decât al celor engleze. 301 El echivalează: drama == persoana a doua, timpul prezent ; epopeea = persoana a treia, timpul trecut; poezia lirică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fraților Schlegel și a lui Coleridge *11, distinge trei tipuri fundamentale de literatură - "Drama, istorisirea și cântecul", - pe oare apoi le analizează elaborând o serie de scheme mai mult în spiritul teoriilor germane decât al celor engleze. 301 El echivalează: drama == persoana a doua, timpul prezent ; epopeea = persoana a treia, timpul trecut; poezia lirică = persoana întâi singular, viitor. John Erskine, care în 1912 a publicat o interpretare a principalelor tipuri literare de "temperament" poetic, este însă de părere că poezia lirică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ideea că tragedia ar reprezenta ziua judecății -asupra trecutului omului - asupra caracterului său acumulat în destinul lui - iar epopeea, destinul unei națiuni, sau al unui neam, ajunge la ceea ce, într-o formulare simplă, pare să fie echivalent cu a identifica drama cu trecutul și epopeea cu viitorul. *12 Ca spirit și ca metodă, interpretarea etico-patologică a lui Erskine este departe de încercările formaliștilor ruși, cum ar fi, de exemplu, acelea ale lui Roman Jakobson, care doresc să demonstreze corespondența dintre structura
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu prea promit rezultate obiective. Ne putem într-adevăr îndoi că aceste trei genuri ar avea un astfel de caracter fundamental, chiar și ca părți componente care pot fi combinate diferit. O dificultate, desigur, este faptul că în zilele noastre drama are un regim diferit de cal al epicii (epopeea, nuvela, romanul) și liricii. Pe vremea lui Aristotel și la vechii greci, epopeea era interpretată în public sau, în orice caz, recitată : epopeea homerică era o poezie recitată de un rapsod
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
caz, recitată : epopeea homerică era o poezie recitată de un rapsod ca Ion. Poezia elegiacă si iambică era acompaniată de flaut, poezia melică, de liră. Astăzi, în general, noi citim poeziile și romanele în gând, pentru noi înșine. *14 Dar drama continuă să fie, așa cum era și la greci, o artă mixtă, precumpănitor literară, fără îndoială, dar implicând de asemenea un "spectacol" - folosirea talentului actorului și regizorului, a meșteșugului desenatorului de costume si al maestrului de lumini. *15 303 Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
spectacol" - folosirea talentului actorului și regizorului, a meșteșugului desenatorului de costume si al maestrului de lumini. *15 303 Dar dacă vom trece peste .această dificultate, reducând toate trei genurile la caracterul literar comun, oare cum se poate face distincția dintre dramă și povestire ? Nuvela americană modernă (de exemplu, Ucigașii lui Hemingway) năzuiește la obiectivitatea pieselor de teatru, la puritatea dialogului. Dar, ca și epopeea, romanul tradițional alternează dialogul, sau prezentarea directă, cu narațiunea ; într-adevăr, epopeea a fost considerată de Scaliger
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai important dintre genurile literare, pentru că ea le include pe toate celelalte. Dacă epopeea și romanul sunt forme compuse, atunci, pentru identificarea genurilor fundamentale, se impune să le descompunem, separând ceea ce e "narațiune directă", de ceea ce e "narațiune prin dialog" (dramă ne-jucată) ; și atunci cele trei genuri fundamentale devin narațiunea, dialogul" și cântecul. Dar sunt oare aceste trei genuri literare, astfel reduse, decantate și concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea, narațiunea"? *16 Să trecem acum de la aceste genuri
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
concentrate, mai fundamentale decât, să spunem, "descrierea, expunerea, narațiunea"? *16 Să trecem acum de la aceste genuri "fundamentale" - liric, epic si dramatic - la ceea ce am putea considera subdiviziunile lor. Thomas Hankins, un critic englez din secolul al XVIII-lea, tratează despre drama engleză așa cum este ilustrată de "diferitele ei specii, si anume : misterul, moralitatea, tragedia și comedia". în secolul al XVIII-lea proza a cunoscut două specii : romanul și romanul cavaleresc. Aceste "subdiviziuni", aceste grupe de ordinul al doilea sunt , credem noi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
folosit de S. Butler în Hudâbras sau sonetul decât romanul politic sau romanul despre muncitorii industriali : avem în vedere genurile "literare", nu clasificările după subiect, care pot fi făcute și în privința lucrărilor neliterare. Poetica lui Aristotel, oare consideră că epopeea, drama" și poezia lirică ("milă") sunt genurile literare fundamentale, se ocupă și de trăsăturile oare le deosebesc și de modul în care fiecare dintre 'aceste trăsături corespunde scopului estetic al genului: drama e scrisă în vers iambic, deoarece acest vers este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lucrărilor neliterare. Poetica lui Aristotel, oare consideră că epopeea, drama" și poezia lirică ("milă") sunt genurile literare fundamentale, se ocupă și de trăsăturile oare le deosebesc și de modul în care fiecare dintre 'aceste trăsături corespunde scopului estetic al genului: drama e scrisă în vers iambic, deoarece acest vers este cel mai apropiat de vorbirea obișnuită, în timp ce epopeea cere hexametrul dactilic care nu se 1 aseamănă de loc cu aceasta: Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitație narativă într-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
decenii au apărut studii care procedează mai prudent. Asemenea studii sunt expuse pericolului de a se mărgini la descrieri de tipuri sau la discutarea unei serii de aspecte izolate, soartă de la care n-au scăpat multe lucrări intitulate istorii ale dramei sau aie romanului. 345 Dar există studii care abordează în mod clar problema dezvoltării unui anumit tip. Această problemă nu poate fi ignorată când se scrie istoria dramei engleze până la Shakespeare, în cadrul căreia succesiunea unor tipuri ca "misterele" și "moralitățile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
izolate, soartă de la care n-au scăpat multe lucrări intitulate istorii ale dramei sau aie romanului. 345 Dar există studii care abordează în mod clar problema dezvoltării unui anumit tip. Această problemă nu poate fi ignorată când se scrie istoria dramei engleze până la Shakespeare, în cadrul căreia succesiunea unor tipuri ca "misterele" și "moralitățile" și apariția dramei moderne poate fi urmărită în opere cu un izbitor caracter mixt, cum ar fi King John (Regele loan) de Bale. Deși lipsită de un scop
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
romanului. 345 Dar există studii care abordează în mod clar problema dezvoltării unui anumit tip. Această problemă nu poate fi ignorată când se scrie istoria dramei engleze până la Shakespeare, în cadrul căreia succesiunea unor tipuri ca "misterele" și "moralitățile" și apariția dramei moderne poate fi urmărită în opere cu un izbitor caracter mixt, cum ar fi King John (Regele loan) de Bale. Deși lipsită de un scop unitar, lucrarea lui W. W. Greg Pastoral Poetry and Pastoral Drama (Poezia pastorală și drama
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și "moralitățile" și apariția dramei moderne poate fi urmărită în opere cu un izbitor caracter mixt, cum ar fi King John (Regele loan) de Bale. Deși lipsită de un scop unitar, lucrarea lui W. W. Greg Pastoral Poetry and Pastoral Drama (Poezia pastorală și drama pastorală) este un exemplu timpuriu de bună istorie a genurilor *24 iar mai târziu Allegory of Love (Alegoria iubirii) *25 de C. S. Lewis s-a remarcat prin claritatea sistemului de evoluție pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dramei moderne poate fi urmărită în opere cu un izbitor caracter mixt, cum ar fi King John (Regele loan) de Bale. Deși lipsită de un scop unitar, lucrarea lui W. W. Greg Pastoral Poetry and Pastoral Drama (Poezia pastorală și drama pastorală) este un exemplu timpuriu de bună istorie a genurilor *24 iar mai târziu Allegory of Love (Alegoria iubirii) *25 de C. S. Lewis s-a remarcat prin claritatea sistemului de evoluție pe care l-a conceput, în Germania există
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a aparținut inițial familiei boierești Sturdza, care a stăpânit moșia Ruginoasa, cumpărată de la Duca-Vodă, aproape 200 de ani.Istoria reședinței de vară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din localitatea ieșeană Ruginoasa este, pe cât de frumoasă, pe atât de umbrită de drame, secrete și povești de dragoste tragice. Toate cumulate i-au adus un supranume mai puțin demn "Rușinoasa". Reședința domnitorului de la Ruginoasa, Iași, ascunde drame care i-au avut în prim-plan pe mari boieri și oameni politici din secolul al
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]