10,806 matches
-
vocile mult prea disparate ale exilului românesc, reușind să creeze Comitetul Național Român, al cărui președinte a fost timp de un an de zile. Cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Nicolae Malaxa, generalul Rădescu a sprijinit apariția unor publicații ale exilului românesc și a acordat ajutoare bănești sub forma unor burse tinerilor români aflați în exil (în Statele Unite ale Americii și în țări europene). A renunțat la funcția de președinte al Comitetului din cauza neînțelegerilor în legătură cu gestionarea Fondului Național Român. Nu a
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
președinte a fost timp de un an de zile. Cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Nicolae Malaxa, generalul Rădescu a sprijinit apariția unor publicații ale exilului românesc și a acordat ajutoare bănești sub forma unor burse tinerilor români aflați în exil (în Statele Unite ale Americii și în țări europene). A renunțat la funcția de președinte al Comitetului din cauza neînțelegerilor în legătură cu gestionarea Fondului Național Român. Nu a abandonat încercarea de a ajuta din exil pe cei rămași acasă și a creat Liga
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
sub forma unor burse tinerilor români aflați în exil (în Statele Unite ale Americii și în țări europene). A renunțat la funcția de președinte al Comitetului din cauza neînțelegerilor în legătură cu gestionarea Fondului Național Român. Nu a abandonat încercarea de a ajuta din exil pe cei rămași acasă și a creat Liga Românilor Liberi. Din cauza unei tuberculoze, la 16 mai 1953 generalul Nicolae Rădescu a decedat, fiind înmormântat în cimitirul Calvary din New York. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate în țară, în cavoul familiei
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
va înapoia bunurile furate de teleboi. Amphitryon, nepotul regelui micenian, i-a înapoiat averile lui Electryon și a primit-o pe Alcmene de soție. Dar în timpul nunții, l-a ucis din greșeală pe socrul său. Amphitryon a fost trimis în exil de Sthenelos, fratele lui Electryon, care a devenit rege în Micene. Sthenelos s-a măritat cu Nicippe - fiica lui Pelops, rege în Elis sau Pisa - , și din această căsărie a ieșit Eurystheus. Sthenelos a fost ucis de un fiu al
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
în asediul cetății ateniene. După moartea lui Eurystheus, Atreu, unchiul său, a preluat puterea. Dar fratele acestuia din urmă, Tieste, gelos pe puterea fratelui său, îl ucise și îi luă tronul. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, se duseră în exil la regele Tyndareos al Spartei, care își căsăori fiicele cu cei doi Atrizi (fii ai lui Atreu). După un timp, fiul lui Atreu, Agamemnon, se întoarse din exil și îl ucise pe Tieste. Fiul celui din urmă, Egist, fugi din
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
îi luă tronul. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, se duseră în exil la regele Tyndareos al Spartei, care își căsăori fiicele cu cei doi Atrizi (fii ai lui Atreu). După un timp, fiul lui Atreu, Agamemnon, se întoarse din exil și îl ucise pe Tieste. Fiul celui din urmă, Egist, fugi din Micene. Agamemnon deveni astfel rege în Micene, iar Menelau rege la Sparta. Când soția lui Menelau, Elena, fu răpită de Paris, prinț troian, regele din Sparta ceru ajutor
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
simbolică. Tismăneanu, un expert în comunism, provenind însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste române, a alcătuit și a condus Comisia Prezidențială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, din care făceau parte personalități ale lumii academice și reprezentanți ai exilului românesc. În decembrie 2006, Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
a intervenit pe lângă regele Ferdinand pentru a determina căderea guvernului. Mai mult, la alegerile din iulie 1927 Partidul Poporului nu a întrunit scorul electoral de 2% din voturi, necesar accederii în Parlament. Dezamăgit de viața politică internă, pleacă într-un exil autoimpus la Deva, pentru a se dedica afacerilor sale. Revine pe scena publică pe 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor. Aceasta era o formațiune politică minoră, care se situa pe stânga eșichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele din Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul coaliției guvernului provizoriu și putere absolută pentru soviete. În iulie 1917, bolșevicii au încercat să comită o lovitură de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în 1929 l-a expulzat din țară. Troțki susținea că URSS se putea menține dacă revoluția era continuată în țările europene industrializate, insă Stalin milită pentru consolidarea și impunerea cu cruzime a unei ordini socialiste în propria țară. Aflat în exil în Mexic, Troțki a fost asasinat în 1940 de către serviciile secrete sovietice. Impunând industrializare și colectivizare agricolă cu forța, dictatură lui Stalin a devenis un sistem sângeros de suprimare. În 1924, URSS era recunoscută de majoritatea statelor europene. Stalin, al
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
URSS era recunoscută de majoritatea statelor europene. Stalin, al cărui nume real era Iosif Vissarionovici Djugașvili, fiu de cizmar și preot exclus din Seminarul Ortodox pentru organizarea unor demonstrații și greve, s-a alăturat bolșevicilor după întoarcerea lui Lenin din exil, care îi admira talentul organizatoric. Prioritatea URSS-ului în relațiile externe era asigurarea unui sistem de guvernare.În 1934, URSS s-a alăturat Societății Națiunilor și a semnat pacte de neagresiune și tratate de ajutor reciproc. După reînarmarea Germaniei naziste
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
motiv că a cerut abolirea cenzuriiintr-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Culturii . A tipărit în occident cartea "Arhipeleagul Gulag", aducându-i premiul Nobel. Neputând să-l închidă, KGB l-a exilat. KGB-ul utiliza multe metode aspre pentru a controla societatea: exilul forțat, interdicția de a părăsi țara, ridicarea cetățeniei sovietice celor care fugeau din țară, internarea forțată în spitale de psihiatrie a dizidenților, înfiltrarea unor agenți KGB în grupuri de dizidenți, organizarea unor asasinate ce par a fi accidente întâmplătoare. Prin intermediul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
a exploata dificultățile politice din Europa centrală. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Moldova dintre Prut și Nistru, numită ulterior Basarabia, a fost anexată de către Imperiul Rus. Tigina este vizitată de poetul rus Aleksandr Pușkin în 1821, care se afla în exil în Basarabia. La Tighina acesta a discutat cu cazacul Iskra, în vârstă de 135 de ani, care i-a relatat istoria întrevederii cu regele suedez Carol al XII-lea. Așa se face că în poemul „Poltava” Pușkin menționează Basarabia . În
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Bogdan Hmelnițki, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuș, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radziwiłł, în 1645. Pleacă în exil la tătarii din Crimeea, apoi la Istanbul, unde va trăi până la sfârșitul vieții (1661). Ulterior, osemintele îi sunt aduse la Biserica Trei Ierarhi din Iași. A rămas în istorie nu prin inițiativele sale de politică externă, desfășurate în umbra Porții
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
sarmalele românești, din carne de porc și frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (orașul Tighina). Pentru prima oară au fost menționate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viță, care au fost repede înlocuite cu foi de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca-Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate. Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca-Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate. Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001), Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres, Grand Officier de la
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
piesa să, "Caii la fereastra", este interzisă la Teatrul Nottara din București, cu o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul cere azil politic în Franța. În perioada octombrie 1987 - august 1988, autorul trăiește primele luni de exil parizian, are întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
Eugeniu Coșeriu (sau Eugenio Coseriu, n. 27 iulie 1921, comuna Mihăileni, județul interbelic Bălți, România, azi în Republica Moldova d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un lingvist român din exil, membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
țară definitiv și se dedică meseriei de scriitor, publicînd mai multe volume de proza sau eseistica. Astfel, românele "Caietele lui Ozias" și "Vasiliu, foi volante" fac parte din trilogia neterminata " Arhiva Trădării și a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
fost interzisă la apariție de către cenzură. Fugind cu notele manuscrisului, autorul a publicat un rezumat, "Incognito", la Paris. Rămâne la început în Germania, deoarece Franța i-a refuzat cetățenia la sugestia Monicăi Lovinescu făcută lui Mircea Eliade. Prima carte din exil, "Ne întâlnim la Judecata de Apoi" trebuia să fie tipărită la Gallimard - cea mai mare editură franceză - iar exilații români din Franța l-au delegat pe Mircea Eliade să intervină pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
publicat în franceză și cu pseudonimul Pierre Travel. După doi ani de verificări Franța îi acceptă cetățenia, iar Mircea Eliade alege să plece definitiv în SUA. Cu toate acestea, Petru Dumitriu rămâne în Germania, ca cetățean german. A privit întotdeauna exilul cu mult spirit critic, nemulțumit de condiția și căile de integrare ale emigrantului. «"Acasă"» pentru mine este la Baziaș sau la București”, asta spunea în 1995, când se pregătea să revină. În 1996 a avut tăria să vină în țară
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
i-a deschis coloanele revistei "Dialog", din Germania federală, și ale suplimentului ei literar. În iunie 1986, Solacolu începe publicarea primului din cele șase " Caiete Caraion", în care acesta figurează cu "Apa de apoi", poeme inedite, și "Prima carte a exilului". Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în exil". El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
primului din cele șase " Caiete Caraion", în care acesta figurează cu "Apa de apoi", poeme inedite, și "Prima carte a exilului". Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, "Cuvintele în exil". El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de organele de dezinformare din
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din exil. Ion Caraion s-a stins din viață la Lausanne, la 21 iulie 1986. În 2006 se publică volumul "„Cazul Artur” și exilul românesc. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS", editat de Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, care cuprinde
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]