11,048 matches
-
moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd de-a dreptul peste ea, echipele mișunau însă prin sat. Pe cincisprezece, la radio, s-a anunțat că actul istoric al colectivizării agriculturii a fost încheiat în toată țara. În alianță cu clasa muncitoare, țărănimea muncitoare pornise pe un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ci doar cu tine însuți. Așa fac și eu, de pildă. E a treia oară când mâna Annei, acum încleiată cu gumă, o pornește la drum, iar Hans o tolerează, flatat. Mai bine vrabia din mâna Annei, decât Sophie de pe gard. Rainer chibzuiește cum să‑i instige pe ceilalți fără să‑și murdărească prea tare mâinile. Mai întâi, are nevoie de un amplasament înalt, pentru perspectivă; Hohe Warte i‑ar servi mai bine scopului decât statuia Elisabethei din Volksgarten. Pentru că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tot orașul. Așa că cei doi au venit cu un abțibild micuț care trebuia multiplicat În mii de exemplare și arăta cam așa: obiectiv supravegheat de celebrul animal Trebuia lipit pe toate magazinele din centru, pe toate vitrinele, pe stâlpi, pe garduri, pe ferestrele caselor, pe ușile instituțiilor, la primărie, la finanțe, În școli, la tribunal, la birourile de copiat acte, la teatru, la filarmonică, la muzeu, pe mesele barurilor, pe parbrize, pe mașinile poliției dacă Îndrăznea vreunul dintre noi. Tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că nu vă aparține? Cui Îi aparține, după părerea dumneavoastră, de pildă, aerul? Dacă ați furat ceva, cât timp trebuie să treacă pentru a resimți acel ceva ca pe adevărata dumneavoastră proprietate? Cum vă imaginați sărăcia? Vă plac Împrejmuirile cu gard? ș.a.m.d. Munceam de zor, de parcă am fi fost și noi Într-o echipă de campanie. Ne-am zis că, pentru a fi luați În seamă, era nevoie de un ritm zilnic al scrisorilor. De unde și scuza pentru abundența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cameră În conac. Acolo a pictat, ocupând un colț generos, pe terasă, până toamna târziu, când a profitat de faptul că alături de vila noastră s-a pus În vânzare o casă ceva mai modestă; s-a mutat În ea, dărâmând gardul ce-l despărțea de grădina noastră, asta ca să nu-l Înțelegem greșit. Așa că Andreea, Cristina și fetele ei au rămas În curtea noastră, copilele erau fericite, pentru noi era reconfortant să le avem În preajmă, a fost cea mai reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să se miște, poate și dormise, visase, leșinase. A doua zi, după prânz, s-a apucat probabil brusc de lucru. Să deseneze școala de unde fugise. În câte un colț al hârtiei, ca într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul de gimnastică, ghiozdane. Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas în ea. „Când emoțiile sunt puternice și te simți ca încătușat, să pictezi bambuși“, spunea anticul călugăr budist. Cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste care am trecut, moara În care am dormit și pîrÎul. Iată un lan de grîu, un gard viu, un drum prăfuit, o livadă de meri și labirintul sălbatic și plăcut al unei păduri de pe deal. Și vine iarăși, pe cîmp, ora șase, acum și pururea, așa cum a fost și cum va fi pînă la sfîrșitul lumii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măsura minutele și, drept să-ți spun, aia a fost cea mai lungă așteptare din viața mea, fiecare minut Îmi părea o oră. A bătut ora zece. Și-atunci am auzit... se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt aici! Ce să mă fac, singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ncerc să mă schimb de-acum Încolo.“ „Așa și trebuie să faci. Trebuie să-ncerci să speli răul pe care l-ai făcut“ - am zis „Du-te și să nu mai cazi În păcat.“ Și s-a dus. Am auzit gardul scîrțîind și l-am văzut trecînd pe stradă, bănuiesc că se-ndrepta spre munți. A scăpat pînă la urmă. Nu l-am mai văzut de-atunci. Ei, și n-au trecut nici zece minute, cînd iată că sosește și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în plus sau în minus, ca să creadă tot dobitocul că aici este de adevărat o mașinațiune curat dumnezeiască, nu o mânăreală oarecare a unui nepriceput. Și iată că vechea sărbătoare evreiască, în care se mănâncă miel și pască, a trecut gardul victorioasă și în tabăra creștinilor. Deci dacă nu mai adăugam oule roșii, numai cu mielul și pasca, puteam să zicem că suntem în tabăra vechilor izraeliți. Asta a fost tot! Și ca să nu credeți că sunt chiar un păgân adevărat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de taină cu fripturi, muieri și vin roșu ca sângele Domnului. Cât privește afirmația că „n-am venit ca sa stric Legea, ci ca s-o împlinesc", cam îmi dau eu seama unde bate, dar el trăia cumva pe lângă drum, pe lângă gard, și nu aflase încă de adevărat ce este o lege. El știa doar Legea divină și venise cică, în mod expres, ca să-și asume răspunderea pe această lege în fața Israelului. Sărmanul Isus, era un mic și neștiutor copil, pe lângă Emil
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
țâța bugetului, ba încă le mai dă și la felul doi piure de afaceri grase cu statul, îi cocoloșește cu drag și le prinde, cântând molcom un cântecel, moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache cumva, Doamne ferește, vecina de peste gard, doamna Justiția. Pe de altă parte, s-a observat că și vecina cea presupus vigilentă, doamna Justiția, n-are ea inima ceea atât de împietrită, încât să le dea cu ardei iute pe suzetă, ca să-i dezvețe să mai bage
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
măsurile pe care prostul de rând le ia împotriva prostului de rând sunt mai dure. Dar nu vă pierdeți speranța, nu e departe ziua, când ne vom trezi că toate magazinele și cașcarabetele cu mărunțișuri s-au înconjurat ferm de garduri electrice păzite bodyguarzi, gata oricând să-ți dea un cap în dinți și de pitbulli flămânzi, amatori de sânge. Ca să ne țină departe de rafturile lor, cum e și normal pentru un popor, care este presupus format sută la sută
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
popor. Poporu-n sus, poporu-n jos, poporul face, poporul drege, poporul dorește, poporul știe, poporul vrea, poporul cunoaște, poporul merită, poporul dă cu mătura, poporul merge la piață, poporul mănâncă cartofi prăjiți, poporul spală rufe, poporul tricotează, poporul face pipi la gard, poporul are copii frumoși, poporul taie porcul, poporul culege ghiocei, poporul e fericit. Poporul, poporul și iar poporul. Și i-a tras așa cu poporu-n sus, cu poporu-n jos până l-a prostit de tot pe sărmanul și neștiutorul popor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
100 lei. 2. Reducerea cheltuielilor cu energia electrică la 0, deconectând apartamentul de la curent. Economie: 75 lei lunar. 3. Reducerea cheltuielilor cu mâncarea până la 100 lei. Putem mânca o lună de exemplu numai zeamă de urzici. Se găsesc pe sub toate gardurile și sunt sănătate curată. Economie: 800 de lei. 4. Cărțile, ziarele, revistele le-am tăiat din start, fiindcă dăunează cumva la neuroni, făcând și aici o economie de 80 lei. 5. La fel cablul și internetul, ca să facem și noi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
niște mingi de cârpă, cusute și răscusute fiindcă acolo unde coși se rupe iar. Sau se crapă în altă parte. Nu-i nimic. Coșul istoriei este plin vârf cu „mingi umane", încă vii! în care guvernanții șutează. Ne aruncă peste gard, căci la dat cu piciorul nu-i întrece nimeni. Băieți de maidan, jucători iscusiți, care te joacă-n picioare. Nici măcar „Au!" sau „Vai!" nu mai au puterea românii să strige. Și chiar dacă ar striga, oricum nu s-ar sinchisi nimeni
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în patru ani, și în plus nici nu existau alde Ponta și nici Antonescu. De erai chemat la vot, totul era simplu, aveai de ales una din două, ori ziceai da și rămâneai cu capul pe umeri, ori spuneai de peste gard nu, și încercai să scapi cu fuga în țări străine. Legea electorală pe timpul acela era foarte simplă: cine nu votează cu noi, va trebui să fugă mai iute decât noi. Sigur că în vremile celea de demult, de ales, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Dinescu, se dă în spectacol în Parlament. Nu-și pot ține ăștia ședința de el. A luat un sul de hârtie igienică, s-a șters delicat pe mâini, a venit lângă pat. Era încă vară. Pe fereastra mică, astupată de gardul din tablă verde, se vedea un triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral. J.R. era așa de îngrozit, încât își pusese perdeluțe înflorate la geamurile limuzinei. Nu voia în nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]