10,293 matches
-
rezolvată!" Că-mi vine să și rîd! Și chiar aș rîde dacă nu mi-ar veni să plîng. Val: N-o luați în tragic. Eh, în lume sînt necazuri mai mari... crize, războaie, foamete, rasism, exploatare... La noi e o glumă. Așa că, răbdare. Da' de fapt văd că răbdare aveți. Bravo! Așa-i cuminte! Bravo! Irina: Val, ce-i cu tine? Val: Ce să fie? Ți-am spus că am băut ceva mai mult! Irina: Bine, văd eu că ai băut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: Și dacă nu pot! El n: Așa... Păi eu văd că te-ai cam turcit, zău așa! Aoleo, musulmanule, fii atent că ești pe cale săți încropești un mini-harem... și nu știu cine-ți poate da autorizație de funcționare. Hai, acum, fără glumă, trebuie să faci o alegere. El 1: Știu că trebuie. El n: Hai că am găsit eu soluția. La lași pe amîndouă. El 1: Și? El n: Și începi s-o cauți pe-a treia. (revenind cu seriozitate la problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încă un păhărel, Nea Matei, și... pe cai! Pe cavouri! Păi ce facem, s-a terminat sticla! Matei: Mai are tata, mai are, păi ce crezi! (scoate din diplomat o sticlă) Octav: Oho, ho, da văd că ești blindat nu glumă! Matei: Păi cum altfel! Nu plec nicăieri fără două-trei balantainuri! Nu se știe cînd e nevoie! Octav: Ei, acum e nevoie... mare nevoie... Ad-o-ncoace! (bea din sticlă) Marieta: Mai bine ia și mănîncă ceva... (scoate din sacoșă) Că pe stomacul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav:...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să dezgropi, îți dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a plecat... pe lumea cealaltă... și cînd colo dai peste... Nu-i glumă! Octav: Nea Socrate, ce-i al tău e-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să dezgropi, îți dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a plecat... pe lumea cealaltă... și cînd colo dai peste... Nu-i glumă! Octav: Nea Socrate, ce-i al tău e-al tău, știi doar să mă-nveselești... Bei o gură de ceva? O votculiță, un whiskyșor? Groparul: Domnule, deși m-am lăsat de băutură, dă-mi o gură... da nu de whisky
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul:...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav:...Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Stați puțin..., și eu am rămas la casa mea... de muncitor..., și am rămas fără lemne... Vedeți legătura? Gh. P. unu: Nu. n-o văd... Zi-i mai departe! Gh. P. doi:...și era frig... da știți..., frig frig, nu glumă... și atunci m-am dus la casa ei... a lor... să mă mai încălzesc și eu oleacă... Gh. P. unu: (a înțeles, și nu iartă) Aha!, adică să te încălzești lîngă fosta nevastă, da? Gh. P. doi: Nu, tov. Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vocea primeia preluînd-o pe cealaltă și ironizînd-o: faptul de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui eu, În vreme ce prostia este un dat, o carență intelectuală independentă de liberul arbitru. Cum poți să te hotărăști să devii prost, altfel decît În glumă? Ori, deși poate să pară același lucru, enunțul francez cum am devenit prost este foarte serios. Există În plus acel adverb de frază, cum, care califică predicatul nominal: a existat adică un mod În care, cu sau fără voința mea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea unor descoperiri neprogramate, a unor revelații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic, Malvolio înnebunește și trebuie internat într-un ospiciu. Supravegherea ludică la care spectatorul fusese un martor bine dispus și pus, la rândul lui, pe glume și pe șotii, se soldează cu sfârșitul tragic al personajului manipulat. Concepută inițial ca o capcană ironică, supravegherea a avut consecințe la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Ultimele puneri în scenă ale piesei, mai ales cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ceva de ani de viață, am identificat tiparul după care evoluează specia noastră; trece vremea, schimbăm partenerii, cresc și pretențiile: totul începe cu aluzii voalate la mâncare, apoi în conversațiile pe teme aparent neutre își fac apariția tot mai des glumele cu tangențe suspecte la domeniul culinar și în cele din urmă ne trântesc pe ton ultimativ întrebarea directă: gătim și noi ceva? (Nici nu știu de ce vă spun toate acestea; din moment ce vreți să deveniți gospodine și-mi răsfoiți lucrarea, e
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
numărul opt**; eram la piață și mi-a atras atenția de departe: foarte tânăr, înalt, cu ținută de manager, cu o mirare copilărească în ochi și un laptop ca al meu atârnat neglijent pe umăr; târguia țelină și precupeața făcea glume obscene; el nu o băga în seamă, se concentra asupra unei rădăcini din care gustase și nu părea chiar mulțumit; i-am auzit întâmplător comentariul, mi-am dat seama că urmează să fie păcălit și am intervenit; voia de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și la trattoria lui? Ce sens au aceste confesiuni, care mă pun într-o lumină nu tocmai grozavă? Totuși, nu le șterg. Acestea sunt dovezile de care aveați nevoie ca să înțelegeți că aventura mea în bucătărie n-a fost o glumă. Și să realizați că în ascensiunea spre statutul de gospodină mare m-am implicat la fel ca în munca de la birou: total. Aș fi călcat și pe cadavre dacă era cazul, dar n-aș fi dat înapoi. Așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să-i 41 numărăm steagurile lui Ghiță"... Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joițica, tocmai dumneei, care de!... Să ne așteptăm de la dumneei la o protecție... Tipătescu: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru... Pristanda: Al dumneavoastră, coane Fănică, și al coanii Joițichii, și al lui conul Zaharia... Ei? Și le-ați numărat, coane Fănică?... Ei? Așa e? Patruzeci și patru... Tipătescu: Vreo
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
demnitate și la integritate fizică și mentală. Violența este, înainte de toate, un abuz al unor comportamente normate social, cum ar fi abuzul de putere, de forță, de încredere: violența fizică, verbală, directă sau indirectă, bătăile, torturile, împingerile, rănirile, discriminările sau „glumele” pe teme sexuale ori etnice. Violența se manifestă sub formă de atitudini și comportamente ce atentează la demnitatea altuia: violență nonfizică, nonverbală, directă, indirectă (intimidare, negarea celuilalt, refuzul de a-i vorbi, evitare, mutism, ostracizare) și produce acțiuni sau atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Poetul a spus că și-a luat pseudonimul „din dicționarul lui Hasdeu”, adăugînd imediat că „Bacovia mai înseamnă însă și altceva(...), înfățișează pur și simplu Calea lui Bachus”, pe care recunoștea - amuzat - a mers „de foarte multe ori”.4) O glumă serioasă, suplimentul său de explicație coincide cu ceea ce a scris S. P. Radianu în monografia județului Bacău: „Numele de Bacău derivă de la Bacovia, calea zeului vinurilor numit la romani Bacchus”.5 ) în tinerețea poetului, ținutul (acoperit peste 30 la sută
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
faptul că majoritatea „revistelor” erau cam „fără perdea”. Atingînd aceste aspecte, Felix Aderca nu-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în urmă cupletele au cam degenerat și că autorii se întrec cu unele glume cam piperate, vina nu este a lor ci este a publicului, care prin rîsete, prin aplauze și prin bisări încurajează această... nouă literatură și pleacă indiferent atunci cînd autorul cu puține scrupule literare vrea să facă puțină literatură bună și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate suporta boala, durerile ei, dar flămîndul nu poate răbda”11). Autorul Plumbului a văzut și a simțit el însuși aceasta, nu o dată, și s-a îngrozit. De aceea a și subliniat într-un vers: „Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis”. Și: „Tăceri de vremi, sinistra foame”. Sau: „Și flămîndu-i ucigaș”12). în anii postbelici, de penurie alimentară, nu le-a fost ușor nici acelora cu mult mai adaptabili, mai energici și mai întreprinzători decît el. „în fiecare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu alte scrieri din epocă. „Pietre în casă”, „fecioarele îmbătrînite”, „fetele nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a adus aici bulgăroiul de Anghelov, tot un fel de bulgăroi este și el. (Pentru că N. Anghel venise în Scorțeni de prin părțile Dobrogei și scria la ziarul „Marea noastră” din Constanța, Enache Teodorescu, directorul Școlii elementare, îi zicea în glumă Anghelov. Și, fără control la starea civilă, în evidența Secției de jandarmi a fost trecut Anghelov! - n. aut.). Bulgarii și rușii sînt bolșevici, și noi avem ordine să-i prindem pe toți bolșevicii și să-i trimitem acolo unde să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că n-ar fi fost rău să se prindă e numai aparent exclusă. Neputînd munci în felul celorlalți, Bacovia caută o compensație în „munca de visător”, meserie care (ierte-mi-se rima) nu figurează în nici un nomenclator, inventată, mai în glumă - mai în serios, o ficțiune necesară celui ce, din cauza nevrozei, a plictiselii, a angoasei etc. nu stă la masa de lucru, dar nici nu face altceva. Din cînd în cînd, gîndul că „cineva departe muncește” și pentru el, îi revelă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fără fundul și înțelepciunea cine va cerceta?” La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX același cuvînt e folosit, în poezie și în proză, de numeroși autori, dintre care unii nu pot fi suspectați că se joacă, de dragul glumei, cu el. în ipostaza de comentatori de artă, îl întrebuințează, cu sensul de „fundal”, Delavrancea și Vlahuță. „Carele, mulțimea, înălțimile, turmele, pădurile - notează autorul „Sultănicăi”, vorbind despre tablourile lui Grigorescu - se duc sau se apropie nu numai prin formele lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-l propun spre publicare, îmi spune „povestea” lui: inițial l-a destinat Revistei cultului mozaic, dar fiindcă nu l-a flatat niciodată pe Moses Rosen, redacția nu i l-a primit. Ei, vedeți (am tras-o și eu spre glumă), acolo... „antipatie”! în „Rar” este un vers care ne atinge pe toți, băutori și nebăutori: „Vreme de beție”. Unii îl înțeleg, grație experienței, cu cerul gurii și cu inima, alții rămîn nedumeriți în fața lui. Cum să-l explici? „Vremea de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
albastră 30. Nici Eminescu însuși nu și-a prețuit, în mod exagerat, poeziile începătoare. În luna mai, 1869, aflîndu-se la București, în tovărășia unui bun prieten ardelean, Ștefan Cacoveanu, poetul i-a spus acestuia: "A ieși în publicitate nu-i glumă. Mai de multe ori îmi pare rău c-am publicat ceea ce am publicat. Este o zicală din bătrîni : gura să aibă trei lacăte: în inimă, în gît și a treia pe buze; cînd îți va scăpa cuvîntul din inimă, să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]