9,927 matches
-
volum determinat, cea mai mică arie. Din acest motiv, schimbarea formei nesferice ale unei mase determinate de lichid într-o formă sferică, atrage după sine micșorarea ariei suprafeței de delimitare a lichidului de mediul înconjurător. Prin urmare, efectul forțelor presiunii moleculare, sub influența cărora lichidul ia forma sferică, este analoagă acțiunii care ar apărea dacă suprafața lichidului ar reprezenta o membrană elastică ce tinde să se contracte (strângă) Fenomenele fizice determinate de existența presiunii moleculare se pot explica prin aplicarea modelului
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
înconjurător. Prin urmare, efectul forțelor presiunii moleculare, sub influența cărora lichidul ia forma sferică, este analoagă acțiunii care ar apărea dacă suprafața lichidului ar reprezenta o membrană elastică ce tinde să se contracte (strângă) Fenomenele fizice determinate de existența presiunii moleculare se pot explica prin aplicarea modelului unei astfel de membrane superficiale care delimitează volumul lichidului studiat, de mediul său înconjurător. Pentru menținerea unei membrane întinsă în echilibru static, la marginea ei trebuie să existe o forță F, tangentă la suprafața
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
urmelor insectelor pe suprafața apei). Tabelul de mai jos arată cum crește presiunea internă a picăturii de apă cu scăderea razei. Pentru picături nu foarte mici efectul este neglijabil, dar diferența de presiune devine enormă atunci când picăturile ajung la dimensiuni moleculare. Pentru a găsi forma suprafeței minimale pentru pelicula limitată de un cadru cu o geometrie arbitrară folosind doar mijloace matematice, se impune rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale cuplate, supuse condițiilor la frontieră, care este un calcul dificil. Realizând respectivul
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
a vaporilor de multe ori mai mare decât presiunea vaporilor în punctul tranziției de fază. Această ecuație este folosită și în chimia catalizatorilor pentru a evalua mezoporozitatea solidelor. Acest efect poate fi văzut în termeni de număr mediu de vecini moleculari ai moleculelor de la suprafață (vezi diagramă). Tabelul următor prezintă câteva valori calculate pentru acest efect în cazul apei la diferite dimensiuni ale picăturilor: Efectul devine mai clar pentru picături de dimensiune foarte mică, întrucât pe o rază de 1 nm
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
arată că are sau că ar fi avut plăci tectonice sau vulcani, așadar se crede că a evoluat în urma impactelor cu alte obiecte din spațiu. Atmosfera lui Callisto este foarte joasă, formată din dioxid de carbon și probabil și carbon molecular și o mult mai intensă ionosferă. Callisto are un ocean subteran, adânc de 100-150km și are nucleu de rocă, nu de metal. Existența unui ocean duce la ipoteza existenței unor viețuitoare extraterestre marine, la fel ca și în cazul Europei
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
pe suprafața ciclului. Legăturile simple sunt de tip σm, în timp ce legăturile duble au la bază σ și π. Datorită distribuirii uniforme a electronilor neparticipanți pe întreg ciclul aromatic, cei 6 orbitali π nehibridizați vor fuziona dînd naștere la un orbital molecular extins. S-a observat că prin degradarea a diferiți compuși plăcut mirositori se obțineau molecule cu schelet format din 6 atomi de carbon. Prima utilizare a cuvântului aromatic este facută de către August Wilhelm Hofmann într-un articol apărut în 1855
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
substanțe este dat gradul mare de nesaturare consecința numărului de duble legături. La acea vreme însă Hofman nu putea face distincția între cele 2 clase de compuși. Elaborată pentru prima dată de Augustus Kekule în 1865, ține cont de formula moleculară a benzenului, de valențele atomilor de carbon și hidrogen astfel încât acesta atribuie benzenului o formulă 1,3,5 ciclohexatrienică. Aceasta fomrulă a fost mult timp unanim acceptată deoarece era în concordanță cu izomeria și cu o parte a reacțiilor chimice
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
cuantice Hückel explică stabilitatea, caracterul aromatic, separînd pentru prima dată electronii de legătură în electroni sigma și electroni pi. În cadrul chimiei organice prin regula Hückel se estimează care moleculă plană poate avea caracter aromatic. Prin mecanica cuantică, folosind teoria orbitalilor moleculari Erich Hückel în 1931 arată că structurile de tip polienic ce conțin un număr de 4n+2 electroni pi (n = 0, 1, 2) au energie de conjugare mare ceea ce le conferă stabilitate aromatică. Înaintea lui se pare că această regulă
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
de mecanica cuantică, inclusiv calcularea ponderilor asociate stărilor microscopice: conform statisticilor Bose-Einstein pentru bosoni sau Fermi-Dirac pentru fermioni. Teoria cinetcă utilizează metode statistice pentru a determina proprietățile macroscopice ale unui sistem, pornind de la dinamica microscopică (forțele care acționează la scară moleculară și atomică). Spre deosebire de mecanica statistică, nu se limitează la studiul stărilor de echilibru termodinamic. James Clerk Maxwell și Ludwig Eduard Boltzmann au creat teoria cinetică a gazelor (1860-1868), după ce Clausius introdusese deja noțiunea de "drum liber mijlociu"(1858). În deceniile
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
o încăpere complet reflectătoare, nu există (clasic) nici un mecanism care să-i permită modificarea entropiei. Numai interacția cu un corp material - e suficient "un grăunte" - poate face entropia să crească. Un gaz are în contrast un mecanism natural - al ciocnirilor moleculare (ignorăm dificultățile teoretice) - care face ca entropia să atingă rapid starea de echilibru (de maximum al entropiei). Totuși numai prin introducerea acestui concept poate fi descrisă termodinamica unor procese zilnice, ca emisia luminii de către un bec!
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
AAAS"). Profesor la Universitatea George Washington, Universitatea Chicago, Universitatea din California - Davis, Universitatea din California - Berkeley, Laboratorul Național Lawrence Livermore (Universitatea din California), Institutul Hoover, University College London, Universitatea Tel Aviv ș.a., Teller a adus contribuții în fizica nucleară și moleculară, în spectroscopie (efectele Jahn-Teller și Renner-Teller) și fizica suprafețelor, și a dezvoltat teoria lui Enrico Fermi privind dezintegrarea beta (sub forma tranzițiilor Gamow-Teller). Ca membru al Proiectului Manhattan a participat la crearea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
devenit inginer chimist, absolvind Institutul de Tehnologie Karlsruhe și a obținut doctoratul în fizică sub îndrumarea lui Werner Heisenberg la Universitatea Leipzig. Lucrarea sa de doctorat a fost una dintre primele tratări coerente din mecanica cuantică a ionului de hidrogen molecular. Când era student, a fost un pasionat alpinist. Aflat la München cu ocazia unui tur de alpinism și a unui stagiu de perfecționare pe lângă profesorul Arnold Sommerfeld, alergând într-o zi după un tramvai în oraș, i-a fost retezată
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Washington (GWU), unde a colaborat cu Gamow până în 1941. Din această colaborare a rezultat teoria tranzițiilor Gamow-Teller, o dezvoltare a teoriei lui Fermi privind dezintegrarea beta. Înainte de descoperirea fisiunii nucleare în 1939, Teller a fost teoretician în domeniile fizicii cuantice, moleculare, și nucleare, apoi interesul său s-a îndreptat către energia nucleară, atât spre fuziune cât și spre fisiune. La GWU Teller a descoperit prin calcul matematic, împreună cu Hermann Arthur Jahn, efectul Jahn-Teller (1937) — distorsionarea moleculelor în anumite situații, care afectează
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
lui Teller un cântec: „Cel mai mare criminal din istoria americană” (). Edward Teller a decedat la vârsta de 95 de ani, la Stanford, California la 9 septembrie 2003. În lunga sa viață el a adus contribuții în fizica nucleară și moleculară, spectroscopie (efectele Jahn-Teller și Renner-Teller), și a fizicii suprafețelor. Dezvoltarea de către el a teoriei lui Fermi privind dezintegrarea beta (sub forma tranzițiilor Gamow-Teller) a reprezentat o piatră de hotar în domeniul aplicațiilor acestei teorii. Efectul Jahn-Teller și teoria BET și-
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
identificări este dată de formula: unde k este o constantă universală (constanta lui Boltzmann), relație care are o validitate care depășește cadrul teoriei cinetice. Un rezultat cunoscut al lui L.Boltzmann ("teorema H") este că—sub o ipoteză de "dezordine moleculară"—entropia S definită astfel (Mai precis, o cantitate (-H) care poate fi interpretată ca entropie în stări de neechilibru) are proprietatea că este monoton crescătoare în timp, până când atinge un maximum, corespunzător unei stări de echilibru (adică unei distribuții maxwelliene
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
care reproducea bine datele cunoscute și avea forma cerută de legile de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza moleculei. Deși argumentația fizică pentru această formulă este aparent neconvingătoare, ea a jucat un rol esențial în descoperirea cuantelor. O definiție naturală a densității spațiale pe unitatea de frecvență a entropiei s(u,ν) a „radiației
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Synevo, deține în România opt laboratoare, amplasate în București și în județele Constanța, Cluj, Satu-Mare, Suceava, din care două independente, iar restul în spitale. Portofoliul de analize cuprinde peste 270 de investigații de laborator din următoarele domenii: alergologie, biochimie, biologie moleculară (reacția de polimerizare în lanț sau PCR), hematologie, microbiologie, imunologie și serologie. În anul 2003, cifra de afaceri Synevo a fost de 4.2 milioane euro. În anul 2008, Synevo avea 400 de angajați. La nivelul anului 2008, Synevo a
Medicover () [Corola-website/Science/318551_a_319880]
-
Formarea și evoluția Sistemului Solar este estimată că ar fi început acum 4,55 - 4,56 miliarde de ani, prin colapsul gravitațional al unei mici părți dintr-un uriaș nor molecular. Cea mai mare parte din materia apărută în urma colapsului s-a adunat în centru, formând Soarele, în timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliții, asteroizii și alte corpuri cerești mai
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990, ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații. Ipoteza nebulară susține că sistemul solar s-a format din colapsul gravitațional al unui fragment dintr-un nor molecular gigant. Norul avea o mărime de 20 pc, în timp ce fragmentele aveau aproximativ 1 pc (câțiva ani lumină) . Colapsul în continuare al fragmentelor a dus la formarea unui miez dens cu mărimea de 0,01 - 0,1 pc (2.000 - 20
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
taie pielea de fiecare dată când el le împinge afară, cu referiri ocazionale la faptul că simte o durere puternică de fiecare dată când apar ghearele sale. Întregul schelet al lui Wolverine și inclusiv ghearele sale sunt pline, la nivel molecular, cu adamantium. Datorită structurii lor metalice incasabile, ghearele sale pot tăia aproape orice material solid cunoscut. Singurele excepții cunoscute sunt însuși adamantiumul și scutul Căpitanului America, compus dintr-un aliaj de vibranium și fier, singura substanță din universul Marvel cunoscută
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
agroalimentare. Biotehnologiile industriale oferă noi metode de producție pentru produse existente și oferă posibilitatea dezvoltării unor produse complet noi. Pentru dezvoltarea unor produse și procese utile biotehnologiile industriale se bazează pe integrarea unor discipline științifice cum sunt biochimia, microbiologia, genetica moleculară și tehnologii de proces. Un important subsector al biotehnologiilor industriale se referă la biocombustibili. În filiera tehnologiilor generice sunt importante sisteme de fabricație avansate, pentru a produce bunuri comercializabile bazate pe cunoștințe și servicii conexe (de ex. robotica modernă). Aceasta
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
(MLV), sau metoda perechilor de electroni, sau metoda legăturilor localizate, este o metodă de aproximare a funcției de undă moleculare, care se folosește de combinarea liniară a orbitalilor moleculari. Se consideră că formarea legăturii chimice are loc prin suprapunerea orbitalilor atomici nedeformați și cuplarea spinului electronilor de la cei doi atomi, astfel încât densitatea norului electronic crește în spațiul dintre cele două
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
(MLV), sau metoda perechilor de electroni, sau metoda legăturilor localizate, este o metodă de aproximare a funcției de undă moleculare, care se folosește de combinarea liniară a orbitalilor moleculari. Se consideră că formarea legăturii chimice are loc prin suprapunerea orbitalilor atomici nedeformați și cuplarea spinului electronilor de la cei doi atomi, astfel încât densitatea norului electronic crește în spațiul dintre cele două nuclee. Această creștere determină legarea celor două nuclee. MLV
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
(sau nitrat) este un ion poliatomic cu formula moleculară NO și cu o masă moleculară de 62.0049 g / mol. Este baza conjugată a acidului azotic, fiind alcătuit dintr-un atom de azot central înconjurat de trei atomi de oxigen identici într-un aranjament plan trigonal. Ionul azotat are
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
(sau nitrat) este un ion poliatomic cu formula moleculară NO și cu o masă moleculară de 62.0049 g / mol. Este baza conjugată a acidului azotic, fiind alcătuit dintr-un atom de azot central înconjurat de trei atomi de oxigen identici într-un aranjament plan trigonal. Ionul azotat are o sarcină formală negativă, în care
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]