10,211 matches
-
adică indicațiile scenice sau didascaliile, sunt prezente de obicei la începutul comediei, al unui act, sau sunt intercalate replicilor. Ele se referă la cadrul acțiunii, statutul personajelor, mimica și gestica acestora etc, și utilizează ca moduri de expunere descrierea și narațiunea. Gloria literară a lui Caragiale a fost consfințită în seara zilei de 26 octombrie 1884, la Iași, la lectura piesei "O scrisoare pierdută", în casele lui Iacob Negruzzi. Piesa a fost jucată în premieră, pe scena Teatrului Național din București
O scrisoare pierdută () [Corola-website/Science/298995_a_300324]
-
exprimată de aceștia prin injurii și termeni derogatorii la adresa lui Leiba, declanșează slăbirea psihicului personajului. Stilul narativ adoptat este grăbit, stenografic, dar reprezentativ pentru procesele psihologice care se desfășoară în mintea personajului. Atenția la detaliu în descrieri sugerează caracterul naturalist al narațiunii, .
O făclie de Paște () [Corola-website/Science/298996_a_300325]
-
blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui" etc.). Criticul Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine - pe plan tematic - o narațiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie "Un cneaz valah la porțile Sibiului", atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetății, încât nu simte cum un dușman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
este credința în Dumnezeu. • "Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
imposibile sunt esențiale, care are o atmosferă de inspirație medievală și uneori si caracter epic, putem distinge două categorii: Prima, Low Fantasy, e cea în care supranaturalul irumpe în lumea normală în vreme ce cea de-a doua, denumită High Fantasy, e narațiunea în care povestirea are loc într-o lume imaginată în totalitate de autor, într-o lume secundară (populată de ființe fantastice, acesta e cel de-al doilea criteriu al categoriei High Fantasy). Termenul de "Lumea secundară" a fost popularizat de
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
în martie 1974 în revista Cinema, tânărul critic Dan Comșa făcea unele observații, definind plastic natura filmului: „Proiect și vis mai vechi al cineastului, filmul "Păcală" este o mărturie a ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
în trecut, cât și în prezent, precum și numeroase conexiuni între personaje, majoritatea fiind necunoscute chiar protagonștilor. "Articol principal: Motive în Lost" Există o serie de motive tematice recurente în "Lost", care de multe ori nu au un impact direct asupra narațiunii, însă extind substratul literar și filosofic al serialului. Printre acestea se numără aparițiile frecvente ale contrastului dintre alb și negru, care reflectă dualismul interior al personajelor sau al situațiilor, ochii, care apar adesea în prim-plan la începutul episoadelor, problemele
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat. Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță veche
Aleksandr Pușkin () [Corola-website/Science/304262_a_305591]
-
menționeze cel mai măreț fenomen pe care ochii muritorilor l-au văzut de la crearea lumii.” Mai mulți cercetători au criticat modul în care Luca a folosit sursele pe care s-a bazat. De exemplu, Richard Heard a scris că: „în narațiunea de la începutul Faptelor Apostolilor el pare a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
criticat modul în care Luca a folosit sursele pe care s-a bazat. De exemplu, Richard Heard a scris că: „în narațiunea de la începutul Faptelor Apostolilor el pare a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
anii marii depresii, oamenii mărunți și muncitorii agricoli migratori devenind eroii principali al cărților sale. Viața umiliilor "paisanos" din Monterey sau a fermierilor săraci din Salinas Valley sau Oklahoma este descrisă cu cald umor și culoare regionalistă, tehnica realistă a narațiunii alunecând uneori într-un naturalism brutal, în care protestul social este atenuat de frecvente implicații mistice. După "Tortilla Flat", Steinbeck a publicat o succesiune de cărți, bucurându-se de o mare popularitate în rândul cititorilor: "In Dubious Battle" (Bătălie îndoielnică
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]
-
drepturile pentru ecranizarea cărții, un film a cărui producție va începe în anul 2011. Mobilul descrie un scenariu apocaliptic în care telefoanele mobile se transformă din mijloace indispensabile de comunicație în instrumente ale distrugerii care duc la colapsul societății omenești. Narațiunea se desfășoară pe parcursul a nouă capitole. Acțiunea cărții începe în după-amiaza zilei de 1 octombrie în jurul orei 3 în Boston. Se menționează încă de la început că la acea oră s-a declanșat un eveniment cunoscut sub numele de "Semnalul" care
Mobilul (roman) () [Corola-website/Science/304310_a_305639]
-
Three Guineas" a fost o acuzare a fascismului. Talentul de scriitoare a Virginiei Woolf a tins să umbrească puterea sa centrală: Woolf după cum se poate demonstra este cea mai lirică romancieră în limba engleză. Romanele ei sînt foarte experimentale: o narațiune, deseori lipsită de acțiune și destul de ordinară, este refractată -și uneori aproape dispersată -în conștiința receptivă a personajelor. Lirismul intens și desăvîrșirea stilistică se contopesc pentru a crea un univers supraîncarcat de imagini auditive și vizuale. Intensitatea viziunii poetice a
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
lucrare, "Between the Acts" (1941) face o totalizare și amplifică preocupările majore ale lui Woolf: transformarea vieții prin artă, ambivalență sexuală și meditațiile la tema trecerii timpului și a vieții, prezentate simultan în degradare și reînnoire - toate plasate într-o narațiune puternic fantezistă și simbolică care cuprinde aproape întreaga istorie engleză. Această carte este cea mai lirică din toate operele ei, nu numai în plan sentimental, dar și în cel stilistic, fiind în cea mai mare parte scrisă în versuri. Nefiind
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
filmului „sensuri sociale mai acuzate, constituindu-se ca un ecou tragic al răscoalei de la 1907”, îndepărtându-se de textul scris de Victor Ion Popa. Autorii au preluat din roman doar câteva personaje - printre care Manlache Pleșa - și câteva din elementele narațiunii, dar au modificat semnificațiile faptelor relatate. Personajul principal a dobândit o valoare de simbol, însuși Amza Pellea afirmând că Manlache Pleșa este „o imagine a felului în care a mocnit și s-a plămădit durerea în sufletul acestui neam românesc
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
Slavici, inspirat de munca sa la documentele Hurmuzachi, se apleacă asupra romanului istoric și acoperă perioada nebuloasă a secolelor VI - IX a istoriei noastre, conturând o vastă frescă istorică, acoperind zona de la crestele Bucegilor până la califatele arabe din Asia Mică. Narațiunea este o încâlcită lecție de istorie, iar viața personajelor se complică inutil și la suprafață cu disputele teologice ale epocii. Slavici istoricul intră în dispută cu Slavici cunoscătorul de oameni, dar ciclul este net superior puținelor romane istorice scrise până la
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
câștigat notorietare considerabilă datorită aranjamentului pianistic al lui Liszt, reprezintă o imagine aproape în oglindă a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Strălucirea și originalitatea orchestrației lui Berlioz , abordarea „cosmică” a genului și abilitatea sa de a amesteca muzica și narațiunea au servit drept inspirație pentru următorii compozitori, pentru a extinde spiritul și originalitatea lui Beethoven în cadrul genului simfonic, fără a-l imita direct. Simfoniile lui Liszt și Mahler sunt profund legate de moștenirea lui Berlioz. Generația care i-a urmat
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Berlioz prin „Simfonia fantastică” (1830), una dintre primele lucrări de muzică programatică, a cărei structură (ordinea și numărul mișcărilor) este alterată față de canoanele clasice pentru a reprezenta mai bine „subiectul” ales (care totuși nu are nicio altă materializare decât sugerarea narațiunii prin aluzii muzicale). Atât orchestrația, cât și polifonia, în compozițiile lui Berlioz sunt profund originale și vor exercita puternice influențe asupra compozitorilor francezi care-i vor urma. Lui Johannes Brahms și lui Anton Bruckner le revine meritul de a fi
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Între morți s-a numărat și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din Anzac și apoi au dus la includerea poveștii sale între narațiunile australiene din campanie. Pierderile otomanilor au fost atât de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
vorba de un roman (odată Camus scria: „Dacă vrei să devii filozof, scrie romane”) al cărui personaj principal, misterios, nu se conformează canoanelor moralității sociale și pare înstrăinat de lume și chiar de el însuși. Meursault se rezumă într-o narațiune apropiată de cea a unui jurnal intim (mai puțin analiza) la a face inventarul evenimentelor, poftelor și grijilor sale. Este reprezentativ omului absurd descris în "Mitul lui Sisif", absurdul născându-se din „această confruntare dintre dorința umană și tăcerea nejustificată
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
Traian fiind o adăugare. Acest punct de vedere se înscrie într-o tradiție inaugurată de J.J. Müller în 1870 și contestată viguros de Syme, care susține că orice citat din Marius Maximus identificabil astăzi reprezintă doar o inserție într-o narațiune cu un autor diferit. Pe acesta din urmă Syme l-a denumit ‘Ignotus, biograful cel bun’. Argumentul său este că, din câte se știe, Marius nu a scris despre Lucius Verus dar biografia acestuia, redată în istorie, este surprinzător de
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
precede în mod necesar iluminarea spirituală a vieții. Kusper trăiește pasiunea ideală într-un univers de calme reverii din care iese pentru aventuri temporare, după care se reîntoarce în universul său. Prima parte a romanului, "Bloomsbury", se petrece la Londra. Narațiunea pare să se concentreze asupra preocupărilor intelectuale și aventurilore erotice ale unui grup de tineri, dintre care fac parte și cei trei eroi principali, adăpostiți în aceeași pensiune "Phopham". Naratorul zugrăvește, cu un remarcabil simț de observație, moravurile tipice epocii
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
ora 6" (1965), semnat de Lucian Pintilie. Mai mult decât în cazul altor filme bazate pe scenariile lui Ioan Grigorescu ("Cartierul veseliei"), Manole Marcus își propune pentru "Canarul și viscolul" o viziune introspectivă a eroului filmului, așezând intriga și întreaga narațiune pe un plan secundar. Filmul este unul dintre rarele cazuri de artă „psihedelică” românească, folosind procedee tehnice moderne pentru a descrie experiența subiectivă a personajului, atât prin imagine, cât și cu ajutorul muzicii și a sunetelor. Imaginea folosește filtre de lumină
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
se desfășoară pe opt registre compartimentate pentru fiecare zi a calendarului bisericesc, iar în pridvor, unde pereții oferă spații tot atât de largi, delimitarea scenelor este și mai pregnantă, fiecare cadru constituind o compoziție bine individualizată, dar care se integrează perfect în narațiunea ansamblului. Se poate aprecia fără greș că pictura pronaosului și pridvorul bisericii "Sfânta Parascheva" aduce în arta românească a secolului al XVI-lea cea mai emancipată viziune artistică asupra realității medievale. În ultimii ani, prin grija episcopului Eftimie Luca, s-
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
ca o personalitate de excepție atât ca ierarh cât și în calitate de om de cultură, fiind adesea pomenit ca "învățător al Moldovei" și "ales între filosofi". El este considerat ca întemeietor al unei școli de slavonie în Moldova și ctitor al narațiunii istorice, acest ultim apelativ justificându-se în bună măsură prin calitățile literare ale Cronicii pe care a întocmit-o la cererea lui Petru Rareș, remarcabilă reconstituire a principalelor evenimente ce s-au petrecut de la moartea lui Ștefan cel Mare (2
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]