11,656 matches
-
un singur filament de păr și niște galoși de polițist în picioare, cu care juca fotbal prin curte. Uneori, Tonton stătea în poartă și recolta mingi pline cu noroi de la Pif și Hercule. Când uita să se descalțe, îi arunca nevastă-sa din bucătărie cu tigăi și veselă în cap. Era o figură Cezar. Prin 2002, se angajase împreună cu Andrei la o firmă cehească de mașini second-hand. Andrei lucra la vânzări, Cezar desena schițele pentru clienți. Atmosfera părea degajată, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că dau impotență.“ „Deci de-aia n-avem familii...“, am constatat. „Eroii nu doar că n-au vârstă, dar n-au nici familie.“, a revenit Mihnea. „Familia-i pentru furnici, pentru oamenii obișnuiți. N-o să faci niciodată lumea praf cu nevastă-ta alături. Ți-l imaginezi pe Superman deasupra orașului, cu doi copii-n căruț!?“ Nu i-am răspuns. Suna frumos argumentul lui Mihnea, îți dădea speranțe, ca atunci când mă consola: „Robane, poți să stai liniștit: tu pari oricum mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decât ei); luam premii și unii, și alții (ei mai mult decât noi). Singura deosebire era că ei își întemeiaseră o familie, pe când noi, nu; iar asta făcea toată diferența. Când ajungi la 40 de ani și n-ai nici nevastă, nici copil, nimeni nu se gândește la Superman. „Țara asta nu ne merită!“, a răbufnit Mihnea, renunțând la ultima bucată de pizza. Se dezlănțuise: violent, sclipitor, aproape la fel de frumos ca Cezar. „Suntem sufocați, ocoliți. Cum îți vine o idee sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a și convins. Pe ea ai ascultat-o, poate are și ea ceva de zis? De unde știi că tipul nu pune de la el sau că n-a inventat totul? Am avut un coleg de facultate pe care l-a lăsat nevasta după șapte ani; a luat și copilul cu ea. Știi ce-mi zice tipul: am o veste îngrozitoare, m-a părăsit nevastă-mea, e lesbiană! Și-mi dă detalii, unde s-a dus, cu cine stă, cum se sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el sau că n-a inventat totul? Am avut un coleg de facultate pe care l-a lăsat nevasta după șapte ani; a luat și copilul cu ea. Știi ce-mi zice tipul: am o veste îngrozitoare, m-a părăsit nevastă-mea, e lesbiană! Și-mi dă detalii, unde s-a dus, cu cine stă, cum se sărută pe gură-n mijlocul străzii... Ar trebui să știi mai bine cum e cu istoriile astea care vin dintr-o singură parte: tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului Antipa. Există un punct în care flăcările termodinamicii se sting și trecutul amorțește. Acolo e neamțul de la Stalingrad, care-i scrie-n minte nevestei că din degetele lui de soț și pianist i-a rămas doar unul, cel mic, cu care încă apasă trăgaciul. Acolo sunt declarațiile de dragoste, miliarde de cuvinte rotindu-se ca niște stele pitice după Marea Implozie. Acolo e copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și lui fi-su. Nu știi dacă tipul împușcă patru inși deodată, brici, fără să clipească, pentru că i s-a activat dereglarea sau pentru c-a avut-o de la-nceput și, cuminte, n-a spus nimic: și-a tras familie, nevastă, doi copii, iubire multă, o fermă. Și-n spate, pe creier, valul neuromagnetic.“ „E tare filmul. Doar la americani vezi mafioți care poartă centură de siguranță când se urcă-n mașină. Ca tot omul. Au limuzină neagră blindată, șofer, bodyguard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bray-Corbie. Cine l-a omorât pe baronul Manfred von Richthofen, zis „Diavolul Roșu“? Sunt expuse mai multe versiuni. Arhivele militare, conținând ordinele de luptă ale zilei de 21 aprilie 1918, ca și scrisorile unora dintre soldații participanți la luptă, adresate nevestelor, amantelor sau familiei, îl prezintă pe căpitanul Arthur Brown ca autor indiscutabil; de altfel, acesta a și primit felicitări oficiale și-o decorație pentru fapta sa de vitejie. În același timp, generalul celei de-a 5-a Divizii australiene și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea eram legați de-un petic de hârtie semnat de omulețul ăsta buflei, cârlionțat, care juca șeptic cu nevastă-sa, pronunța stricat cuvântul prietenie (lui îi ieșea mereu „pretinie“) și confunda „richita“ cu micșunelele. Părinții n-aveau nimic de-a face cu cromozomii noștri, decretul de interzicere a avorturilor fusese dat de Ceaușescu personal. El ne devenise Tată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oamenilor ăstora. Un ins secretos, care iubea toată omenirea pe-ascuns: multe femei, o grămadă de fete, câțiva bărbați. Acum a aflat. Vrei să-ți mai povestesc din lucrurile pe care dumneata nu le știi, dar alții da? Mihnea are nevastă și copil. Pun pariu că habar n-aveai de chestia asta! Maria și-a ratat viața. A fost, de fapt, logodită cu un pârțar sau, în cel mai bun caz, cu un obsedat sexual; n-ai fost cinstit cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un filosof contemporan. Prin expresia „știu tot“ trebuie să înțelegem, de altminteri, un domeniu destul de restrâns: ce slujbă are cutare, cu cine se cunoaște, ce avere posedă, unde a fost guvernator, cu cine e însurat, câtă zestre i-a adus nevasta, pe cine are văr primar, cine îi e văr de-al doilea ș.a.m.d., ș.a.m.d., tot chestiuni cam de felul acesta. În marea lor majoritate, acești atoateștiutori sunt niște coategoale și au lefuri de câte șaptesprezece ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în fața mea. — Și-o să umblu, o să umblu. — Na-ți-o bună! Păi oricum nu-ți dau, nu-ți dau, chiar dacă o să joci o săptămână. — Nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nu-mi da! Dar eu tot o să joc. Nevasta, copiii mici o să mi-i las și în fața ta o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tine?“ „Am găsit! Evrika!“ „Ei, frate, m-ai dat gata! Unde? Cum?“ „La Ekșaisk (este acolo un orășel cu numele ăsta, la vreo douăzeci de verste, dar în județul vecin) trăiește un negustor, Trepalov, bărbos și bogătaș, cu bătrâna lui nevastă și-n loc de copii, casa li-e plină de canari. Au slăbiciune amândoi și pentru flori, cresc și camelii.“ „Dă-mi voie, dar nu poți fi sigur, dacă nu ți le dă?“ „Mă pun în genunchi, mă târăsc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pachetul! N-are a face că vrei să te însori, banii dă-i totuși încoace. Nu-i mare lucru nici să nu mă mărit cu tine. Ai crezut că rămâi cu banii dacă te-ai hotărât să mă iei de nevastă? Nu ține! Și eu sunt nerușinată! I-am fost țiitoare lui Toțki... Prințe! Acum ți se cuvine Aglaia Epancina, nu Nastasia Filippovna, ca să te-arate Ferdâșcenko cu degetul! Dumneata nu te temi, dar eu mă tem să nu te nenorocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
țâță. Femeia era încă tânără, iar pruncul să tot fi avut vreo șase săptămâni. După cum socotea ea, copilul îi zâmbise pentru prima dată de când se născuse. Mă uit și-o văd făcându-și cruce cu mare evlavie. „Ce faci, zic, nevastă?“ (Pe-atunci doar puneam întrebări la toată lumea.) „Uite, zice, la fel cum mama se bucură când zărește primul zâmbet al pruncului ei, tot așa se bucură și Dumnezeu, când vede din cer că un păcătos îngenunchează din toată inima ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca părinte bun al nostru, care se bucură de om, așa cum se bucură tatăl de copilul lui - ideea cea mai importantă a lui Hristos! O femeie simplă! Ce-i drept, era mamă... și, cine știe, poate că femeia era chiar nevasta soldatului aceluia. Ascultă, Parfion, mai adineaori mi-ai pus o întrebare, iată răspunsul meu: esența sentimentului religios nu încape în nici un fel de raționament, în nici un fel de delicte și crime și nici într-un fel de ateisme; aici ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate; niciodată nu se servește ceaiul în ele... cum se obișnuiește, le are din zestrea neveste-sii... la asemenea oameni, așa se obișnuiește... și iată că acum le-a scos, desigur, în onoarea dumneavoastră, atât de mult s-a bucurat... Voi să mai adauge ceva, dar nu găsi ce. A ajuns să se simtă penibil, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aduc ce au mai bun, mai ales o cingătoare sau brâu plin de aur și argint, și, după ce și-au ales o mireasă, se face logodna publică. Fata e bine să se mărite în satul părinților ei și soartea unei neveste căsătorită într-alt sat se plânge în nenumărate cântece populare. Femei cu forme voluptuoase rar se găsesc la români. O figură gingașă, mâini mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aduc ce au mai bun, mai ales o cingătoare sau brâu plin de aur și argint, și, după ce și-au ales o mireasă, se face logodna publică. Fata e bine să se mărite în satul părinților ei și soartea unei neveste căsătorită într-alt sat se plânge în nenumărate cântece populare. Femei cu forme voluptuoase rar se găsesc la români. O figură gingașă, mâini mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
puterii de asociație, decadența comerțului dinlăuntrul țării. Precum noi esportăm grâne, India esportă bumbac. Puțina manufactură locală a trebuit să dispară repede; bumbacul pleacă de la producătorul din centrul Indiei, ocolește prin Calcuta, Bombay, Manchester, spre a se întoarce manufacturată, la nevasta, la copiii producătorului chiar. Tot astfel lâna noastră ocolește lumea pentru a se întoarce manufacturată la noi și a fi plătită înzecit. Cu cât mai multe drumuri de fier și căi de comunicație se vor deschide, cu atât mai puțin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului Nitsche cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toate Într-o zonă a moralității care să confere individului aoreola de om frumos. Însăși basmul, balada, doina, datinele, sărbătorile, șezătorile sunt pătrunse de la un capăt la altul de Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, de zâne și eroi, de haiduci, neveste și mame devotate, a căror frumusețe fizică și morală, Întotdeauna În slujba binelui și adevărului, crează o adevărată plăcere estetică. Frumusețea obiceiurilor de sărbători sau cu ocazia diverselor evenimente din viața individului sau colectivității, frumusețea portului popular cu specificul său
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bea-ți cu inim] bun] vinul, c]ci de mult a g]sit Dumnezeu pl]cere în ce faci tu acum. Hainele s]-ți fie albe, în orice vreme, si untdelemnul s] nu-ți lipseasc] de pe cap! Gust] viața cu nevasta, pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în aceast] vreme trec]toare; c]ci această îți este partea în viat], în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
u și pe mama ta; (b) s] nu ucizi; (c) s] nu preacurvești*; (d) s] nu furi; (e) s] nu m]rturisești strâmb împotriva aproapelui ț]u; (f) s] nu poftești nimic din ceea ce este al aproapelui ț]u (inclusiv nevasta aproapelui ț]u, ceea ce arăt] c] Decalogul nu este chiar un monument închinat sensibilit]ții feministe). Celelalte patru porunci („Eu sunt Domnul Dumnezeul ț]u...”, „S] nu ai alți dumnezei afar] de Mine”, „S] nu iei numele Domnului Dumnezeului ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]