9,939 matches
-
domnitoare cu Curtea sârbească prin fiul ei. Din relația lor, mai mult sau mai puțin discretă, s-au născut doi fii: Alexandru și Dimitrie ce au fost adoptați de familia Cuza și crescuți cu devotament și după moartea domnitorului. Mulți oficiali au fost intrigați de relația Cuza Obrenovici iar adversarii i-au adus domnitorului drept unul dintre capetele de acuzare și relația imorală, adulterină cu fiica Catargiilor, cu atât mai mult cu cât, se spune, a fost găsită în dormitorul domnitorului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rămas în istorie prin activitatea culturală, prin Fundația Casei Regale pe care a creat-o. După un document aflat în Arhivele Statului din București, Elena Lupescu a avut propriul serviciu de informații, se știa și se simțea respinsă de mulți oficiali. Despre această structură informativă știa și Armand Călinescu, una dintre victimele Gărzii de Fier. Informatorii angajați, prin filaj, îi aduceau la cunoștință Duduii faptul că Majestatea Sa Regele era mereu atenționată de faptul că relația cu ea are efecte dezastroase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Bourdieu e însoțită oportun de aceea a altor remarcabili exegeți ai domeniului. Scenă literaturii se impune prin notă de modernitate nu numai a informației, dar și a stilului de abordare a problemelor, emancipata de orice dogmatism, mai ales de cel oficial, aducând un aer proaspăt într-un domeniu până atunci ocolit, prohibit sau desconsiderat. Bogată în ipoteze și perspective de studiu, proiectând liniile unui vast șantier, cartea stă, totuși, încă prea mult sub presiunea propriilor ei izvoare și dă aspectul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
le-a produs, cât și prin Dramaturgia de la Hamburg, ce constituie prima poetică a genului în Germania. Scrisă zi de zi, din 1767 până în 1768, pentru a face prezentarea reprezentațiilor date la Teatrul Național de la Hamburg 44 al cărui critic oficial este Lessing, textul nu are nimic dintr-un tratat. El scoate săptămânal un fascicol pe numere succesive 45. De aceea, nu oferă o teorie a teatrului sistematică, în maniera lui Diderot, ci reflecții produse în dezordine, inspirate la întâmplare de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe pământ”: acestea sunt ceremoniile legate de fundare, așa cum apar deja În cazul templului lui Neuserra de la Abuxe "Abu" Sir, iar o astfel de Împletire a voinței regale cu experiența sacerdotală revendicată de la scrierile conservate În templu arată cât de oficiali și cât de voit tradiționali sunt În acest omagiu adus zeilor. Fundarea se discută la curte, se efectuează cu mijloacele statului (Încredințate trezorierului regal care „va acționa după sufletul” regelui): avem de-a face cu reconstrucția unui model de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte documente Nici în cazul ieșirii din Egipt și al trecerii mării situația istoricului nu se schimbă mult. Cu privire la trecerea Mării Roșii există totuși o povestire asemănătoare într-un document egiptean, papirusul Anastasi V. El conține un raport al unui oficial de la frontiera dintre Egipt și pustiul Sinai despre un eveniment întâmplat în timpul serviciului său. Egiptul instalase puncte de observație la frontiera de est a țării pentru a supraveghea infiltrarea nomazilor proveniți din peninsula Sinai sau fuga sclavilor scăpați din Egipt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Egipt și pustiul Sinai despre un eveniment întâmplat în timpul serviciului său. Egiptul instalase puncte de observație la frontiera de est a țării pentru a supraveghea infiltrarea nomazilor proveniți din peninsula Sinai sau fuga sclavilor scăpați din Egipt. În acest raport, oficialul spune că unii sclavi au reușit să scape de supraveghere ascunzându-se noaptea între trestiile din mlaștinile din regiune. Trebuie să amintim că, înainte de construirea Canalului de Suez, istmul care separa Marea Mediterană de Marea Roșie era în parte o regiune lagunară
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Suez, istmul care separa Marea Mediterană de Marea Roșie era în parte o regiune lagunară și mlăștinoasă. Alte texte antice egiptene documentează fuga sclavilor care părăseau Egiptul pentru a se întoarce să trăiască liberi în deșert. În această direcție se îndreptau și oficialii egipteni atunci când situația lor la curte devenea nesigură, după cum povestește, de exemplu, un anume Sinuhe (circa 1962-1928 î.C.). Acest personaj a traversat lacul cu barca, apoi s-a ascuns după un tufiș și a profitat de întuneric pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu asculte de Ezechia și să se supună regelui Asiriei înainte de a fi prea târziu (2Rg 18,17-35; 19,9b-13; cf. 18,14 unde Ezechia ia inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează cu glas tare întregii populații, în special oficialilor de la curte (18,17-18). A doua oară, regele primește o scrisoare (19,14). Cele două mesaje sunt aproape identice: regele Asiriei invită la supunere și amenință că atacă dacă regele nu-i acceptă condițiile sale. Răspunsul lui Ezechia este foarte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Marinescu, Victor Iamandi, ministrul de Justiție din timpul crimelor făptuite împotriva Legiunii, generalul Ion Begliu de la Jandarmerie, care pusese la cale asasinarea lui Codreanu, generalul Argeșanu, care organizase baia de sînge de după asasinarea lui Călinescu și zeci de alți înalți oficiali și ofițeri de poliție și din jandarmerie. Codreanu, "Decemvirii" și "Nicadorii" erau îngropați în curte, după ce se turnase acid peste cadavrele lor, la cîțiva pași de celulele acestora. Echipele legionare ale Morții au năvălit în celule și i-au ucis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rostind: "Căpitane , te-am răzbunat!" Acesta a fost doar începutul. La București, Echipele Morții ale legionarilor au pus măna pe Argetoianu, Tătărăscu, Ghelmegeanu, pe generalul Iliașevici și pe Gigurtu și i-au tîrît la Prefectură. Doar intervenția rapidă a unui oficial pro-Antonescu din cadrul Ministerului de Interne (colonelul C. Rioșeanu) și mai cu seamă cea a Ambasadorului german Fabricius și a Doctorului Naubacher, ca și transferarea lor în incinta ambasadei le-a salvat viața. Era oare Iorga la curent cu aceste evenimente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a sfătuit să-i telefoneze generalului Petrovicescu, ministrul de Interne (un simpatizant al Legiunii). Mircea i-a urmat prompt sfatul, dar fără nici un rezultat. A obținut în cele din urmă legătura cu colonelul C. Rioșeanu de la Ministerul de Interne (un oficial pro-Antonescu), dușman al anarhiei legionare. Acesta a făcut tot ce-i stătea în puteri. A fost întîmplător obținută legătura cu Sima și s-a ordonat instituirea de puncte de control polițienești între Sinaia, Ploiești și București, deși se știa că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
preferat să ignore În mare aceste sentimente, trimițându-i acasă pe sovietici și pe est-europeni, uneori cu forța. Reprezentanții sovietici veneau să-și adune efectiv concetățenii din taberele germane, În vreme ce refugiații din Est Încercau cu disperare să-i convingă pe oficialii francezi, britanici sau americani că nu vor să se Întoarcă „acasă” și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat 2.272.000 de cetățeni sovietici. În primele luni de după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amnistia din iunie 1946 a fost semnată de Palmiro Togliatti, liderul de 51 de ani al Partidului Comunist Italian și ministru al Justiției În guvernul de coaliție de după război. După două decenii petrecute În exil și numeroși ani ca Înalt oficial În Internaționala Comunistă, Togliatti nu-și făcea iluzii despre ce avea să urmeze după războiul european. Întors de la Moscova În martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității naționale și a democrației parlamentare - spre surprinderea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Robert Brasillach din ianuarie 1945, de la Paris - au stârnit protestele unor partizani de bună-credință, precum Albert Camus, care considera nedrept, dar și imprudent să ucizi oameni pentru opiniile lor, oricât de Înspăimântătoare. În schimb, oamenii de afaceri și Înalții oficiali care profitaseră de pe urma ocupației nu au avut prea mult de suferit, cel puțin nu În Europa de Vest. În Italia, Aliații au insistat ca Vittorio Valletta de la Fiat și alții ca el să fie lăsați În pace, În ciuda asocierii lor notorii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luate la un loc. În timp ce statele occidentale făceau pe atunci comerț mai ales Între ele, Marea Britanie avea tranzacții importante În Întreaga lume - ba mai mult, comerțul britanic cu Europa era mult mai redus În 1950 decât În 1913. În ochii oficialilor britanici, țara avea așadar mai mult de pierdut decât de câștigat dacă se implica În aranjamente economice obligatorii cu țări ale căror perspective erau incerte. Cu un an Înainte de propunerea lui Schuman, poziția Marii Britanii, exprimată În particular de funcționari publici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate și din convingerea că erau egal distribuite În societate -, Însă nemulțumirea acumulată față de rații și constrângeri, precum și aerul de paternalism puritan adoptat de unii oficiali laburiști (În special ministrul de Finanțe, sir Stafford Cripps) au contribuit la succesul conservatorilor În alegerile din anii ’50. Senzația că nu aveai de ales și nu Îți rămânea decât să te Încrezi În guvern făcea ca prima generație a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o vreme În care Moscova subvenționa pe ascuns periodice comuniste, de „front” și diverse alte produse culturale, mecenatul american nu avea de ce să-i jeneze pe scriitorii CLC. Arthur Koestler, Raymond Aron sau Ignazio Silone n-aveau nevoie de imboldul oficialilor americani ca să se opună vehement comunismului, iar pe de altă parte, nu există dovezi că vederile lor critice la adresa Statelor Unite au fost vreodată Îndulcite sau cenzurate ca să placă trezorierilor de la Washington. Pentru SUA era prima experiență a unui război cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polonez, iar promovarea lui a fost percepută ca un act de sfidare din partea unui partid forțat să aleagă Între baza sa națională și autoritatea superioară de la Moscova. Cu siguranță, așa vedeau lucrurile liderii sovietici. Hrușciov, Mikoian, Molotov și alți trei oficiali au zburat spre Varșovia la 19 octombrie cu intenția de a Împiedica numirea lui Gomu³ka, de a interzice Îndepărtarea lui Rokossowski și de a reinstaura ordinea În Polonia. Pentru a face și mai clare aceste intenții, Hrușciov a ordonat deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată neglijabil. În Franța, statul s-a limitat la ceea ce a devenit cunoscut drept „planificare indicativă” - folosind pârghiile puterii pentru a direcționa resurse către regiuni, industrii și chiar produse anume și compensând intenționat malthusianismul devastator al subinvestițiilor din deceniile antebelice. Oficialii guvernamentali au reușit să exercite un control relativ eficient asupra investițiilor interne pentru că, pe parcursul acestor prime decenii de după război, legile monetare și mobilitatea limitată a capitalului internațional au Împiedicat competiția străină. Limitați În libertatea lor de a căuta venituri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și patrimoniul Prusiei. Dacă În 1968 Constituția RDG amintea dezideratul unificării sub steagul democrației și al socialismului, În Constituția modificată din 1974 fraza lipsește, fiind Înlocuită cu promisiunea de a rămâne un stat „aliat permanent și irevocabil cu URSS”. Interesul oficialilor RDG pentru Ostpolitik avea și motive mai directe, de natură strict materială. Încă din 1963, RDG „vindea” Bonnului deținuți politici pe bani gheață; suma depindea de „valoarea” și calificările candidatului. În 1977, pentru a obține eliberarea unui prizonier din Închisorile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Îndreptat privirea spre orizonturi mai senine. La mai puțin de un an după căderea coloneilor, În iunie 1975, guvernul atenian a depus oficial candidatura țării la intrarea În CEE. La 1 ianuarie 1981, printr-o decizie În care mulți oficiali de la Bruxelles vedeau un triumf regretabil al speranței asupra Înțelepciunii, Grecia devenea membru cu drepturi depline al Comunității. Spre deosebire de Grecia, Portugalia nu avea o experiență recentă a democrației, nici măcar una rudimentară. Regimul autoritarist al lui Salazar era deosebit de retrograd, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au devenit, peste tot În Europa, un factor important În calculele politice interne, CE a inaugurat, din motive proprii, un sistem de fonduri regionale - Începând cu Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Înființat În 1975. Din punctul de vedere al oficialilor de la Bruxelles, FEDR și alte așa-numite „fonduri structurale” aveau două scopuri. Primul era să reducă Înapoierea și inegalitatea Într-o Comunitate ghidată Încă de cultura postbelică a „creșterii”, fapt enunțat destul de explicit În Actul Unic European. Cu fiecare grup
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitala provinciei) avea ca scop exclusiv educarea localnicilor În privința modurilor În care puteau beneficia de „Europa” și de resursele europene. Din 1995, provincia are și o reprezentanță la Bruxelles (Împreună cu provincia italiană vecină Trentino și cu Tirolul austriac). Site-ul oficial al Provinciei Bolzano (cu versiuni În italiană, germană, engleză, franceză și ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concesie pragmatică ilustrează genul de obstacole care stăteau În calea „revoluției” mitterrandiene. Timp de un an, regimul a afișat cu Îndrăzneală o imagine radicală În Franța și În lume. La Început cu succes: Jacques Attali, consilierul lui Mitterrand, nota că oficialii americani (care erau cu ochii În patru după asemenea derapaje) pretindeau că nu văd nici o diferență Între politica economică franceză și cea a Uniunii Sovietice. Pentru ca țara să ia calea socialismului În 1982, ar fi fost necesar nu doar controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]