9,870 matches
-
Ioachimescu vădește forță și fantezie. Daniel Kientzy, eminentul promotor al saxofoanelor, exploatându-le fructuos și spectaculos posibilitățile (pe care le-a lărgit el însuși), promotor consecvent al muzicii românești, s-a întrecut pe sine. În fine, Concertul pentru vioară și orchestră “Trinity“ din ciclul “Bizanț după Bizanț“ ni-l arată pe Theodor Grigoriu așa cum îl apreciem de decenii: expresiv, auster, cu idei mustoase, constructor savant, orchestrator ingenios. Partea solistică stă în bun echilibru cu ansamblul; Sherban Lupu, căruia i se cuvin
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
cu vădită mobilitate și adaptare la texte atât de diverse. Este de dorit (și posibil) să mențină în repertoriul personal măcar două, dacă nu trei, dintre lucrările dirijate în Festival. În sfârșit - dar nu în cele din urmă - un omagiu orchestrei în totalitate și tuturor componenților cu replici solistice: s-a dovedit - acum și aici - colectivul pe care îl știm în plutonul fruntaș al țării, muncind eroic (Clujul, citadelă culturală de prim ordin a țării, nu are o sală de concert
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
și cu un rubato permanent dar perfect condus, un sunet de o puritate de cristal cu paletă foarte largă de nuanțe, bogat chiar în cele mai imperceptibile pianissime, o tensiune intensă care lasă sunetul să-și ia zborul planând deasupra orchestrei, în înălțimi. Să ne amintim trilurile delicate din partea I desfășurate ca o boare, sau partea II-a în care visarea părea că se afundă în transă fără însă a se reduce nici o clipă controlul. Și chiar dacă nu apreciezi libertățile pe
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
și de excepționala atracție exercitată asupra publicului larg, forța sa artistică este un dat hărăzit doar celor mari. Alături de Kennedy, Filarmonica Regală din Londra sub bagheta lui Charles Dutoit (care s-a adaptat cu mare suplețe fanteziei interpretului) a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de cele mai subtile nuanțe
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
Dutoit (care s-a adaptat cu mare suplețe fanteziei interpretului) a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de cele mai subtile nuanțe, l-a urmat perfect pe dirijor, artist rafinat și puternic totodată în lectura de o rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul și orchestra.
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
personalități precum Jacqueline Dupré sau Bryan Terfel). A cântat alături de celebrități, a fost aplaudat în concerte la Londra, Monte Carlo, Lille, Sao Paolo, Edinbourg, Lugano, Geneva, Varșovia, în Belgia și, evident la Moscova, în actuala stagiune urmând să colaboreze cu Orchestra Radio Berlin, Filarmonica din Liège sau cu Orchestra Svizzera Italiana sub bagheta lui Alain Lombard. În cadrul „concertelor de la miezul nopții” l-am ascultat evoluând alături de Orchestra de cameră a Filarmonicii bucureștene, propunând Anotimpurile de Vivaldi, abordate „mai altfel”, într-un
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
cântat alături de celebrități, a fost aplaudat în concerte la Londra, Monte Carlo, Lille, Sao Paolo, Edinbourg, Lugano, Geneva, Varșovia, în Belgia și, evident la Moscova, în actuala stagiune urmând să colaboreze cu Orchestra Radio Berlin, Filarmonica din Liège sau cu Orchestra Svizzera Italiana sub bagheta lui Alain Lombard. În cadrul „concertelor de la miezul nopții” l-am ascultat evoluând alături de Orchestra de cameră a Filarmonicii bucureștene, propunând Anotimpurile de Vivaldi, abordate „mai altfel”, într-un tempo uneori năucitor, menit să sublinieze virtuozitatea sa
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Varșovia, în Belgia și, evident la Moscova, în actuala stagiune urmând să colaboreze cu Orchestra Radio Berlin, Filarmonica din Liège sau cu Orchestra Svizzera Italiana sub bagheta lui Alain Lombard. În cadrul „concertelor de la miezul nopții” l-am ascultat evoluând alături de Orchestra de cameră a Filarmonicii bucureștene, propunând Anotimpurile de Vivaldi, abordate „mai altfel”, într-un tempo uneori năucitor, menit să sublinieze virtuozitatea sa deosebită, dar și să confere un plus de spectaculozitate desfășurării muzicale, urmărind, probabil pentru a reliefa structura de
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
său calitativ, suplețea, finețea și performanța tehnică, privind tentația de a „reciti” partitura ca pe un joc al experimentului și al căutării unor noi forme de expresie, ceea ce s-a confirmat și în Dansul de Ysaye oferit ca bis. Pentru Orchestra de cameră a Filarmonicii a fost, cu adevărat, o provocare, testând din plin maleabilitatea formației, capacitatea de a se plia și a răspunde celor mai neașteptate reacții ale solistului, reușind să cânte nu doar cu acuratețe și rigoare, ci și
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
împreună cu concert- maestrul Anda Petrovici, întregul demers artistic având consistență și farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și alături de Boris
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Final triumfal al formațiilor camerale Petre CODREANU Ultimul concert de la Ateneu din actuala ediție ne-a prilejuit întâlnirea cu Orchestra de cameră a Filarmonicii din München. Concertul s-a desfășurat sub bagheta fostului său concert-maestru în epoca Celibidache a prestigioasei instituții bavareze, Lorenz Năsturică Herschcowici. De fapt sub bagheta arcușului, căci conducerea muzicală a fost asigurată concomitent cu cea a
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
dinamică și agogică expresive, o echilibrată etajare a vocilor și, mai presus de toate o cultură a sunetului specific ansamblului de coarde (căci prima parte a programului a cuprins Suita nr. 3 de dansuri vechi de Respighi și Concertul pentru orchestră de Paul Constantinescu). O adecvare și acuratețe stilistică fără cusur. Partea a doua a fost consacrată muzicii lui Haydn (lumea culturală comemorează două secole de la moartea primului mare clasic). Coardelor li s-au alăturat două oboaie și doi corni, perfect
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
interpretarea conferită de întreg ansamblul (care își adaptează configurația de la 3 la 35 de membri). Programul a inclus prioritar opusuri italiene, dar și compozitori germani, alternând pagini orchestrale de Caldara și Marini sau Vivaldi (Madrigalesco - concert în re minor pentru orchestră de coarde și basso continuo, Sonata în mi bemol major Al Sânto Sepolcro pentru orchestră de coarde și basso continuo), dar și de Pisendel, cu arii de Monteverdi (Pianto della madona sopra îl Lamento d’Arianna) și Conți sau Ferrandini
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
Programul a inclus prioritar opusuri italiene, dar și compozitori germani, alternând pagini orchestrale de Caldara și Marini sau Vivaldi (Madrigalesco - concert în re minor pentru orchestră de coarde și basso continuo, Sonata în mi bemol major Al Sânto Sepolcro pentru orchestră de coarde și basso continuo), dar și de Pisendel, cu arii de Monteverdi (Pianto della madona sopra îl Lamento d’Arianna) și Conți sau Ferrandini în care glasul mezzosopranei elvețiene Mărie- Claude Chappuis s-a dovedit a fi adaptat la
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
să existe o diferențiere stilistica față de manieră în care a cântat opusurile italiene. De altfel, si Giovanni Antonini, a cărui gestica și atitudine corporală la pupitru sunt extrem de departe de prestația unui dirijor autentic, este invitat adesea să colaboreze cu orchestre de elită, precum Filarmonica din Berlin, dar și să apară în fosa legendarei Scală din Milano, conducând opere de Handel, dar și de Mozart. Probabil că în asemenea situații reușește să iși adapteze și manieră de a dirija la cerințele
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
a XIX-a ediții a Festivalului internațional « George Enescu ». Bavarezii din München, chiar dacă nu se ridică la înălțimea olandezilor din Amsterdam, au strălucit sub bagheta aceluiași Jansons, demonstrând o tehnică de ansamblu de invidiat. De la prima parte a simfoniei beethoveniene, orchestra a urmărit discursul sonor cu o mare bogăție de nuanțe, pauze de expresie, suspensii în atacarea temelor (cu predilecție pe cele lirice), reușind să confirme calitatea remarcabilă a coardelor. După superbul debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian din “Tristan și Isolda”, în care fluviul sonor a oscilat între crescendo-uri și decrescendo-uri orchestrale de o sensibilitate și expresivitate captivante. Aici, dirijorul a ținut să sublinieze subtilitatea și farmecul timbral al Orchestrei Radiodifuziunii bavareze, amintindu-ne de efectele pe care Sergiu Celibidache le obținea de la Filarmonica müncheneză când a concertat odinioară la București. Suita din opera “Cavalerul Rozelor” de Richard Strauss a încheiat în ascensiune tensională întregul concert al oaspeților germani, fantezia
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
Anca FLOREA În seria concertelor camerale, pe scena Ateneului a evoluat și Orchestra de cameră Radio care, într-un program solicitant și divers, a convins că este alcătuită din instrumentiști de calitate, capabili să se concentreze și să cânte la nivelul cerut de cota Festivalului „Enescu”. Dacă în cadrul stagiunii curente a avut și
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
interpretată cu o eleganŃă rară, pentru ca apoi, în Concertul nr. 1 în la minor op. 33 de Saint-Saens, să „atace” primele măsuri cu o vigoare sonoră aproape nefirească, ce a lăsat locul unor derulări virtuoze într-un tempo năucitor, căruia orchestra i-a Ńinut pasul cu brio, colaborare ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
locul unor derulări virtuoze într-un tempo năucitor, căruia orchestra i-a Ńinut pasul cu brio, colaborare ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
această dată, în top-ul celor mai bune momente din festival, o ierarhizare fiind însă nefirească și, de fapt, deloc necesară, pentru că fiecare a adus un anume specific, o anume frumusețe unanim apreciată. Așa a fost și în cazul binecunoscutei orchestre „Les musiciens du Louvre” care, sub conducerea excelentului Mark Minkowski, beneficiind de colaborarea cu minunatul Cor „Bach” din Salzburg, dar și cu soliști de marcă, au oferit oratoriul Creațiunea de Haydn, într-o versiune de referință. În deschidere, Mark Minkowski
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
transformat într-un moment de grație datorită restituirii virtuților artistice ascunse ale Capriciului românesc de Enescu / łăranu și a bis-ului, plin de culoare și farmec, Lăutarul din suita Impresii din copilărie. Se poate afirma că întregul program al concertului Orchestrei Philarmonique de Radio France din Paris, dirijat de Dmitrij Kitajenko, a fost salvat de fascinantul Capriciu românesc pentru vioară și orchestră de Enescu, pentru prima oară redat de Remus Azoiței în întreaga sa dimensiune concertistică gândită de autor. Angajat temeinic
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
plin de culoare și farmec, Lăutarul din suita Impresii din copilărie. Se poate afirma că întregul program al concertului Orchestrei Philarmonique de Radio France din Paris, dirijat de Dmitrij Kitajenko, a fost salvat de fascinantul Capriciu românesc pentru vioară și orchestră de Enescu, pentru prima oară redat de Remus Azoiței în întreaga sa dimensiune concertistică gândită de autor. Angajat temeinic de aproape un deceniu în descifrarea întregului fond de manuscrise și tipărituri enesciene dedicat viorii, Remus Azoiței „a citit” cu migală
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]