14,286 matches
-
văzut că se întorsese iar spre creatura extraordinară de lângă ea, de pe canapea. Chicoti. Îi ciudat să-ți zic așa, acum că știu că ești tip. Mi se pare c-ar trebui să-ți zic Peter sau Gary sau cumva un pic mai, știi tu, un pic mai fioros. — Da, sigur - parcă io-s fioros. Îs mister macho, iubito! Asta îi făcu pe amândoi să mai chicotească un pic, iar Crystal a înconjurat-o pe Stacey cu brațele și-a strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spre creatura extraordinară de lângă ea, de pe canapea. Chicoti. Îi ciudat să-ți zic așa, acum că știu că ești tip. Mi se pare c-ar trebui să-ți zic Peter sau Gary sau cumva un pic mai, știi tu, un pic mai fioros. — Da, sigur - parcă io-s fioros. Îs mister macho, iubito! Asta îi făcu pe amândoi să mai chicotească un pic, iar Crystal a înconjurat-o pe Stacey cu brațele și-a strâns-o. Nu, ascultă, a continuat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pare c-ar trebui să-ți zic Peter sau Gary sau cumva un pic mai, știi tu, un pic mai fioros. — Da, sigur - parcă io-s fioros. Îs mister macho, iubito! Asta îi făcu pe amândoi să mai chicotească un pic, iar Crystal a înconjurat-o pe Stacey cu brațele și-a strâns-o. Nu, ascultă, a continuat el, am folosit numele ăsta de Crystal - și nu, n-am să-ți zic numele meu adevărat pentru nimica-n lume, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mereu a zis că vrea să fiu io fericită, da’ io știu că nu-i adevărat, nu? Așa se zice-n povești și din alea - vreau doar să fii fericită cu mine, și doar cu mine. Altfel... Așa că amânasem un pic, chiar dacă mama mi-a zis să-i dau drumu’. Avea dreptate și io știam. Da’ nu prea știam cum s-aduc vorba și nu eram sigură cum o să suporte. Deși cam bănuiam. În fine, i-am zis pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să știi niciodată, nu? — Bineînțeles că sunt fericit, draga mea, a zis el. Bineînțeles că eu - ăsta e cel mai fericit moment din viața mea. Tu nu vezi? E atât de... de minunat, Stacey. Cu adevărat minunat. — Stai așa un pic, Charlie, nu-ți pierde mințile, amice, am zis io. Acuma era și mai jenant, cu mama acolo și restu’, voiam să fi fost un pic mai normal. Aș fi preferat să fie iar morocănos, decât chestia asta cu bucuria exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Tu nu vezi? E atât de... de minunat, Stacey. Cu adevărat minunat. — Stai așa un pic, Charlie, nu-ți pierde mințile, amice, am zis io. Acuma era și mai jenant, cu mama acolo și restu’, voiam să fi fost un pic mai normal. Aș fi preferat să fie iar morocănos, decât chestia asta cu bucuria exagerată. Nu mi-aș fi putut dori ceva mai frumos în viață. E atât de perfect. N-am visat niciodată - vezi tu, niciodată nu am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceva și-am dus-o pe Cris la Șobolanu’ și Morcovu’ și era acolo Warren cu vreo două fete că era ziua lui și se făcuse turtă și ne-am apucat să povestim și normal că io beam doar un pic de apă și doar io și Crystal eram treze. Așa că l-am dus pe Warren înapoi acasă c-un taxi - și l-am dezbrăcat și din astea. Și - doar nu vrei să știi toate astea, Charlie, nu? S-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu de atent, evitând, pe cât posibil, să îl îndoi sau să marchez suprafața. Aveam la îndemână și celelalte instrumente: mi-am băgat mâna în buzunar după bucățile rupte din lama de ras și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-mi fac griji pentru el acuma - s-a terminat din punctu’ meu de vedere și cred că și din punctu’ lui de vedere. S-a terminat, pentru amândoi. Warren a suportat bine când i-am zis. Normal, arăta un pic șocat, fiindcă sinceră să fiu nuș’ câte-și mai amintește el din seara aia. Adică - era destul de treaz să i se scoale, deci nu se poate zice că n-a vrut sau ceva. Niciodată n-am înțeles cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-ului, căruia îi dădu drumul în poșeta supradimensionată Bottega Veneta. — Cine-i norocosul de săptămâna asta? întrebă Gilles când Adriana se apropie. Întoarse scaunul rotativ spre Adriana care, știind că toată lumea din salon se uită la ea, se aplecă un pic în față cât să i se depărteze bluza câțiva centimetri de piept și să i se ridice deasupra de fund — un fund nu foarte mic, dar bombat și ferm cum le place bărbaților — apoi se așeză pe scaunul din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plăcuse Otis nici când era în proprietatea lui Mark, primul din cei trei iubiți ai lui Emmy, și îi plăcea încă și mai puțin acum, când el stătea în apartamentul ei de treizeci și cinci de metri pătrați și învățase (fără niciun pic de antrenament și fără încurajări) un vocabular enervant de bogat care conținea aproape numai cereri, critici și discuții despre el la persoana a treia. La început refuzase să aibă grijă de el trei săptămâni când, în luna iulie, după absolvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sigură că sunt un milion de lucruri. Adriana și Emmy se uitară una la alta, fiecare știind ce gândea cealaltă: o fi Leigh o tipă organizată, dar nu-i strică să se relaxeze și să se distreze și ea un pic. — Ei bine, ai două săptămâni la dispoziție să alegi unul, querida, anunță Adriana cu glasul ei răgușit și autoritar. Până una alta, să ciocnim. Emmy ridică paharul de parcă era un presspapier din plumb. — Pentru noi, zise ea. Până la vară, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrea să nu mai fii atât de refractară în privința asta. Ar fi o ocazie excelentă, să știi. Pentru tine, zise Leigh bosumflându-se ca un copil. — Pentru amândoi. — Russell, nu suntem împreună nici măcar de un an. Cred că e un pic cam devreme ca să punem problema de a ne muta împreună în alt oraș. Iritarea din vocea ei îi surprinse pe amândoi. Niciodată nu e prea devreme când iubești pe cineva, Leigh, spuse el pe un ton calm, ferm. Exact acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care se scurge prin mâini în pământ și din pământ în mâini. Nu uita să respiri. Așa; rămâi așa. Adriana încerca să facă abstracție de vocea lui și, când nu era posibil, să reconfigureze spusele lui astfel încât să pară un pic mai normale. Toată grupa se mișca asemeni unei trupe de balet sub îndrumarea unui coreograf, o mulțime de membre cu mișcări sinuoase și torsuri bine lucrate care făceau ca mișcările să pară că sunt făcute aproape fără niciun efort. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dorea o carieră în domeniul seviciilor de alimentație publică, iar programul de lucru al lui Leigh era criminal. Se plângea întruna de autori sonați și de programul de lecturare ucigător, iar Adriana se întreba dacă nu cumva ea era un pic invidioasă pe cei care scriau cărțile și nu le redactau. Dar dacă era să fie sinceră până la capăt, Adriana știa că fetele aveau o anumită satisfacție a muncii lor pe care ea nu o va avea niciodată în programul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Se sili să zâmbească și să spună câteva cuvinte de felicitare cum știa ea mai bine. — Ei bine, querida, știi ce-nseamnă asta, nu? Se pare că prima ta relație va fi cu un francez. — Da, m-am gândit un pic și la asta. A, batem deja în retragere? spuse Adriana cu pretinsă sfială. Ridică tacticoasă ceașca de cafea și-și lipi buzele de marginea ei. Emmy își drese glasul și se făcu că-și netezește sprânceana cu degetul mijlociu întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
iau acasă. Da, ăsta-i planul. Adriana zâmbi și o bătu ușor pe mână, cu un aer cunoscător. — Nu uita, și bogați, querida. Acum nu zic că asta ar trebui să facem toate. Evident, tu trebuie să mai zburzi un pic, și cred că micile incursiuni în promiscuitate care te așteaptă sunt exact ce-ți trebuie. Dar dat fiind că eu am trecut deja pe-acolo — — Dacă prin incursiuni înțelegi și “cuceriri”, atunci cred că sunt de acord, adăugă Leigh. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Până la sfârșitul anului, eu voi .... Cuvintele i se stinseră. Începuse să vorbească fără să știe ce-o să spună, presupunând că-i va veni ceva în minte, dar n-avea nimic de spus. Jobul ei o mulțumea, chiar dacă uneori era un pic plictisitor; n-avea nicio problemă cu numărul de bărbați cu care se culcase; pusese deja mâna pe un iubit care corespundea criteriilor Adrianei — și nu unul oarecare, ci unul cunoscut, unul pe care o jumătate din țară și toată populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar ea știa prea bine. Leigh nu era o tipă care să chicotească de bucurie ca oricare alta: era simpatică, era sensibilă, era loială și era nevrotică; să chicotească nu era stilul ei. Poate că Leigh se simțea și un pic cam prost să spună cum era inelul ei în condițiile în care toată lumea se așteptase ca Emmy să fie prima. Emmy își aduse aminte de cina din urmă cu câteva luni, când le-a povestit emoționată lui Leigh și Adrianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Paul o atinse cu degetele pe mână. — Mai ești aici? — Scuze. Ce ziceai? — Ziceam că trebuie să plec. Trebuia să mă întâlnesc cu niște prieteni la zece, dar, ăă, am uitat detot. Zâmbetul lui galeș făcu să-i tresalte un pic inima. — În altă împrejurare te-aș invita și pe tine — aș insista chiar — dar, știi, de fapt e ziua de naștere a fostei mele prietene și nu sunt sigur că ar fi încântată dacă aș veni...cu cineva. Înțelegi? Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acțiune! De data asta actorii au încheiat scena spre mulțumirea regizorului și Tobias a cerut supărat o pauză. Gilles o strânse pe Adriana de mână atât de tare încât unghiile îi intrară în palmă. Ea știa că mai are un pic și-l apucă furiile — el țipa întotdeauna — dar înainte s-o scoată afară s-o muștruluiască, îi interceptă Tobias. Avea căștile lăsate după gât; s-a încruntat și a clătinat furios din cap în timp ce restul echipei s-a îndepărtat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce-ai zice de un pahar de vin? E la frigider? Doamna Eisner arătă spre barul de mahon din colț. — Ar trebui să fie câteva sticle de chardonnay în răcitor. Tatălui tău îi place, dar mie mi se pare un pic cam sec. Dacă preferați roșu, va trebui să aduceți din pivniță. Cred că mai bine bem roșu, zise Leigh, mai mult pentru Russell. Știa că nu-i place vinul alb — mai ales chardonnay — dar el n-ar îndrăzni niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el? Să mai continuu? Adriana ridică mâna dreaptă s-o oprească și se strădui să ofere cel mai cuceritor zâmbet de care era în stare. — Cred că am înțeles ce vrei să spui. Totuși, scumpa mea prietenă, tu greșești un pic. Pentru câteva mere stricate, nu înseamnă că nu trebuie să te duci în livadă. Alea au fost doar niște întâmplări nefericite. Ce zici de baronul ăla austriac care era de părere, pe bună dreptate, că e un preludiu plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în schimb o pereche de tanga strech roz aprins și un sutien asortat care ridica puțin și nu ascundea nimic. De ce nu? și-a zis ea. Erau mai degrabă drăguți decât sexi și ce era rău dacă mai schimba un pic lucrurile? Deasupra și-a pus rochia ei preferată Diane von Furstenberg, petrecută la bust, lungă până la genunchi, cu mâneci trei sferturi, decolteu adânc, cu model abstract în culorile galben aprins, alb și negru. Și-a uscat părul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bineînțeles că ești binevenit și la birou să cunoști— — Nu pot săptămâna viitoare. — Oh. Bine, atunci. Peste două săptămâni. Ce zici— — Nu, nici atunci nu pot. Firma ei tocmai cheltuise trei milioane de dolari pentru a cumpăra ceea ce era un pic mai mult decât un nume și o promisiune, iar pentru el nu era o prioritate să-și găsească timp ca să discute cu editorul? — Nici măcar nu m-ai lăsat să termin, spuse ea liniștită. — Îmi cer scuze, zise el abia stăpânindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]