9,856 matches
-
au fost o epocă a cinismului, a iluziilor pierdute și speranțelor modeste. Vremurile mediocre nasc profeți pustii, scria Albert Camus În Căderea. Anii ’70 abundau În astfel de figuri. Era o perioadă teribil de conștientă că urmează marilor speranțe și reflecțiilor ambițioase din trecutul recent și că nu are de oferit decât copii palide, implauzibile, ale vechilor idei. Era, În mod vădit și complexant, o perioadă postprin excelență, cu perspective incerte. Cum remarca sociologul american Daniel Bell, „uzul prefixului postdenotă sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în care apar personaje negative din „perioada administrării” (Dialoguri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
între vocația publică și cea „aristocratică”, între participare nobilă și retragere orgolioasă. La început, după cum o arată și prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorința de-a recepta cultura prin filtrul propriei subiectivități, ca reflecție, și nu ca judecată de valoare. Notații ample, file de jurnal deghizat în glose savante, preocupări de estetică laolaltă cu puseuri de hedonism, dar și de activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice. Volumul Citind sau trăind literatura (1976) vine după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
masă sub dictatură): voința de dominare, paralel cu supunerea eului criticului la un exercițiu perpetuu de autodesăvârșire întru captarea esențelor publice. Moralist, psiholog și filosof, C. nu a ajuns. În schimb, sociolog - da. Părăsind voluptățile autonarative și lirismul rafinat al reflecției morale, criticul literar de direcție și întâmpinare de la „Vatra” (foarte preocupat de istoria românilor în spațiul maghiarizării) se va orienta accentuat înspre sociologia literaturii, înglobând teorii estice și occidentale, de stânga și de dreapta. Cartea Serii și grupuri (1981) făcea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
studii recente s-a observat că tratamentul chirurgical de reconstrucție a fost necesar într-un procent de 5% din cazuri (față de datele mai vechi în care se estima un procent de 25% sau chiar de 35%) (Jesper 2000). Amputațiile minore (reflecții de rază) s-au practicat de necesitate în 36% din cazuri și doar 4% dintre pacienți au suferit amputații majore (înalte) pentru gangrenă extensivă (Jesper 2000). Deoarece riscul apariției unor noi atacuri de tip Charcot este relativ crescut, necesitatea îngrijirii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
se familiarise aussi avec leș œuvres du penseur matérialiste roumain Vasile Conta. Le début littéraire se produit dans leș pages de la revue Tribuna, avec le poème Pe țărm (Sur la rive, 1910) et dans la publication Românul, avec l'article Reflecții asupra intuiției lui Bergson (Réflexions sur l'intuition de Bergson, 1914). En 1911, élève du Lycée Andrei Șaguna, îl fait un voyage en Italie, attiré par l'histoire et la culture de ce pays.813 À la veille de la première guerre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
socială net mai cuprinzătoare și care asumă o misiune "politică", nu lipsită de notele utopice ale unui orfism integrator, aceea a civilizării prin frumos teoretizată de John Ruskin, William Morris, Henry van der Velde etc. În acest sens, pe filiera reflecției asupra misiunii civilizatoare a artei decorative și a unui funcționalism estetizant prin ridicarea obiectului banal la demnitatea obiectului de artă, recuperăm predilecția pentru afiș, ilustrație de carte, design, modă, artizanat etc. În Franța, comerciantul de artă Bing va repurta un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliști maghiari fiind recuperați tardiv, precum Lajos Gulácsy, Tivadar Csontváry, Jánosz Vaszary, Jósezf Rippl-Rónai. Simbolismul maghiar în artele plastice prezintă numeroase similitudini cu cel românesc, nu la nivelul tematicii, ci la cel al felului în care decupează un câmp de reflecție artistică, o arie de sensibilitate. Mir Iskusstva constituie iarăși un fenomen de mare amplitudine sub egida căruia se înscriu majoritatea pictorilor importanți în epocă. Arta rusă își deschide drum în Europa prin intermediul Operei de balet, pe acest fundal se detașează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o cupă de sticlă albastră în straturi, cu un aforism compus chiar de ea: "Les ténèbres de la douleur engendrent la résignation/ Elisabeth". Dincolo de asocierea literaturii cu arta decorativă, simptomatică pentru sensibilitatea simbolistă, opera de artă apare ca produs al unei reflecții pe marginea ei, reflecție marcată sugestiv aici de textul aforismului care indică o contemplatio morosa, o înclinație melancolică spre reverie, devenită ea însăși un stil. În 1905147, Apcar Baltazar începe o ofensivă pentru susținerea și dezvoltarea artelor industriale în România
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albastră în straturi, cu un aforism compus chiar de ea: "Les ténèbres de la douleur engendrent la résignation/ Elisabeth". Dincolo de asocierea literaturii cu arta decorativă, simptomatică pentru sensibilitatea simbolistă, opera de artă apare ca produs al unei reflecții pe marginea ei, reflecție marcată sugestiv aici de textul aforismului care indică o contemplatio morosa, o înclinație melancolică spre reverie, devenită ea însăși un stil. În 1905147, Apcar Baltazar începe o ofensivă pentru susținerea și dezvoltarea artelor industriale în România cu o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei în care artele (muzica, literatura) deschid către o expresie a emoției artistice, a reflecției melancolice, generând un rapel către propria interioritate. Muzicalitatea invocată simbolic reprezintă liantul simbolist al unui larg spectru al unor états d'âme difuze care se reflectă la Petrașcu în pierderea conturilor și încețoșarea imaginilor. În schița de panou intitulată Iarna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă fiind reluată printr-o nouă încadrare a ei, acest fapt dezvăluind punctele de articulație ale unei imagini de ansamblu care presupune interferențele și chiar suprapunerile acelorași motive în dezvoltarea unor serii tematice cu o notă uneori obsesivă sau de reflecție sensibil focalizată. Printre variațiile pe tema "casei vieții" (house of life) ale pictorului englez, George Friederick Watts, se află și Speranța (1885), o viziune simbolistă întunecată asupra lipsei de speranță. Speranța apare ca o femeie oarbă, iar orbirea are aspectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânărului, a îngerului și pe așternutul alb243". Mai târziu, pictorul va relua tema prin schițe care conduc însă la o altă rezolvare plastică a scenariului agonic, cu un grad mai ridicat de generalitate. Moartea fratelui iubit este absorbită de o reflecție asupra morții ca fapt inerent al condiției umane. Virgil Vătășianu trece pe scurt în revistă sursele de la care s-a alimentat imaginația lui Smigelschi pentru a configura un tablou simbolist, descoperind prototipul la Hans Holbein cel Tânăr. Din păcate, criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat Tema geniului este ilustrată de figura complexă și de maximă investiție simbolică a poetului național, poetul romantic, Mihai Eminescu. Figura acestuia este valorificată într-o dublă dimensiune, naționalist-martirologică și în perspectiva unui "eroism al reflecției" ("héroïsme de la pensée") (Rodolphe Rapetti). Multe din reprezentările poetului sunt în relație directă cu tema geniului, în cultura română ea se fixează pe această figură tutelară a orfismului simbolist sub specia desemnată de Paul Verlaine cu titlul de poet maudit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
română ea se fixează pe această figură tutelară a orfismului simbolist sub specia desemnată de Paul Verlaine cu titlul de poet maudit 253. Traseul destinal al poetului era în consonanță atât cu poezia sa militantă, cât și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu termenii lui Dobrogeanu-Gherea, un decepționism care participa la modelajul sensibilității finiseculare. Înregistrat în cultura română drept poet romantic, "ultimul mare romantic european", opera sa relevă valențe multiple, integrând și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui cap pe un bloc inform, din care se desprind ca un suport mâinile cu aspectul unor gheare, sugestie poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Gândirii și Gânditorului, realizând un bust intitulat Gânditorul meu sau Gândire mizantropă. Sugestia mizantropiei o regăsim atât în La lutte éternelle, cât și în o parte dintre sculpturile cu mâini, aici însă ea este însoțită de internalizarea ei prin reflecție. De asemenea, mâna joacă un rol important în economia simbolică a compoziției, ea constituie suportul acestui chip care preia gesticulația dubitativă într-o crispare reliefată prin cuta dintre sprâncene și comisura buzelor, menită să sugereze o judecată pesimistă, rebarbativă. Și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Școala Superioară de Arhitectură din București. Dincolo de sculpturile dedicate personalității și operei eminesciene discutate în alt capitol, sculptorul se arăta interesat de surprinderea stărilor sufletești tranziente în Resemnare, Decepție, Durere, Abandonată, Dolor, Povară, Tinerețe, dar și de expresii ale reflecției și interiorizării, în Cugetarea sau Amintirea. Admirator al lui Rodin, având deopotrivă afinități cu arta plastică a lui Bourdelle, Ion Jalea manifestă trăsături rodiniene în prima etapă a creației sale cu lucrări precum Căderea îngerilor (1915), Lucifer, Lucifer îngenuncheat etc.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu Medrea, probabil lucrarea sa de școală din timpul studenției budapestane, capul uriaș al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gânduri și Femeie pe gânduri. Diferența dintre ele este nu numai sesizabilă, ci și relevantă pentru traseul pe care-l ia arta simbolistă la Storck. Prima proiectează în grația feminină, accentuând poziția șoldului pentru a marca curba voluptuoasă a coapsei, reflecția ca expresie a unei dorințe mâinile sunt împreunate ca pentru o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios cu cuvintele și confesiunile despre arta lui -, aceste desene reflectă o preocupare permanentă, care închide opera în cercul solipsist, aproape monahal, al unei reflecții obsesive. Himerele nu doar constituie o bună parte din corpusul impresionant al operei paciuriene, ele chiar "bântuie" întreaga operă a lui Paciurea. Aceste eboșe au fost publicate în volumul coordonat de Dana Bercea, în ampla lucrare Repertoriul Graficii Românești din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gestului creator. Sculptura lui Paciurea, Luchian (1909), reia gestul sfinxului, mâna pictorului se desprinde din soclu pentru un gest pansiv. Paciurea îl înfățișează pe Luchian nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției", un meditativ transfigurat de o viziune interioară, cu părul asemeni unei flame, așa cum apare și în autoportretul pictorului din 1910. În ce privește "Sfinxul" paciurian, mai degrabă ne aflăm în situația unei tratări a temei similară celei a pictorului simbolist american, Vedder
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la chirurgie pentru a se dedica artei în urma unui accident tragic al soției sale. Cu referire la una dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă jargonul medical utilizat de colegul său francez, Francis de Miomandre, pentru a reda o reflecție de ordin artistic pe marginea unor cazuri clinice, care servesc drept model: "În splendidele sale realizări, are reminiscențe anatomo-clinice și din sălile de clinică nervoasă. Femeia pe care monstrul (în basreliefurile prilejuite de lectura Ramayanei, o ține într-unul dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]