10,122 matches
-
<noinclude> În 1795, a treia și ultima împărțire a Poloniei a încheiat existența Comunității polono-lituaniene. Cu toate acestea, speranțele pentru restaurarea independenței poloneze s-au menținut de-a lungul secolului al XIX-lea prin evenimentele din interiorul și exteriorul teritoriilor poloneze. Localizarea Poloniei față de Europa de Nord a devenit deosebit de importantă într-o perioadă când vecinii săi care doreau să se extindă, Regatul
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
făcea parte din vechea Polonie și era încă locuit de polonezi. Practic, fiind o marionetă fraceză, ducatul nu s-a bucurat decât de un anumit grad de auto-guvernare, iar mulți polonezi au crezut că victoriile lui Napoleon ar putea aduce restaurarea întregii comunități. În 1809, sub Jozef Poniatowski, nepotul lui Stanislaw August Poniatowski, ducatul a recuperat o parte din teritoriile luate de Austria în cea de-a treia împărțire a Poloniei. Armata rusă a ocupat ducatul în timp ce urmărea să-l scoată
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
anul 1125, conform unei inscripți de pe pagoda templului, ar fi avut loc un mare incendiu, dar templul nu ar fi fost grav avariat. Între secolele XIV-XX, în timpul dinastiilor Ming și Qing, a fost renovat și restaurat de mai multe ori. Restaurarea semnificativă a avut loc în secolul al XVI-lea. Sub regimul comunist, templul a fost renovat între anii 1952-1973. În prezent Templul Calului Alb este ocrotit și protejat, fiind unul dintre comorile patrimoniului chinez. De asemenea, în fiecare an, între
Templul Calului Alb () [Corola-website/Science/330798_a_332127]
-
Rusia se extinde în Orientul Indepărtat, bătând la porțile Chinei. Poporul francez, nemulțumit de „Vechiul Regim", a abolit monarhia, cerând libertate și egalitate. Revoluția ce a urmat, a schimbat Franța și a marcat omenirea pentru totdeauna. În acțiunea sa de restaurare a ordinii după Revoluția Franceză, Napoleon a încercat să schimbe întreaga Europă. Chiar dacă a fost înfrânt de coaliția marilor puteri, ideile sale s-au extins la nivel paneuropean, campaniile și realizarile sale schimbând cursul istoriei. În urma expedițiilor căpitanului Cook, Australia
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii 1828-1829, deoarece s-au făcut restaurări în timp. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oravița, în vârstă de doar 15 ani, pe nume Dimitrie Turcu. În anul 1936, pictura interioară din biserică a fost restaurată de
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
ani, pe nume Dimitrie Turcu. În anul 1936, pictura interioară din biserică a fost restaurată de Dr. Ioachim Miloia, arheolog și doctor în istoria artei al Academiei Belle Arte din Roma, care pe atunci era directorul muzeului din Timișoara. La restaurarea picturilor a fost ajutat de profesorul de pictură Iuliu Podlipny. Catapeteasma care desparte altarul de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo, într-un format baroc autentic. Autorul acestui iconostas a rămas necunoscut. În anul 1936, pictorul
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-un hrisov din 1639. În fine, săpăturile arheologice efectuate în anul 1999 cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii. Mănăstirea avea să capete o zestre considerabilă atât de la ctitor dar și de alți donatori
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
lăcașul a supraviețuit devastărilor și cutremurelor suferite de-a lungul vremii. Dimensiunile generale ale bisericii sunt 19,7 metri lungime și 10,2 metri lățime la nivelul absidelor naosului. Distrugerile și devastările au afectat profund ansamblul arhitectonic, iar reparațiile și restaurările efectuate sporadic în decursul timpului nu au respectat planurile originale, modificând și știrbind din măreția de odinioară a mănăstirii. Abia începând cu reparațiile din anii 1931-1932, arhitectul Ștefan Balș a cerut imperativ ca lucrările efectuate să urmărească cât mai fidel
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
lucrările efectuate să urmărească cât mai fidel planurile originale ale mănăstirii. Elemente de arhitectură ale Bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie” În anul 1985, Ministerul Culturii a inițiat demersurile pentru întocmirea primului studiul istoric și primului proiect științific de restaurare a bisericii, desemnând pentru executarea acestor lucrări un colectiv de istorici și arhitecți condus de arhitectul Mihai Opreanu. Punerea în practică a proiectului de restaurare s-a efectuat în perioada 1991-1997. Prin proiect sunt desființate cele două turnuri oarbe de pe
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Ministerul Culturii a inițiat demersurile pentru întocmirea primului studiul istoric și primului proiect științific de restaurare a bisericii, desemnând pentru executarea acestor lucrări un colectiv de istorici și arhitecți condus de arhitectul Mihai Opreanu. Punerea în practică a proiectului de restaurare s-a efectuat în perioada 1991-1997. Prin proiect sunt desființate cele două turnuri oarbe de pe naos și pronaos, construite pe timpul restaurărilor anterioare în locul celor distruse de cutremurul din 1802, revenindu-se la o singură turlă centrală, specifică stilului celorlalte biserici
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
acestor lucrări un colectiv de istorici și arhitecți condus de arhitectul Mihai Opreanu. Punerea în practică a proiectului de restaurare s-a efectuat în perioada 1991-1997. Prin proiect sunt desființate cele două turnuri oarbe de pe naos și pronaos, construite pe timpul restaurărilor anterioare în locul celor distruse de cutremurul din 1802, revenindu-se la o singură turlă centrală, specifică stilului celorlalte biserici din epoca lui Matei Basarab. Tot cu această ocazie au fost executate lucrări de consolidare și au fost îndepărtate straturile de
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ziduri având decorații de cărămidă aparentă. Tot acum, a fost restaurată pictura din pronaos și catapeteasma, pictura din naos, altar și pridvor provenind din epoci mai recente și neavând o valoare istorică deosebită. În perioada iunie-iulie 1999, în cadrul proiectului de restaurare a complexului, realizat la comanda Oficiului Național pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal, cu capul așezat pe o cărămidă. După finalizarea descărcării de sarcină arheologică, au fost începute demersurile pentru aprobarea restaurării corpurilor de chilii și pentru finalizarea retrocedării terenurilor care au aparținut mănăstirii. Restaurarea începe abia în anul 2007 cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorică după Casa Domnească, care a fost finalizat până la sfârșitul anului 2008, servind ca
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal, cu capul așezat pe o cărămidă. După finalizarea descărcării de sarcină arheologică, au fost începute demersurile pentru aprobarea restaurării corpurilor de chilii și pentru finalizarea retrocedării terenurilor care au aparținut mănăstirii. Restaurarea începe abia în anul 2007 cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorică după Casa Domnească, care a fost finalizat până la sfârșitul anului 2008, servind ca locuință maicilor mănăstirii începând cu anul 2009. În perioada 2011-2013 s-au executat
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
anul 2007 cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorică după Casa Domnească, care a fost finalizat până la sfârșitul anului 2008, servind ca locuință maicilor mănăstirii începând cu anul 2009. În perioada 2011-2013 s-au executat ample lucrări de restaurare și amenajare interioară și exterioară, în valoare de peste 120.000 lei, finanțate în special de Consiliul Județean Călărași și Ministerul Culturii (lucrări de hidroizolații interioare și exterioare, schimbare a instalațiilor interioare, înlocuire a pardoselii din biserică, refacere a zidului de
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pentru armată, alte instituții de stat sau firme private. Aici au fost realizate țesăturile prezentate în cadrul pavilionului României la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900. În urma declarării Mănăstirii Plătărești ca monument istoric în anul 1915 și în vederea unei eventuale restaurări a sa, a fost luată decizia mutării închisorii pentru femei la Mănăstirea Văcărești, unde va funcționa până la izbucnirea războiului în anul 1916. Închisoarea a revenit la Plătărești în anul 1918, continuând să funcționeze aici până în 1924, când este mutată la
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
dintr-o evanghelie în limba greacă, iar la Muzeul Mitropoliei Olteniei se află o cruce din lemn ferecată în argint. Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă măsură generală de conservare a acestei mănăstiri - monument istoric, precum și protejarea și restaurarea picturilor murale în interiorul bisericii mănăstirii. După două veacuri de înstrăinare și de absență aproape totală a vieții monahale, maicile de la Mănăstirea Baia de Aramă se străduiesc să ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodăresc, încât să se prezinte ca un așezământ
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
ai lui Napoleon al III-lea s-au stins, descendenții lui Jérôme reprezintă Casa Imperială Bonapartes. Mama lui Charles este Alix de Foresta (n. 1926), fiica lui Albéric, conte de Foresta. În mod ironic, familia Foresta s-a remarcat în timpul restaurării franceze ca niște curteni loaiali Casei de Bourbon, și în mod particular lui Henri, conte de Chambord. Charles s-a născut la Boulogne-Billancourt, Franța și are o soră geamănă, Prințesa Cathérine. A fost botezat de arhiepiscopul Angelo Roncalli (mai târziu
Charles Napoléon () [Corola-website/Science/330148_a_331477]
-
de episcopul Ilarion Argeșiu, mentorul lui Tudor Vladimirescu. După anul 1880 steagul revoluționar a fost dus la Muzeul Național. În vechea biserică „Sf.Gheorghe” au fost aduse în anul 1897 moaștele Sfintei Filofteia, după ce Biserica Domnească a fost închisă pentru restaurare și au rămas aici până în anul 1913. Biserica, care avea acoperișul din șiță, a fost distrusă de un incendiu devastator în anul 1913, incendiu care s-a propagat de la o casă din apropiere, de pe strada Lascăr Catargiu, nr.23. Actuala
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
care a acoperit pictura și a deteriorat, parțial, frumoasa pictură originală. Spălarea picturii, realizată în anul 1972, a schimbat, datorită retușurilor adăugate cu tempera, aspectul interior și a slăbit pigmentul culorilor. Între anii 2002-2004, s-au efectuat ample lucrări de restaurare și amenajare a sfântului lăcaș, în interior și în exterior (refăcută pictura, restaurare și înlocuire mobilier, ușile de la intrare, pardoseala din Sfântul Altar, încălzire centrală, lucrări exterioare la fațadă, acoperișul, împrejmuire cu gard de fier). Repictarea bisericii a fost executată
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
realizată în anul 1972, a schimbat, datorită retușurilor adăugate cu tempera, aspectul interior și a slăbit pigmentul culorilor. Între anii 2002-2004, s-au efectuat ample lucrări de restaurare și amenajare a sfântului lăcaș, în interior și în exterior (refăcută pictura, restaurare și înlocuire mobilier, ușile de la intrare, pardoseala din Sfântul Altar, încălzire centrală, lucrări exterioare la fațadă, acoperișul, împrejmuire cu gard de fier). Repictarea bisericii a fost executată în tehnica encaustică de către profesorii Chelsoi Mircea și Pașcanu Cornel, pictori restauratori din
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
de proiectare a clădirii, simple dar diferite față de clădirile "tradiționale", sunt necesare. De la o adâncime de aproximativ 6m în sol, temperatura este în mod natural stabilă pe tot parcursul anului, în cazul consumul de căldură nu depășește capacitatea naturală de restaurare a căldurii solare. Astfel de depozite funcționează într-un interval îngust de temperaturi de stocare pe parcursul întregului an, spre deosebire de alte sisteme de STES descrise mai sus, care sunt destinate unor diferențe mai mari de temperatură. Două tehnologii de construcție pasive
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
întâmpină rezistența armatelor lui Vlad Țepeș, care era aliat cu Ungaria. De aceea, în 1462, impune la tronul Țării Românești pe Radu cel Frumos, care îi era fidel. În 1606, Pacea de la Zsitvatorok pune capăt Războiului cel Lung. Urmează o restaurare a puterii otomane în cele trei principate române răsculate împotriva acesteia, tendință care se impune tot mai clar în al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Domniile lui Radu Mihnea (1611 - 1616) în Țara Românească, Ștefan Tomșa (1611 - 1615
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
starea bisericii să se degradeze astfel încât către jumătatea secolului al XIX-lea biserica ajunsese o ruină. Consiliului comunal a intervenit de mai multe ori (1867, 1872) pe lângă Ministrul de Interne și Cultelor și Ministrul Instrucțiunii Publice pentru aloca fondurile necesare restaurării lăcașului de cult. Ministerul Cultelor a motivat imposibilitatea executări reparațiilor prin absența fondurilor necesare și a amânat lucrările la o dată ulterioară. În același timp însă, guvernul a demarat lucrările de modernizare a medanului alăturat planificând construirea unei hale de zid
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
timp și a fost închisă în 1898 fiind declarată ireparabilă în 1911. La începutul secolului al XX-lea, după Primul Război Mondial, biserica Sfântul Ilie a devenit filială a bisericii Talpalari și între anii 1929-1931 au fost realizate lucrări de restaurare, biserica fiind resfințită în 1938. Între anii 1938-1941 preot al bisericii Sfântul Ilie a fost Grigore Resmeriță, asasinat de legionari în timpul pogromului de la Iași. În 1944 biserica a fost grav avariată în urma unui bombardament; din cauza lipsei resurselor financiare restaurarea nu
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]