10,776 matches
-
avem cu noi. Pufinas. Din Grecia. Și corpurile - frumoase, colorate de soare, necomuniste. De parcă ar exista un corp comunist! Da, există un corp comunist! E cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui. Se simte bine înotând în apa mării
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
De fapt, să-mi privesc ochii - care îmi priveau ochii... Mă uitam în ochii mei ca și cum nu erau ai mei. Cred că atunci era, ca și în adolescență, până azi, un fel de exercițiu, cum să zic, etic. Mi-era rușine la cea mai mică adiere de abatere de ochii mei care mă priveau în ochi. La cămin nu aveam decât oglinda din dreptul chiuvetei. Dacă mă aplecam peste chiuvetă, îmi vedeam aproape tot capul. Dacă puneam un scaun, îmi vedeam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
saci gri, mari cu haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România. Au fost răsturnați pe covor. Puteam să aleg. Haine second-hand. Horor. Erau mai frumoase decât hainele mele cele noi. Miroseau dulceag, leșinător. Horor. Mi-a fost rușine să zic nu. Răscoleam în grămadă. Horor. Am râs și-am zis că o să le port, sigur, mulțumesc frumos, o să zic că sunt de la firma Sacos - Sacos de la Sac -, că din sac erau. Sac de plastic. Prima proză pe care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hotărâtă să-l ignor. Dar, imediat ce-a sunat clopoțelul, omul s-a ridicat ca un arc, a trecut la catedră și a-nceput să le vorbească elevilor, ca și cum n-aș fi fost de față: — Lecția aceasta a fost o rușine. Profesoara voastră a trecut degeaba prin școală. Habar n-are ce înseamnă procesul de învățământ modern și adaptarea cunoștințelor de literatură la cerințele și ideologia societății socialiste multilateral dezvoltate. Vorbea supărat, în limbajul specific al cadrelor, aproape țipând și nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
crească iepuri sau să joace table. Tot aici, dar într-o zonă mai puțin vizibilă, se adunau băieții să se joace de-a bandiții sau de-a cine face pișu la mai mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o ducă pe mama la băi cu mașina mică. Ar fi fost imposibil să se plece cu trenul: nici o persoană cu handicap fizic nu poseda scaun cu rotile în România. Și, chiar dacă ar fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ascuns, nu se atinsese nimeni de ea nici în vis; pur și simplu i se tăiau picioarele și i se întorcea stomacul pe dos la gândul că cine știe ce necunoscut sau necunoscută avea să cotrobăie până în măruntaiele ei, acolo unde toata rușinea de a fi femeie se concentrase ca într-un punct nevralgic. Nu-i trecea nimănui prin cap că ar fi fost vorba despre un control cu interes exclusiv medical. Sentimentul de a fi dus la abator era mai puternic decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care îl ajutau pe preot în desfășurarea serviciului divin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu happy end. Cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți pînă la adînci bătrî neți. În realitate, cînd ești în mijlocul evenimentelor, nu e nimic care să-ți stîrnească rememorări nostal gice. Numai senzația de penibil și o imensă rușine./ Să ne întoarcem totuși la scena din cămin, cînd fiecare era pus să-și mărturisească nefericirile. Dacă povestirea lui Bazil și cea a lui Soare ne-au umplut de respect și compasiune, cea a unuia Doru ne-a revoltat de-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult timp după ce ieșeau din lac. Tot Mirabela, atunci, inventase un joc, de-a doctorul, și ea era bolnava și mereu suferea de o boală la care trebuia să-și dea chiloții jos - medicul trebuie să controleze, nu e nici o rușine în asta ! ; el se uita, o consulta, o întreba „Pe-aici te doare ? Dar pe-aici ?“, și apoi o întreba dacă și femeile de pe plajă aveau ca ea și ea atunci nu prea știa ce să-i răspundă... Dănuț se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strigînd : „Cîinele de mare ! Cîinele de mare !“. Dănuț a început să țipe și să plîngă. Cu toate că era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe piatra pe care stătea și s-a julit la genunchi. Băiatul a continuat să urle, încă și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a pus mîna pe ea. Era mare cît capul lui și acoperită de o piele neagră și groasă, ca un cauciuc. Băiatul ar fi vrut să le ceară coada, că tot vedea că nu le trebuie, dar i-a fost rușine. Se gîndea că ar fi putut s-o folosească la înot, așa cum văzuse la niște străini o labă de scafandru în care se băgau ambele picioare. Într-o altă zi - iarăși lume strînsă pe țărm. Era pe la prînz și el
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost de acord și i-a spus să stea pe spate, să-l prindă soarele bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea cum trec oamenii pe lîngă cearșaful lui și îi venea să intre în pămînt. Mai mult, ca spre a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ciob ascuns în zăpadă și sîngele a început să-mi curgă destul de tare. Atunci i-am auzit vocea. Stătuse și mă privise de la geam și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine să fug. M-a oblojit într-un fel ciudat, cum nu mai văzusem pînă atunci. Mai întîi mi-a supt rana și a scuipat, apoi mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-și dea chiloții jos (și băieții, dar și unele fete mai îndrăznețe), iar ea se executa cît ai clipi din ochi, cu zîm betul pe buze. Era frumușică, dar avea o pri vire ciudată : se uita ocolit. Mie mi-era rușine - de oamenii care ar fi putut să treacă - să o pun să-mi arate, cu toate că îmi doream și eu foarte mult. O dată mi-am luat inima în dinți, am dus-o în spatele blocului și i-am zis. Spre nenoro cirea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el trecură două fete și una dintre ele o întrebă pe cealaltă : „Ce zbiară ăsta ca descreieratu’ ?“. Dănuț își umflă pieptul și mai tare și dădu o chemare finală, lungă și puternică. Ce știau ele ? Cînd se potoli, îl cuprinse rușinea : pierduse bătălia. Acum cel mai greu era să plece de- acolo, așa, ca prostul, sub privirile celor din jur, care văzu seră totul. Uitați-vă la el, a strigat ca nebunu’ și acu’ își ia tălpășița cu coada-ntre picioare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cînd, se întorcea către Dănuț și-i făcea semn să vină și el. Era tare mîndru. „Hai, mă, fraiere, vino și tu !“ - părea să-i zică în timp ce-i zîmbea cu importanță. Lui Dănuț îi venea să intre în pămînt de rușine, mai ales că și ea își dăduse seama cui îi făcea Cristi semn cu mîna. Hai, mă, fraiere ! Dănuț nu se mișca din loc. Ea stătea în continuare rezemată de zid și cîteva raze de soare se jucau în părul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mulți la număr în mai toate familiile țărănești, se făcea după modelele preluate de la predecesori, după pedagogia bunului-simț și a dragostei strunite față de progenituri, prin utlizarea muncii cu rol determinant în cultivarea unor trăsături pozitive de personalitate: hărnicia, cinstea, sentimentul rușinii și al bunului simț, respectul față de părinți și de vârstnici, spiritul de economie și de cumpătare, solidaritatea și dragostea față de familie, cultul pentru pământ și pâine etc. Mediul educativ prielnic pe care îl reprezenta comunitatea rurală influența pozitiv și determinant
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în mediul familial depinde întreaga evoluție a omului pe tot parcursul vieții. Aceasta înseamnă că unele carențe produse în școala familială se manifestă toată viața, indiferent de nivelul studiilor și al titlurilor academice sau științifice obținute ulterior. Bunul simț, sentimentul rușinii, primele elemente ale conduitei politicoase, deprinderile simple de muncă, respectul față de semeni, ordinea și disciplina etc. sunt doar câteva dintre atributele fundamentale ale educației în familie care aureolează viața și personalitatea celor care le au. În educația familială se fac
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ori asist la scene penibile în care părinții sunt nevoiți să se folosească de interdicții verbale formulate cu ton ridicat pentru a-și struni progeniturile ori să-i bruscheze pentru a le potoli hârjoana, exuberanțele verbale sau hilare. Lipsa de rușine și de respect a copiilor față de părinți și față de cei din jur mi se par carențe educative majore, condamnabile pentru acei părinți care nu au știut sau nu au dorit să le cultive celor mici încă din primii ani de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-și afirma drepturile ținea de regimul nou, iar ei erau ultimii reprezentanți ai celui vechi. Cu siguranță că nici nu cunoșteau celebrele versuri ale lui Bolintineanu: "Cei ce poartă jugul, și-a trăi mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a așezat peste locul unde a fost primăria. Facultatea de medicină, monumentală dar îngrozitor de banală, a zugrumat vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucruri cu adevărat valoroase, cum ar fi produsele culturale? Mă gândesc la asta de fiecare dată când văd cum sunt lipsite de o promovare pe măsură filmele bune sau emisiunile de cultură, la Televiziunea Română. Uneori, ai zice că le e rușine că mai difuzează și așa ceva și încearcă să le facă să treacă neobservate. Celor care cred că, orice-ai face, lumea schimbă canalul când vine vorba de cultură le aș da ca exemplu extraordinarele rezultate ale campaniei pentru cărțile care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]