10,956 matches
-
În ziar; creația lui Konstantin Rotov. L‑am decupat și mi l‑am lipit În jurnal; mă gândeam: Doamne, cred că așa ar trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într‑o zi aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu mai poarte, ceea ce el cu abilitate și imens curaj a refuzat. Istoria a scăpat printre degete să consemneze faptul că celor doi domni, plătind gras turcilor la investire, fiind preferați de Rusia, li s-a interzis, însemne și decorații rusești purtate la vedere în sala de protocol, la numirea pe tron. Ceremonialul investiturii, în semn de gravă umilire, s-a desfășurat fără considerație, la masa pașalelor, tratați ca niște funcționărași turcomani oarecare, umiliți și sfidați de oficialități. Aroganța și vocația
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
o tinerețe pierdute și În care, Încetul cu Încetul, descopeream umbra unei iubiri blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
locul unde s-au așezat îl numesc „târg”. Dacă nu ar fi așa, astăzi am vorbi doar de o uliță a armenilor și nu despre un târg al lor. O dovadă în plus ar fi și faptul că ulițele Sârbească, Rusească sau Ungurească au rămas doar ulițe... După ce mi-am spus eu această părere, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Tu știai că armenimea și biserica Golia au chervăsăriile lor? Asta o cam știam eu, dar nu prea sunt lămurit ce este
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
târg, neiertând nici Curtea gospod (domnească). Astăzi, însă, e liniște și o zi cu soare îmbietor așa că tare bine ne-ar prinde să mai facem câțiva pași pe cele ulițe. Pentru început, nu ar fi rău să intrăm pe Ulița Rusească, cea care pleacă din coasta de răsărit a Curții domnești și continuă cu Ulița Trapezănească sau Tărbujănească, cum a mai fost numită. Dacă sfinția ta crede că asta-i calea cea mai bună, atunci nu am decât a te urma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asupra a tot ce îi iese în cale, bătrânul pornește înainte. Îl urmez îndeaproape. Urcăm agale pe Ulița Spânzurătorilor și, după ce trecem prin fața Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îndreptățită, pentru că la acea dată vodă spunea: „Adică domniia me m-am milostivit și am miluit ...sfînta mănăstire ce iaste zidită de noi...din tîrgu din Ieșu, cu...niște dughene și cu pivniță de piatră...împotriva chervăsăriei domnești, în Ulița Rusească”. De data asta, am fost un simplu privitor și ascultător, dar... Dar nu te grăbi, pentru că această danie - după cum aflăm dintr-un „Uric sîrbăscu” - la 14 aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zapisul din 25 mai 1649 (7157): „Adecă eu, Ionașco Prăvălie, mărturisescu cu acest zapis al mieu cum eu,...am vîndut niște dughene ce-am avut cu casă, și ogradă și cu grădină, ce sîntu în Tîrgul lui Barnovschi, pre Ulița Rusească, nepotu mieu, lui Apostol ce-au fostu sulger”. Până aici e bine, dar nu ai spus că pe lângă alți martori s-a aflat de față și „Gavril șoltuzul cu 12 pîrgari”. Și apoi că: „Pre mai mare credință pusu-me-am și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acel zapis o am scos de la Divan cu mare rușine”. De bine ce ai isprăvit cu Apostol, cu Ionașco Prăvălie și cu Măricuța, amintește-ți de Vasilașco Ureche, fost spătar, fiul lui Grigore Ureche, care a avut aici pe Ulița Rusească câteva dughene cu pivniță, la care a avut cumpărători și el n-a stat pe gânduri, ci le-a vândut. Prima afacere o face în familie. Da, da, îmi aduc aminte de zapisul întocmit la 22 noiembrie 1660 (7169), în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de dînșii și de părinții lor de 40 de ani”. Și „Așe s-au hotărît, ca să-și stăpînească Gheorghie și soțul său, Marie, acest loc cu bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui „Ieni pevețul” pe de o parte și egumenul mănăstirii Cetățuia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-au aflat scriind, la diresele mănăstirii, că sunt între casele lui Andronic și între casa Despei, dar egumenul Cetățuei nu și-au căutat locul său unde arată dresele, ci să acolisiia de această casă cu pivniță din Capul Uliții Rusești”. Bătrânul clătina din cap, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă... Așa se întâmplă când cel pus să conducă o obște călugărească se comportă ca și cum ar fi un mirean liber de orice canoane... Asta e drept, părinte, dar, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
legi, că ești nebun de le nțelegi - a spus poetul. Și câtă dreptate are! Dar să nu luăm durerile lumii drept țintă sau pavăză. Mai bine adu-ți aminte de Poarta Cazacilor de la Curtea gospod, așezată la intrarea dinspre Ulița Rusească, cam spre răsăritul Curții domnești. De ce se cheamă Poarta Cazacilor? Pentru că în slujba voievozilor sunt și lefegii cazaci, iar lângă acea poartă își au cazarma. Simplu, nu? Ia adu-ți aminte de zapisul întocmit la 20 februarie 1734 (7242) și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu picioarele. Ea a zis OK. Pe drum a început să-mi prezinte orașul, cartierele prin care treceam și, curios, înțelegeam foarte bine ce îmi spunea. Pronunția ei se apropia de cea cu care eram obișnuită, o engleză cu accent "rusesc". Rând pe rând ne-am destins amândouă. A oprit de câteva ori pentru a-mi arăta coasta. De aici de sus se vede ca o dantelă pătrunsă de golfuri de apă. O rețea de debarcadere face legătura între centrul Sydney-ului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ca să rezolv cumva situația, m-am vârât în patul lui și i-am spus: "De acum eu comand aici, m-ai înțeles? Altfel află toată Bulgaria că te-ai comportat necuviincios cu mine. Am martori". "Și cum vă înțelegeați?" În rusește, bine-nțeles. Făcea pe idiotul, dar l-am pus sub papuc și l-am amuțit. Odată rezolvat hotelul, venea masa la restaurant. Nu erau de niciunele, aceeași sărăcie ca la noi, același jaf pe sub masă. L-am prins pe șeful
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar, cu răniții de pe frontul bucovinean, se îndepărta, rulând pe drum de fier, tot mai spre Vest. Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de nădejde, extras de către Partid din noroaiele natalei Cotonoaga, Tovarășului Popescu a efectuat ceva important în favoarea localității de obârșie: el propuse, în mod documentat, ca în cinstea Eliberatorilor sovietici, prima consoană din numele Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la acea dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural din Goldana, vestind victorios: Io-te, încă o cerere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căutare într-un apartament, am găsit în chestia aia de care tragi apa la veceu, era o chestie așa, din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta o făceam ca să ne distrăm. Pe lângă gard, pe lângă spitalul 9. Deci omul trecea pe la un coșmar. De la nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
n-are ce să-i facă. Țup!... dat cu făină d-aia albă. Ieșeai de după gard. Când vedea, putea să și cadă acolo. Zicea: „Fugiți, călcâie, că vă cacă“. Nu-i mai trebuia nimic. Îi luam căciula de iepure sau rusească. Acuma, mai zâmbim, mai râdem, dar... toate astea, mici cum sunt astea, le-am pus cap la cap, așa... 11 Am zece clase. După ani de zile am luat carnetul. Contra cost. Examenul auto l-am dat de șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost drept de moștenire a domniei mele...> Mai departe, vodă arată că închină biserica Sfântului Mormânt.” Credinciosul voievod dăruiește la 12 decembrie 1627 (7136) aceleiași mănăstiri o bucată de loc din Negrinți (Hotin) și niște dugheni cu pivniță pe Ulița Rusească din Iași (lângă Chervăsăria Domnească). La sfârșitul vorbelor mele, l-am auzit pe bătrân spunându-mi, așa, pe neașteptate: „Cred că ai băgat de seamă, fiule, că nu mai plec de lângă tine.” De ce nu pleci, sfințite părinte? „Nu plec pentru că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un zapis făcut de la mâna ei...cum s-au sculatu ea...de bunăvoia ei, au ieșitu înaintea dumisale fratelui nostru, Ducăi vodă, și au vândutu dumisale nește case cu loc cu tot...din târg din Iași, ce sântu pre Ulița Rusească>.” Ascultând cele citite de sfinția ta, mă gândeam dacă Antonie Ruset voievod s-a gândit atunci măcar pentru o clipă că în 1678 Gheorghe Duca va reveni în scaunul Moldovei pentru a treia oară. „Nu cred, dar Antonie Ruset voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Couillon atrăgea o anume categorie de tineri care erau îndrăgostiți de tot ce este franțuzesc. La fel cum tinerii ruși din Tokyo, îmbrăcați cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și cu cărți sub braț, ca să ofteze după chanson-uri franțuzești și să facă pe grozavii. Takamori nu se simțea în largul lui în astfel de locuri; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve rusești sau fiare de călcat și vreo sticluță de colorant după care se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]