10,656 matches
-
Alexandru IV Lăpușneanu pe 7 apr. 1555, ne dăm seama că la începuturi satul se numea Capoteani și tocmai la înc. sec. XVII denumirea aceasta este înlocuită cu Cotiujeni. Primele case în sat au fost construite pe Valea Lucăcenilor. Lîngă stîncă, unde a fost și prima curte boierească. Printre primii locuitori veniți dinspre Prut a fost un răzeș pe nume Gașcu, care se ocupa cu confecționarea cotiugelor de plug. De la ele, după V. Gajos, și provine denumirea satului - Cotiujeni. De altfel
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
săpat un defileu printr-un fost recif - „Defileul Ciuntului” - o componentă a ariei protejate Complexul geologico-paleontologic din bazinul râului Lopatnic. În perimetrul Corjeuților acestă arie se întinde pe o suprafață de 46 ha. Defileul se caracterizează prin maluri abrupte - cu stânci tăiate aproape vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată în prezent de faptul că de două decenii localnicii
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată în prezent de faptul că de două decenii localnicii sapă la temelia acesteia pentru a extrage material de construcție. Nivelul fondului gamma (determinat în principal de conținutul în sol al radionuclizilor naturali
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
rusești. A fost introdus învățământul obligatoriu de 7 ani, astfel încât, începând cu 1930 copiii din Corjeuți puteau să învețe până în clasa a VII-a. Printre primii elevi care au absolvit școala au fost Vasile Maftioi, Vasile Voroșan, Vasile Tutelea, Vasile Stâncă. Toți aceștia după ce și-au făcut studiile în diferite instituții de peste Prut au revenit în satul natal și s-au consacrat pentru toată viața profesiei de a instrui și a educa copiii. Sus-numiții pedagogi, la care s-au alăturat mai
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
și o să o transmită în continuare această legendă despre formarea satului. Legenda spune că demult-demult pe timpurile când năvăleau tătarii și turcii în țară, era prin aceste locuri un voinic pe care îl chema Uță Mașcu. Odată asupra așezării de sub stâncă, năvăliseră dușmanii. Viteazul Uță, care stătea de strajă la hotare, s-a bătut cu ei, până și-a pierdut toți prietenii de arme, căci prea numeros era dușmanul. Atunci voinicul a pus la cale un șiretlic. El s-a îndepărtat
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
de strajă la hotare, s-a bătut cu ei, până și-a pierdut toți prietenii de arme, căci prea numeros era dușmanul. Atunci voinicul a pus la cale un șiretlic. El s-a îndepărtat în goana calului spre Chiclău-atunci o stâncă și mai înaltă și mai prăpăstioasă, cu peretele dinspre Răut abrupt și drept în jos. Cum venea în goana mare, a sărit drept în prăpastie. După urma lui unul după altul toți dușamnii, găsindu-și sfârșitul în pragurile pietroase ale
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
l-au avut primarii satului Jăvreni dnii Ion Petru Brînză și Constantin Alexei Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu, Efrem
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Dubasari, 50 km pînă la Chișinău. Satul se află printre dealuri cu panțe domoale, cu podișuri și culmi întinse, cu vai și vâlcele coborând cătinel spre lunca Nistrului, cu rănii și ranisuri pe malul Rîului. Budăiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stîncă, Costișa, Ibrineasa, Obrocul, Solonețul, Baltă, Ceairul, Rărișul, Chistelnița-sunt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularitățile fizico-geografice și naturale ale terenurilor din preajma satului. Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1954 s-a format o mare artificială, care s-a extins pe
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
Tudor Lupașcu (1908-1945), Vasile Lupașcu (1915-1945), Anton Mitrofan (1922-1945), Iosif Motincu (1915-1944), Tudor Oboroc (1927-1944), Pavel Olaru (1910-1945), Tudor Pasecinic (1921-1945), Vasile Pasecinic (1901-1945), Ștefan Peliț (1923-1944), Sava Pîtranco (1900-1945), Vasile Poslic (1901-1945), Mihail Prodan (1922-1944), Fadei Sivaev (1910-1945), Nicolae Stîncă (1921-1945), Emilian Șciuca (1917-1945), Petru Teiman (1900-1944), Constantin Terman (1925-1945), Pavel Ulanov (1916-1945), Anton Vetrici (1925-1945), Nicolae Vetrici (1917-1944). Deportările staliniste au acutizat și mai mult durerea oamenilor. Din Mărăndeni au fost strămutați în regiunile siberiene Tomsk, Irkutsk, Kurgan: Anastasia
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
Jos, ea a fost menționată în scris la 3 iunie 1374 (Documente privind istoria României, Veacul XIV-XV). Inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, să-și mute cuiburile peste colină, lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra nouă și supranumele „Cu bani”. Astfel, Zubreuți, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit într-o singură așezare - Cubani, astăzi Cobani. Din pașaportul oficial al localității: „Cobani, atestat la 3 iunie 1374 cu
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
Tribunalul”. Actor, regizor, prim-regizor, apoi și director artistic al Teatrului republican de păpuși „Licurici”. A montat spectacole nu numai la Chișinău, ci și la Craiova, Kiev, Simferopol, Moscova și Sankt-Petersburg. Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. Reciful „Stânca Mare”, Grota de la Cobani și Țara Bâtlanilor sunt cartea de vizită a acestei frumoase localități de pe Prut, muzeu impresionant sub cerul liber.
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
lui Stavru, fost boier vestit în ocolul Ciuhurului. In Valea Adâncă de aici se află un iaz cu o suprafață de peste trei ha. Din pădurea de pe câmpia Dereni bat la suprafață câteva izvoare cu apă minerală potabilă și curativă. Între stâncile de pe aceste meleaguri se așterne un labirint subteran de peșteri cu o lungime de 9 km și o înălțime până la 2,5 m, care au adăpostit triburi primitive în epoca pietrei cioplite. În peșteri au fost descoperite unelte primitive din
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
partea de jos a rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de circa 10 km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de grote și peșteri aproape inaccesibile. Fundul defileului este îngust, cu multe praguri, are o lățime mai mare
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de grote și peșteri aproape inaccesibile. Fundul defileului este îngust, cu multe praguri, are o lățime mai mare (600-700m) în partea de sus (spre vest
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
întotdeauna veți fi întîmpinați de băștinași, oameni gospodari, ospitalieri, care vă vor ghida spre locuri de neuitat, inclusiv și spre Lunca Prutului, de unde se deschide o priveliște de neuitat, pe de o parte spre rezervația naturală din Romînia, pe cealaltă stînci, dealuri, păduri și desigur multă multă natură, aer curat. La dorința d-ră în perioada de vară veți putea să savurați plăcerea scăldatului în rîul Prut, iar anul împrejur să vă stingeți setea cu apa izvoarelor naturale existente în aceste păduri
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
acumulat din creșterea coralilor timp de milioane de ani. "Vârful acestui munte este format dintr-o succesiune de calcare terțiare cu vârsta cuprinsă între Eocen (sau Oligocen) până la recentele depozite de recif, cu intercalații în paturile vechi de roci vulcanice". Stânci abrupte de-a lungul celei mai mare parți din coastă dau naștere brusc la un platou central. Altitudinea variază de la nivelul mării la 361 m, la Dealul Murray. Insula este acoperită în principal de pădurea tropicală, din care 63% este
Insula Crăciunului () [Corola-website/Science/306011_a_307340]
-
al 20 lea, că lucrările inițiate de evrei să nu fie un mijloc de a zdruncina dinadins temelia moscheilor de pe Muntele Templului. Netanyahu a justificat hotărârea prin recomandările experților forțelor de securitate, prin importanța turistică și națională a accesului la „stânca ființei” poporului evreu. În ciocnirile produse au fost uciși 60 de polițiști și civili arabi palestineni, precum și 16 militari israelieni. Și arabii israelieni au declanșat demonstrații de solidaritate cu frații lor de dincolo de linia verde. In 2009 Netanyahu a format
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
o lungime de până la 10 cm. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 - 1,5 m, în arealul său mediteranean, însă la noi nu depășește 30-32 m, cu un port caracteristic crește pe stâncile calcaroase din Banat și Oltenia; cu coroana piramidală care se lățește la bătrânețe; lujerii viguroși, brun-cenușii pânî la negriciosi, glabrii; acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
arbori, și adeseori se folosesc de această abilitate pentru a scăpa de dușmani, iar un gen ("Potos") este arboricol și își petrece aproape întreaga viață în copaci. Cele mai multe procionide se adăpostesc în scorburile copacilor, pe ramuri mari sau în crăpăturile stâncilor, cautând locuri și pe lângă cursuri de apă. Majoritatea sunt active seara, iar "Nasua" este în principal diurn. Familia are și reprezentanți buni înotători. Dacă sunt surprinși sau se simt strâmtorați pe sol, devin buni luptători cu provocatorii. Cele mai multe specii trăiesc
Procionide () [Corola-website/Science/306090_a_307419]
-
unele manguste preferă să se deplaseze constant, rămânând într-un singur loc doar pentru câteva zile ânainte de a se muta în următorul. Adăposturile și locurile de dormit pot să fie scorburi ale copacilor sau locuri dintre rădăcini, crăpături din stânci, bușteni goi pe dinăuntru, mușuroaie vechi de termite sau rigole - de fapt, aproape orice loc care le oferă un adăpost ușor accesibil. În cadrul diferitelor specii există câteva nocturne (active în timpul nopții) și altele diurne (active în timpul zilei). În genreal, speciile
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
camera centrală mare pentru dormit. Când grupurile pleacă în căutarea hranei, de obicei aproape unii de altii, unul sau doi adulți rămân în vizuină pentru a îngriji puii. Adesea un membru al grupului se ridică în fund în vârful unei stânci, pe o movilă de pământ sau pe un mușuroi de furnici și cercetează cerul și solul din jurul vizuini, pentru a localiza eventuali prădători. Dacă observa vreun pericol, el scoate un țipăt ascuțit care determină întregul grup să năvăleasca în adăpostul
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
emițând secreții cu miros de mosc. Se cunoaște puțin despre mangustele nocturne și solitare. Se pare că majoritatea au între doi și trei pui în același timp și nasc într-un loc adăpostit, cum ar fi o crăpătură dintr-o stâncă sau o vizuină. Îngrijirea părintească o efectuează exclusiv femela. Perioada de împerechere variază în funcție de specie. Puii se nasc cu ochii închiși, și sunt puțin acoperiți cu păr. Ei sunt complet dependenți de mama lor până când își deschid ochii, cu aproximativ
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
o pereche din fiecare specie în timpul Potopului. În timpul perioadei elenistice, portul se numea Iopea, după numele mamei Andromedei care a fost salvată de la sacrificare de către Perseu. Acesta s-a folosit la omorârea monstrului de calul Pegas luat după omorârea Medusei. Stâncă de încătușare a Andromedei se vede și astăzi în fața portului. Mai tarziu, portul s-a numit Yaffo ( ebraica= יפו derivată a cuvântului יפה ), care înseamnă "frumos", nume dat de tribul evreiesc Dan, locul fiind intradevar foarte frumos și azi făcând
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]