12,028 matches
-
S-a primit ordin. S-a organizat acțiunea până la ultimul amănunt. Apoi s-a sunat adunarea. Toți angajații gostatului și deportații au fost obligați să participe la această operațiune. Primarul și milițienii erau în plină efervescență monitoare. A sosit și tovarășul director al gostatului într-o mașină de teren de fabricație sovietică numită "Gaz", urmat de un tractor și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de prăștini de lungimi variabile, între doi și cinci metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de frig la această laborioasă activitate duhovnicească și a neobosiților intermediari tereștri, slujind în bisericile și mănăstirile noastre, fără cea mai mică intenție de căpătuială ori de rotunjire a veniturilor personale. Nu! Din pură convingere... În ceea ce-l privește pe tovarășul șef de post, tot despre agheasmă este vorba, numai că de această dată ea fusese adusă de la Zăvoaia, comună apropiată de noi și nu trecuse prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vom face precizarea care se impune. În cursul acestui incredibil interogatoriu, celălalt organ de anchetă a avut câteva altercații cu superiorul său în grad, manifestându-și în mod categoric, vizibil și sonor dezaprobarea față de metodele sălbatice practicate de camaradul său. Tovarășe sergent-major, eu cred că exagerați. Sunt, totuși, doar niște copii. Și-apoi, ce-au furat până la urma urmelor? Ăsta-i doar un pui de salcâm uscat. Ce crimă au făcut, în definitiv?! Cum vă permiteți să-i bateți în halul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-și adăpostească și familia pe care dorea din toată inima s-o aducă lângă el cât mai repede posibil. Trenul și-a încetinit viteza de înaintare, până s-a oprit de tot. Tata și-a luat rămas bun de la tovarășii lui de suferință care-l priveau cu o anumită invidie, dar în același timp se bucurau sincer pentru el și-l felicitau și-l fericeau că ajunsese, în sfârșit, la Mecca visurilor sale, unde vor înceta pentru totdeauna suferințele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de hipnotism, pana ne-au mirosit niște tovarăși. Era s-o pățim rău pentru aceste experiențe, neconforme cu ideologia vremii, dar am scăpat numai cu o muștruluiala. Am petrecut împreună cu Șir, cateva vacante de iarnă în internat, în camere înghețate și cu mâncare pe apucate. El fiind orfan
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
următor: România = țară de KKT. Nu pot rezista tentației și mă apropii de el (cu prudență, în cazul lor nu se știe niciodată...) pentru a-l întreba de proveniența tricoului. Îmi spune râzand că este făcut "la comandă" de niște "tovarăși care-mi știu focul pe România". Chiar așa mi-a spus, "focul pe România", în timp ce ridica ușor spre bărbie o bară încărcată cu 50 de kilograme pentru a lucra mușchii deltoizi. Părea vesel și sincer. Iar eu am fost tare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în autocar. Ea smiorcăindu-se, încercând să ne sensibilizeze ,,dar mi-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spiritul lor pragmatic. La sfârșit, echipele de gunoieri portughezi îmbrăcați în costumele lor galbene-portocalii (seamă cu niște clowni triști, cu măturile lor mari și incomode în mâini) au strâns și ambalat totul în camioane. Revoluția a eșuat, trăiască revoluția permanentă, tovarăși! PS: Licitația panourilor măzgălite revoluționar chiar a avut loc câteva luni mai târziu, având un mare succes. Doi copii de vârstă incertă (10-12 ani?), obezi amândoi, fac jogging pe pista de biciclete de lângă căminul studențesc unde locuim. Nu-mi dau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima-n mine. Tovarășul director de la Cadre avea un nume predestinat, se numea Șfichi. Am scris în volumul antologic Primul meu job, apărut la Editura Art, cum am ajuns în Ministerul Culturii, întâi la Departamentul de Epurare a Bibliotecilor și apoi la Direcția Generală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un banc. Într-o noapte de Înviere, are loc o ședință de partid condusă de secretarul Organizației de Bază. La un moment dat, secretarul primește un tele fon de la un prieten care-i spune: „Cristos a înviat!“ Răspunsul secretarului: „Just, tovarășe.“ Eu nu sunt creștină și, fără să fiu atee, sunt departe de orice practică religioasă. De altfel, celebrez toate sărbătorile, evre iești și creștine, legate de mese îmbelșugate și mai ales de prăjituri specifice. Savurez cu aceeași sfințenie gastronomică și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate. Pe atunci, dansatoarele purtau, toate, mâneci lungi. Sunt cunoscute scenele penibile prin care a trecut ministrul Corneliu Mănescu, din cauză că avea o soție tânără și frumoasă. Îmi amintesc că tovarășul Ion Dodu Bălan, care ajunsese la un moment dat director general în Ministerul Culturii, ne-a povestit odată, cu mândrie și deplină seriozitate, că soția lui urma s-o însoțească pe „tovarășa Elena“ într-o călătorie în Spania, cred, dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la go luri, numai că golurile de care am eu parte sunt de altă natură. R.P. Circula prin anii optzeci un banc trist. Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
partid, a fost cât pe ce să-și piardă slujba fiindcă a fost văzut ducându-se cu Scânteia la closet - pe timpul, bineînțeles, când nu exista hârtie igienică. Așa cum la școala primară, în fiecare dimineață, rosteam în cor Tatăl nostru, la minister, tovarășul Mihăilă, un coleg - fost tipograf, fuseseră angajați mulți tipografi pe post de redactori - ne citea, semiagramat, tot în fie care dimineață, articolul de fond din Scânteia. Iar noi trebuia să-l comentăm extaziați. Dintre chemările mele la Cadre, una a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
delegații frățești, în proiecții întinse zilnic pe 6-7 ore, timp de o săptămână. Trebuia să cumpărăm nu totul, dar mult - ca și ei să ia de la noi mult -, însă cu mare grijă ideologică. Am plecat din Gara de Nord, avându-l ca tovarăș de drum, în compartimentul de wagon-lit, pe un profesor sovietic de franceză la Universitatea din Tbilissi - îl chema ceva cu T., nu Treplev, nu Tupolev. Eram bucuros că pot vorbi cu cineva, timp de o zi și două nopți, până la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un nebun sovietic lângă mine care-mi cere să cobor la Kiev că altfel mă așteaptă Babi Yar („Știți ce a fost la Babi Yar?”, Enescu aprobă scurt, cu semn rapid să rezum), după ce se apucase să-l înjure pe tovarășul Maurer, dar și pe tovarășul Ceaușescu. Enescu fu concis: „Spune-i că ești cu mine!” - dar, probabil, din privirea mea înțelese că nu-i de ajuns și adăugă: „Spune-i că dacă nu-și bagă mințile în cap are de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care-mi cere să cobor la Kiev că altfel mă așteaptă Babi Yar („Știți ce a fost la Babi Yar?”, Enescu aprobă scurt, cu semn rapid să rezum), după ce se apucase să-l înjure pe tovarășul Maurer, dar și pe tovarășul Ceaușescu. Enescu fu concis: „Spune-i că ești cu mine!” - dar, probabil, din privirea mea înțelese că nu-i de ajuns și adăugă: „Spune-i că dacă nu-și bagă mințile în cap are de a face cu Ambasada Română
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mea înțelese că nu-i de ajuns și adăugă: „Spune-i că dacă nu-și bagă mințile în cap are de a face cu Ambasada Română”. Din compartiment se auzi un glas de femeie: „Ilie, ar trebui să te duci... Tovarășul e speriat... Nu știi că toți sunt beți?”. Enescu mă împinse și ieși pe coridor, bine trezit la realitate: „Spune-i că dacă nu încetează, iese conflict diplomatic. Dacă mai e ceva, bate-mi în ușă și vin numaidecât”. M-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dând mâna aici, pe teritoriul lui, cu un juif fascist de-al lui Ceaușescu. M-am dus să văd ce fac Eneștii, sperând că voi coborî cu ei, am bătut în ușa lor, strigându-le jovial și aiurea: „Am ajuns, tovarășe Enescu! Ce facem?”. El nu deschise, articulând clar și brusc neprietenos: „Noi mai rămânem! Ne întâlnim la Ambasadă!”. Totul mi se spulberă în gara Kievskaia: nu mă aștepta nimeni pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mi-o lege cu o curea solidă, „de n-o să mai aveți treabă cu ea până la Vladivostok”; i-am încredințat-o spunându-i, ceva mai coerent, că aș vrea să merg doar până la Iasnaia Poliana. „Nu știu unde stă, dar vorbiți cu tovarășul ambasador, el cunoaște toate persoanele.” Secretara ambasadorului luă imediat legătura cu hotelul unde locuia delegația noastră și îi anunță, zglobie, că „a sosit tovarășul... care e mai mult mort decât viu...”, le explică de ce - „fiindcă nu l-a așteptat nimeni
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai coerent, că aș vrea să merg doar până la Iasnaia Poliana. „Nu știu unde stă, dar vorbiți cu tovarășul ambasador, el cunoaște toate persoanele.” Secretara ambasadorului luă imediat legătura cu hotelul unde locuia delegația noastră și îi anunță, zglobie, că „a sosit tovarășul... care e mai mult mort decât viu...”, le explică de ce - „fiindcă nu l-a așteptat nimeni în gară...” -, apoi îl ascultă pe celălalt, hlizindu-se spre mine și făcându-mi semn matern cu degetul, convenind că mă va trimite cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zi, peste biroul secretarei vesele. Deloc panicați, șeful și cei doi din delegație mă așteptau chiar în holul hotelului și nu mă lăsară să urc în camera mea - trebuia să fim în jumătate de oră la Goskino, unde începeau proiecțiile tovarășilor sovietici; sosisem, totuși, la timp. Șeful - singurul care știa bine rusa, ca fost ambasador în Maroc - vorbi cu cel de la recepție să trimită valiza mea sus, în camera cutare. Criticul de cinema îmi comunică amical că vom sta în aceeași
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mă deranjeze...? Nu m-ai criticat pentru împăciuitorism?” și omul râse franc: „Bravo! Văd că ți-ai revenit! Am auzit că ți-a fost rău...”. Atunci, șeful delegației - da, el le cerea tuturor să i se spună simplu, pe nume: „tovarășul Vali” - găsi cu cale să mă întrebe ce am pățit; am încercat să fiu sobru în relatarea poveștii din tren, dar probabil că n-am reușit, fiindcă după formularea celor trei întrebări ale lui T. cu privire la politica noastră externă, tovarășul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tovarășul Vali” - găsi cu cale să mă întrebe ce am pățit; am încercat să fiu sobru în relatarea poveștii din tren, dar probabil că n-am reușit, fiindcă după formularea celor trei întrebări ale lui T. cu privire la politica noastră externă, tovarășul Vali îmi porunci că „e cazul să-i mai dăm în mă-sa”. La care, în loc să tac, m-am trezit întrebându-l dacă admite sau nu că putea să mi se facă rău. „Nu” - fu prompt și brutal, ca după
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]