9,796 matches
-
vioară "cu caracter popular românesc" și Suita orchestrală Nr. 3 "sătească" constituie un bun exemplu al reușitei compozitorului român în valorificarea cultă a folclorului românesc. Mai mult decât atât, mitologia greacă va deveni o sursă de inspirație pentru talentatul compozitor, tragediile lui Sofocle, Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot ceea ce este omenesc, natura sa ne tulbură pentru că ea este incomunicabilă, misterioasă, "rece". De remarcat faptul că două dintre cele trei figuri din piedestal, cele masculine, își ascund chipul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
beția simțurilor, la forma lor spiritualizată: poezia și înțelepciunea. Am putea spune că în spirit nietzschean, Himera, expresie a inspirației poetice, este cea care mediază între apolinic și dionisiac, care, așa cum credea filosoful german, au prezidat nu doar la nașterea tragediei, ci și a culturii moderne. Sensul sacrificial se regăsește simbolic în această osmoză superioară, având ca expresie capul poetului, adică vizionarismul propriu creației artistice. Fritz Storck realizează un bust Eminescu, Mihai Eminescu (ronde-bosse în marmură, 74 x 42 x 36
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia vieții (1910), Melancolia. Un anumit primitivism totemic combinat cu un macabru erotizat, aproape de sensibilitatea decadentă a sculpturii lui Biegas Boleslaw, le vom regăsi în câteva din sculpturile lui Teodor Burcă precum Dezolarea, Ursita, Prăbușirea. În Dezolarea, în mijlocul unei movile de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a episoadelor consacrate, sau oferă o tratare a lor în cheie proprie. Dacă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o țiteră, instrument apolinic, însă prezența femeii asociată prin figura lui Silen menadei orgiace indică natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contact direct. La rândul său, Gustav Klimt descoperea o vârstă mai veche a antichității, cea a Greciei preclasice, și odată cu ea, arta miceniană care-i influențează pictura. Nietzsche utiliza categoriile de apolinic și dionisiac nu numai pentru a explica apariția tragediei ca gen literar, ci și importanța ei în modelarea civilizației occidentale cu întreg câmpul ei de tensiuni și contradicții. Într-o mai mică măsură, și pictorii români sunt influențați de această dimensiune a antichității grecești și latine. Avem exemplul unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
colegilor de generație, apărând deja printre aceștia ca un posibil vârf de lance al generației sale. O fină schiță a mondenităților la care lua parte artistul o realizează Tudor Arghezi, creând o filiație între opera de maturitate a pictorului și tragedia personală. "Luchian, pe atuncea tânăr și bogat, preocupat mai mult de armăsari decât de tablouri, își întărea picioarele pe bicicletă și brațele pe hățurile cailor înhămați la una din cele mai luxoase cabriolete de la Șosea. Ca să-și afle toată vigoarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
genului dramatic, În versuri sau În proza, cu un conținut și deznodământ grav. Specia Îmbină episoadele vesele cu cele triste, drama exprimă mai aproape de adevăr complexitatea vieții reale. Tinzând să exprime această complexitate, drama este mai puțin supusă convențiilor decât tragedia, și de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. De fapt, În drama se Îmbină cele două trăsături ale comediei și tragediei. Drama a fost cultivată de romantici; conține tipuri diferite de personaje, sentimente și tonalități, iar componenta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
adevăr complexitatea vieții reale. Tinzând să exprime această complexitate, drama este mai puțin supusă convențiilor decât tragedia, și de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. De fapt, În drama se Îmbină cele două trăsături ale comediei și tragediei. Drama a fost cultivată de romantici; conține tipuri diferite de personaje, sentimente și tonalități, iar componenta esențială a conținutului Îl constituie conflictul. De altfel, speciile fundamentale ale teatrului clasic sunt comedia și tragedia. Drama este o specie de mijloc, creată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îmbină cele două trăsături ale comediei și tragediei. Drama a fost cultivată de romantici; conține tipuri diferite de personaje, sentimente și tonalități, iar componenta esențială a conținutului Îl constituie conflictul. De altfel, speciile fundamentale ale teatrului clasic sunt comedia și tragedia. Drama este o specie de mijloc, creată de către romantici, ca atitudine anticlasică, mult mai târziu. - tragedia este o specie a genului dramatic, În versuri sau proză, cunoscută din antichitate, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflate Într-un conflict
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
diferite de personaje, sentimente și tonalități, iar componenta esențială a conținutului Îl constituie conflictul. De altfel, speciile fundamentale ale teatrului clasic sunt comedia și tragedia. Drama este o specie de mijloc, creată de către romantici, ca atitudine anticlasică, mult mai târziu. - tragedia este o specie a genului dramatic, În versuri sau proză, cunoscută din antichitate, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflate Într-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorător (tragic). Genul dramatic modern și-a diversificat speciile dramatice În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
morale exemplare și capabili de fapte eroice memorabile. Personajele operelor clasice sunt de regulă regi ori reprezentanți de seamă ai aristocrației vremii, cu o Înaltă ținută morală, oferind modele. Ei erau prezentați În ode, imnuri, poeme epice, epopei, tablouri istorice, tragedii, socotite specii superioare ale literaturii vremii (antichitate, evul- mediu) Modul de viață al burgheziei, aflată În plină ascensiune În secolul al XVII-lea, nu ocupa un loc important În preocuparea creatorilor de artă. De lumea aceea se ocupau speciile literare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artist creator clasic este un reper fundamental de superioritate, când rațiunea se impune asupra fanteziei și pasiunii. Cei mai de seamă reprezentanți ai clasicismului sunt: N. Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidultragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule) etc. Clasicismul se opune barocului În secolul al XVII-lea european. Cum s-a mai spus, curentul clasic afirmă o artă bazată pe armonie, echilibru și seninătate; toate acestea presupun rigoare impusă prin normele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
exprime adevărul, identificat cu binele și frumosul. În teoria genurilor literare, clasicismul respectă puritatea speciilor literare; aceasta presupune o anumită specializare a scriitorilor. Speciile lirice clasice sunt: idila, oda, epigrama, rondelul, satira, epistola. Specii epice: epopeea, fabula; Speciile dramatice sunt: tragedia și comedia. Sunt considerate specii superioare: oda, epopeea, tragedia; iar specii inferioare: satira, epigrama, fabula, comedia. Personajul literar clasic reprezintă un tip ideal, cu Însușiri morale Înalte, căutat În rândul nobilimii și al familiei regale. Dominat de o singură trăsătură
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
genurilor literare, clasicismul respectă puritatea speciilor literare; aceasta presupune o anumită specializare a scriitorilor. Speciile lirice clasice sunt: idila, oda, epigrama, rondelul, satira, epistola. Specii epice: epopeea, fabula; Speciile dramatice sunt: tragedia și comedia. Sunt considerate specii superioare: oda, epopeea, tragedia; iar specii inferioare: satira, epigrama, fabula, comedia. Personajul literar clasic reprezintă un tip ideal, cu Însușiri morale Înalte, căutat În rândul nobilimii și al familiei regale. Dominat de o singură trăsătură de caracter, personajul clasic nu evoluează (se confundă cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este considerat Victor Hugo; el a trasat și identificat direcțiile și trăsăturile acestui curent În „Prefața” de la drama „Cromwell” din 1827, un adevarat programmanifest. (vezi „insurecție romantică”de la 1827) Nu trebuie ignorat faptul că note romantice se Întâlnesc și În tragediile antichității, iar Începuturile curentului cultural s-au caracterizat prin ceea ce istoricii literari au numit preromantism. Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se impun: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (Franța) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Anglia) Manzoni, Leopardi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
albanezi, sârbi, unguri izgoniți pentru faptele lor rele...” Moțoc Îl susține strângând dările, năpăstuind norodul. Întâmplarea În care doamna Ruxanda este oprită de o văduvă cu cinci copii orfani, ca să i se plângă, dar ca s-o și avertizeze pentru tragediile care au loc, e zguduitoare prin cruzimea ei. Episodul este povestit de doamna Ruxanda, domnitorului sub semnul unei agitații extreme. „Ai să dai samă doamnă !..... Că lași pre bărbatul tău să ne taie părinții, bărbații și frații.... Uităte doamnă, acesta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
discursului note patetice, nu lipsite de grandilocvență: „Domnișoarelor, exclamă patetic, eram tânăr, eram frumos și aveam un suflet de artist! O fată abandonată Îmi rupea inima. Am stat cu ea de vorbă, am Încercat să o consolez. Așa a Început tragedia vieții mele...” sau „- Ascultați, că nu v258 am spus tot! Strigă Gavrilescu. Trei zile nu am găsit bani, și mă duceam În fiecare seară să o văd pe Elsa, la gazda ei: să mă scuzi că nu am bani. Și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
universala”. (4) Această viziune a personajelor comice este confirmată de Caragiale Însuși, când se Întreba ironic: „de vreme ce avem cap, la ce ne-ar mai sluji inteligența?”. MARIN SORESCU - IONA Subiect, conflict dramatic, personaj Piesa „Iona”, subintitulată de Marin Sorescu (1936-1996) „tragedie În patru tablouri”, publicată În 1968 În revista „Luceafărul”, face parte, alături de „Paracliserul” și „Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv, „Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei (dramaturgii antici scriau trilogii tragice), este o metafora menită să dezvolte ideea setei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neputinta omului de a Înainta pe calea libertății și de a-și asuma destin propriu, raportul dintre individ si societate, dintre libertate și necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematică fiiozofică existențialistă. Nu este exclusă și posibilitatea de a considera tragedia lui Marin Sorescu, una aparținând teatrului absurdului. În această piesă ceva anume amintește de piesa „Așteptându-l pe Ghodo”, a lui Samuel Beckett. Autorul Îl pune pe Iona În cele patru tablouri ale dramei, În trei ipostaze: de pescar, de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai poate Învia. I-au ieșit toate minunile: și venirea pe pământ, 285 și viața până și moartea, dar ajuns aici În mormânt nu mai poate Învia”. Meditația lui Marin Sorescu, aparent naivă, are o extraordinară profunzime. Meditația dezvăluie esența tragediei: „Problema e dacă mai reușești să ieși din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câți pești unul În altul!” Acum Iona definește viața: „... drăcia aceea frumoasă și minunată, și nenorocită, și caraghioasă, formată din ani pe care am trăit-o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
preț suprem al nemuririi unui neam. „Răceala” a fost publicată În 1976 În revista „Teatru” și a fost jucată În 1979 la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”. O ediție bilingvă a apărut la Iași În 1978. 2. Tematica: „Răceala” este o tragedie istorică inspirată din lupta antiotomană pentru apărarea independeței și ființei naționale. Acțiunea se desfășoară În timpul domniei lui Vlad Țepeș și se raportează la expediția lui Mahomed al II-lea, din 1462. Se știe că la 1453 cădea Constantinopolul. Dramaturgul nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
libertate. 4. Personajele: Piesa are multe personaje, unele individualizate, altele, simple apariții simbolice. La polii conflictului se află Vlad Țepeș și Mahomed. Marin Sorescu Își centrează atenție spre cele două peronaje fundamentale, cu valoare de simbol. MARIN SORESCU - „RĂCEALA” comentariu Tragedia de inspirație istorică „Răceala”, publicată În anul 1976 În revista „Teatru”, evocă o eroică pagină din istoria Țării Românești, lupta pentru apărarea independenței, sub conducerea voievodului Vlad Tepeș. Tragedia Își pune În lumină valoarea prin introducerea În teatrul istoric a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
două peronaje fundamentale, cu valoare de simbol. MARIN SORESCU - „RĂCEALA” comentariu Tragedia de inspirație istorică „Răceala”, publicată În anul 1976 În revista „Teatru”, evocă o eroică pagină din istoria Țării Românești, lupta pentru apărarea independenței, sub conducerea voievodului Vlad Tepeș. Tragedia Își pune În lumină valoarea prin introducerea În teatrul istoric a unor elemente noi, printre acestea trebuie menționate: caracterul parabolic al faptelor și intâmplărilor, polisimbolistica imaginilor, tehnica ambiguității, și „traducerea trecutului În limbaj contemporan” după cum spune M.Sorescu. Acțiunea piesei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]