11,591 matches
-
în Turnul Londrei. Cei doi prinți nu au mai fost văzut niciodată după mijlocul anului 1483. Acum, menționată doar ca Lady Elizabeth Grey, ea a conspirat pentru a-și elibera fii și pentru a-l restabili pe cel mare pe tronul Angliei. Cu toate acestea, când ducele de Buckingham, unul dintre cei mai apropiați aliați ai regelui Richard al III-lea s-a alăturat conspirației, el i-a spus că fii săi au fost uciși. Elizabeth Woodville și Buckingham s-au
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
au fost uciși. Elizabeth Woodville și Buckingham s-au aliat cu Lady Margaret Beaufort și au susținut cauza fiului Margaretei, Henric Tudor, un stră-stră-stră-nepot al regelui Eduard al III-lea, cel mai apropiat moștenitor de sex masculin a Lancasterilor la tron. Pentru a consolida cererea lui la tron și pentru a uni cele două case nobile rivale, Elizabeth Woodville și Margaret Beaufort au fost de acord ca fiul Margaretei să se căsătorească cu prima fiică a Elizabethei, Elizabeth de York, care
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
s-au aliat cu Lady Margaret Beaufort și au susținut cauza fiului Margaretei, Henric Tudor, un stră-stră-stră-nepot al regelui Eduard al III-lea, cel mai apropiat moștenitor de sex masculin a Lancasterilor la tron. Pentru a consolida cererea lui la tron și pentru a uni cele două case nobile rivale, Elizabeth Woodville și Margaret Beaufort au fost de acord ca fiul Margaretei să se căsătorească cu prima fiică a Elizabethei, Elizabeth de York, care la moartea fraților ei a devenit moștenitoarea
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
monarhia constituțională și restaurarea monarhiei lui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul detronat a încercat să restaureze Califatul și să pună capăt politicilor seculare ale Junilor Turci. În schimb, el a fost exilat în Selanik și a fost înlocuit pe tron de fratele lui Mehmed al V-lea Reșad. În 1913, intelectualii și politicienii din Mashreq-ul arab s-au întâlnit la Paris la primul Congres al Arabilor. Ei au cerut o mai largă autonomie în cadrul Imperiului Otoman și au reiterat cererea
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
scurt timp. De asemenea, au luat parte numeroși mercenari germani. Expediția a eșuat lamentabil, însă, în Bătălia de la Hemmingstedt, unde o treime din toți cavalerii din Schleswig și Holstein și-au pierdut viața. Un grup de nobili i-au oferit tronul lui Frederick cel Tânăr în 1513, după moartea Ducelui Johannis, dar refuză știind că majoritate curții nu îi este loială, și l-au încoronat în schimb pe Kristianssen I. În 1523 "Kristianssen I", fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
încoronat în schimb pe Kristianssen I. În 1523 "Kristianssen I", fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez sub împrejurarea unei curți neloiale a fost silit să abdice, motiv pentru regele 'Frederic I' ca să ia pentru sine tronul. După numirea sa ca rege, tronul s-a mutat în cetatea Gottorf, actualul oraș Schleswig din "landul" Schleswig-Holstein (din Germania). După înlăturarea în siguranță a fiului său cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
În 1523 "Kristianssen I", fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez sub împrejurarea unei curți neloiale a fost silit să abdice, motiv pentru regele 'Frederic I' ca să ia pentru sine tronul. După numirea sa ca rege, tronul s-a mutat în cetatea Gottorf, actualul oraș Schleswig din "landul" Schleswig-Holstein (din Germania). După înlăturarea în siguranță a fiului său cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o serie de revolte ale țărănimii în
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
în siguranță a fiului său cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o serie de revolte ale țărănimii în regiunile Jutlandul de Sud și landul Skana (din Suedia) care voia reîntoarcerea lui Kristianssen I pe tron. Intrigile mereu crescânde îl forțează pe Severin Norby (n. 147 - d. 1530), duce de Von Gotland să invadeze regiunea Blekinge într-o încercare de a se schimba oridinea dela cetatea de Scaun din ținutul Gottorf. Adunând țăranii din regiunea guvernată
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
o metonimie pentru biroul privat al Prințului de Wales. Casa a fost construită între 1825 și 1827 după planurile arhitectului John Nash. A fost comandată de William al IV-lea care era cunoscut ca Ducele de Clarence înainte de a moșteni tronul în 1830. William a locuit aici în vecinătatea Palatului St. James pe care-l considera prea înghesuit. Casa a trecut surorii sale, Prințesa Augusta Sophia și, după decesul ei din 1840, mamei reginei Victoria, Ducesa de Kent. În 1866, a
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
-lea. Informațiile despre faptele sale dinainte de 1500 sunt extrem de fragmentare, dar Cabral ar fi fost în campanie în Africa de Nord, ca și strămoșii săi și cum se practica de către tinerii nobili din vremea aceea. Regele Dom Manuel I, care urcase pe tron cu doi ani în urmă, i-a dat o rentă anuală de "reais" la 12 aprilie 1497. A primit în același timp titlul de "fidalgo" (nobil) în sfatul regelui și a fost făcut cavaler al Ordinului lui Hristos. Nu există
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
e.N, împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite "Nika", din anul 532 e.N, revoltă ce era pe cale să răstoarne tronul împăratului Iustinian I (cel Mare). După înăbușirea revoltei, împăratul a trecut la materializarea visului său de a ridica o biserică fără egal în lumea sa. A încredințat sarcina celor mai renumiți aritecți ai timpului, Anthemius din Tralles și Isidoros din
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
tablou Deisis", în care Iisus are alături pe Sfânta Fecioară și Sfântul Ioan Botezătorul, împăratul Alexandru, asociat la domnie cu Leon al VI-lea. La parter, deasuppra "Porții imperiale" se găsește un tablou valoros reprezentând pe Christos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: "pace vouă, eu sunt lumina lumii". În partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea Filozoful cerând îndurare pentru greșala
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
pentru slujbe. În acea încăpere se găsea o clepsidră de la care a derivat numele încăperii. Deasupra porții dinspre nartexul interior, privind din interiorul vestibulului, se află un mozaic reprezentativ. Este vorba de imaginea Sfintei Fecioare cu Pruncul așezată pe un tron de argint, încrustat cu pietre prețioase. La dreapta, Constantin cel Mare îi oferă macheta orașului, iar la stânga Iustinian I-ul îi oferă macheta bisericii Sfânta Sofia. Poarta de bronz a vestibulului, prin care se iese afară, datează din sec. 2-1
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
care împlinise 63 de ani la nașterea ei. Regele William a avut trei băieți cu prima soție, Sofia de Württemberg. Totuși, când s-a născut Wilhelmina, numai Prințul Alexandru mai trăia, așa încât prințesa era a doua în ordinea succesiunii la tronul olandez. Când Wilhelmina avea patru ani, fratele său vitreg a murit, iar ea a devenit moștenitoare prezumptivă. Regele William al III-lea a murit la 23 noiembrie 1890, iar Prințesa Wilhelmina a devenit regina Olandei. Wilhelmina fiind minoră, mama ei
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
al cuplului, Juliana a Olandei. Poreclită "regina de oțel", ea va da dovadă de mult curaj în timpul celor două războaie mondiale pe care le traversează ca regină. În anul 1918 reușește să țină de partea sa opinia publică, în timp ce multe tronuri europene se clătinau sub presiunea social-democraților, care cer abolirea monarhiei. Ea acordă azil lui Wilhelm al II-lea al Germaniei și refuză să-l extrădeze atunci când se fac presiuni asupra sa. La 13 mai 1940, în pragul capitulării armatei neerlandeze
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana și nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și de Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana și nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și de Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil. Însă în 976 Ioan Tzimiskes, un
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil. Însă în 976 Ioan Tzimiskes, un împărat foarte competent de altfel, moare, iar Vasile, în vârstă de aproape 20 de ani, ocupă tronul că împărat legitim sub numele de Basileios ÎI la 10 ianuarie al aceluiași an. În primii ani ai domniei tânărul împărat se confruntă cu răscoală a doi mari potentați din Anatolia: Bărdaș Skleros și Bărdaș Phocas. Împăratul reușește să înăbușe
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
atenție, de aceea împăratul Andronic Comnenul nu se temea de el, iertându-i lui Isaac chiar și participarea la rebeliune. Ștefan Hagiochristophorites, șeful gărzii imperiale, era de altă părere: speriat de prezicerea astrologilor cum, că în septembrie 1185, pericolulu pentru tron vine din partea unui om, al cărui nume începe cu literele "i" și "s", el a hotărât să ia inițiativa în mâinile sale. Însă, atunci când Ștefan a venit, cu câțiva însoțitori, în casa lui Isaac și a încercat să pună mâna
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
el, Angelos, care nu avea nimic de pierdut, l-a ucis cu sabia pe Hagiochristophoritzes și a fugit călare până la Sfânta Sophia, unde a cerut adăpost. Poporul l-a susținut cu plăcere pe Isaac și răscoala izbucnită a înălțat la tron noua dinastie, Angelos, care a dus Bizanțul la pieire definitivă. Isaac II Angelos era, în general, un om cult, dar absolut lipsit de scrupule, chiar și în raport cu normele bizantine. Pentru basileu era un lucru destul de obișnuit să-și calce cuvântul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
care a ocupat o vreme, contrar normelor Bisericii răsăritene, două scaune patriarhale concomitent: al Constantinopolului și al Ierusalimului. În același timp, pe plan intern, contradicțiile sociale se ascuțeau tot mai mult, amenințând stabilitatea puterii centrale . A fost momentul când, pe tronul Bizanțului a fost instalat Isac al II-lea Anghelos (1185-1195), cel care, de altfel, prin măsurile sale a oferit și pretextul răscoalei. Povestea a început cu dările grele pe care împăratul Isac al II-lea Anghelos le-a pus pentru
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
lui Nicetas Choniates, se pare că împotriva răsculaților nu a pornit împăratul în persoană, ci sevastocratul Vasile, unchiul lui Isac al II-lea Anghelos, investit cu comanda supremă a trupelor. La scurtă vreme însă, sevastocratul Vasile, bănuit că uneltește împotriva tronului, a fost destituit și înlocuit cu Ioan Cantacuzino, de asemenea rudă cu împăratul. Deși cu bogată experiență în conducerea operațiilor militare, Ioan Cantacuzino n-a putut duce cu succes, până la capăt, misiunea încredințată, ceea ce a avut drept urmare înlocuirea sa cu
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul lui aprilie, Isaac II s-a refugiat într-o mânăstire din Tracia, însă, din ordinul lui Alexios III, care urcase pe tron a fost orbit, trimis la Constantinopol și întemnițat într-un turn. La 18 iulie 1203, Isaac Angelos s-a reîntors pe tron. Bolnav și distrus sufletește, el nu mai guverna, ci își petrecea tot timpul cu ghicitori și astrologi-pasiunea pentru
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
II s-a refugiat într-o mânăstire din Tracia, însă, din ordinul lui Alexios III, care urcase pe tron a fost orbit, trimis la Constantinopol și întemnițat într-un turn. La 18 iulie 1203, Isaac Angelos s-a reîntors pe tron. Bolnav și distrus sufletește, el nu mai guverna, ci își petrecea tot timpul cu ghicitori și astrologi-pasiunea pentru aceștia se transformase într-o adevărată manie a împăratului. Ei însă îl înșelau cu nerușinare pe nefericitul orb, promițându-i că, în
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a iconostasului. Iconostasul este format din registre. Registrul inferior are ușile ușile diaconești și împărătești încadrate de coloane sculptate cu motive vegetale și având la partea superioară capitele bogat ornamentate și aurite; aici se află icoanele împărătești (Mântuitorul așezat pe tron, Maica Domnului cu Pruncul etc.) În registrul se află o serie de panouri circulare cu scene ale praznicelor împărătești și alte scene din Noul Testament, în centrul registrului aflându-se icoana Sfintei Mahrame. Registrul următor conține tot icoane ale praznicelor împărătești
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]