10,579 matches
-
prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva „monștri sacri” ai literaturii ruse contemporane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părut, dincolo de spoiala veselă, de suprafață, teritoriul cel mai devastat. Ne spune, mie și lui Vasile, că șansa Moldovei este desprinderea totală sau măcar îndepărtarea la o distanță „sanitară” de haosul rusesc. Vom publica acest excelent interviu în Contrafort... Îl zăresc și pe Fatos Kongoli, care pare foarte obosit după timpul petrecut la Moscova. A avut o perioadă plină aici. Poate prea plină. A ieșit prntre primii cu valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
curat pe stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să deambulezi. Șirul de edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra solului. Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice sunt afișate rutele trenurilor. De cealaltă parte îl zăresc pe Lasca Bakradse, attendent-ul nostru, care îmi face semn cu mâna. Pleacă în direcție opusă, spre hotelul Lobby, unde este cazat un alt grup de scriitori ai Express-ului. Lascha cunoaște Berlinul mai bine decât capitala țării sale, Tbilisi. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bel canto arhitectural ori de vreo magnifică tavoletta. Aici domnește un Introvertit. Fără fast și fără brio. Nimic mai puțin epatant, mai dezamăgitor decât Sfântul Mormânt restaurat, pe care un minaret vecin îl umilește cu înalta-i siluetă. Vizitatorul nu zărește bisericuța pierdută în ansamblul urban decât atunci când ajunge la treizeci de metri de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează buricul lumii occidentale de o expunere convenabilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-i mai rău. Cum dreptul de a ocupa o anumită suprafață de pământ este dublat peste tot de obligația de a investiga subsolul, câmpurile de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
subsolul, câmpurile de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic, iar în interiorul orașului nu mai există nici fântâni, nici terme, nici băi turcești. Ariditatea i se potrivește mai bine unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fotografia și apa curgătoare i-a fost greu să se impună pe acest munte. Se pare că acum lucrurile sunt ceva mai relaxate. Mi s-a vorbit, în vestul orașului, despre mezelării cu pateuri și cârnați; lângă gara veche, am zărit câteva baruri de noapte și cafenele ispititoare (recomand Bezlel Mona, situată în fosta școală de Belle-Arte). La dolce vita rămâne la Tel-Aviv; Ierusalimul gay e doar o fanfaronadă. Excelentă, de altfel, pentru publicitatea municipală. Încărcătura informativă a unui eveniment se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gărzii pretoriene cu armele lor cu tot. Verdele sfidării predomină. O oprire pe plaja de la Deir el-Balah unde așteaptă răsturnate ambarcațiunile pescarilor, nu departe de o deltă de apă contaminată spre care converg gurile canalizărilor și milioane de țânțari. Am zărit pe câmp sere intacte, dar goale. Punctul de trecere de la Karni, rezervat pentru mărfuri, fiind închis, nu se poate exporta nimic. La plecare, coloniștii israelieni au distrus totul, în afara acestor sere. Ce a mai rămas a fost jefuit. Sosirea mea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
niciodată latura de yoghin descurcăreț a Înaintemergătorului, despre care nu putem spera decât că avea pielea tăbăcită, insensibilă la înțepături, a unui șaman siberian, dacă n-aș fi trecut prin acest purgatoriu. Într-un sfârșit, perspectiva se mai dschide și zăresc o bisericuță ortodoxă nouă-nouță pe malul stâng. Mai departe, în față, o colibă acoperită cu paie, două pubele de cu-loare verde à la parisienne și o piatră cu inscripția Jordan River așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ceea ce, dată fiind distanța, presupune un zbor planat, nemenționat de altfel nici de Marcu, nici de Matei, pe deasupra acestor contigențe. Gadara e un oraș fantomă pavat cu bazalt negru, nu departe de stațiunea termală israeliană Hammat Gader, pe care o zărești la poalele înălțimilor. Există aici un teatru de două mii de locuri, aproape intact, de unde se văd trecătorile înguste de la Yarmouk și țărmurile Tiberiadei de pe teritoriul israelian. Culoare de trecere între gradene, marmoră pentru primele rânduri de locuri, hemiciclu cu coloane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos, mă rog frumos? Sau pe Charlton Heston în rolul cine știe cărui Moise recepționer la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic pentru un fragment de ceva! 2. Un mormânt pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar mai avem mult. Coborând prin albia pârăului, ne apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm cu pas încet în sat, și dintr-o dată sunt surprins de marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar zice, monșer, e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar repede, repede bolborosind. La revedere, la revedere! zice doctorul depărtându-se; mă grăbesc. Trebue să ajung coloana. Care coloană? care coloană? ce coloană? strigă bărbosul, și cum mă aplecam pe după pânze ca să-l văd mai bine, iată că mă zărește: A! ce mai faci, doctore? îmi strigă cu mare veselie, comment ça va?" Mă trag îngrozit îndărăt, și pe când ne depărtăm, omul negru ne trimite sărutări cu mâna lungă și arsă, iar batoza mormăește mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul își mai pierde din minți." Ne depărtăm și intrăm în pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile noastre. Chiar în fața Sorocei, satul malorus Tichinăuca, se pare că nu trăiește și nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului, cu aer biruitor. L-am mai zărit prin București, tot așa de fălos și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea că așteaptă el salutul meu. De data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului, cu aer biruitor. L-am mai zărit prin București, tot așa de fălos și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea că așteaptă el salutul meu. De data aceasta, după ezitarea necesară, a salutat și s-a oprit el. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]