9,965 matches
-
7. După opinia lui Turner, oamenii au nevoie de instituții politice, deoarece sunt expuși și vulnerabili, iar nu vicleni și agresivi 8. Rearanjând astfel universalitatea condiției umane, Turner deschide posibilitatea avansării unei noi viziuni pe care rasa umană să o Îmbrățișeze. În lumea creștină medievală, natura decăzută a umanității era considerată o condiție universală, iar salvarea eternă era oferită drept un vis care să unească umanitatea. În era modernă, natura pragmatică a omului era văzută drept o condiție universală, progresul material
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
opțiune”21. Partea mai dificilă este să-i convingi pe europeni să fie tot atât de pasionați de drepturile universale ale omului, pe cât au fost generațiile anterioare față de drepturile civile, politice și sociale. Drepturile anterioare nu au fost articulate dintr-odată și Îmbrățișate fără rezeve. Mai degrabă, ele erau rezultatul unei bătălii lungi pentru a redefini aspirațiile umane. Într-un sens foarte real, drepturile anterioare reprezintă codificarea ultimului mare vis uman care a apărut În Iluminism și s-a maturizat odată cu răspândirea capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
principii comune cum ar fi libertatea, democrația, domnia legii și garantarea drepturilor omului. Dacă reușesc În atingerea acestui țel, atât Uniunea Europeană, cât și celelalte țări vor promova cauza umanității 7. Memorandumul Uniunea Europeană continuă spunând că „invită Statele Unite ale Americii să Îmbrățișeze În mod egal această cauză”8. Ironia este că Uniunea Europeană, ai cărei locuitori, În majoritatea lor, au renunțat de mult timp la orice afiliere creștină devotată, par să amplifice doctrina creștină În ceea ce privește inviolabilitatea oricărei vieți umane. Mulți europeni pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a compensa suferințele familiilor victimelor crimei, deoarece aceasta ar transforma sistemul de justiție Într-o simplă unealtă a răzbunării personale nelegtime”13. În centrul doctrinei creștine este credința În ispășire - chiar și cel mai mare păcătos poate fi salvat. Uniunea Europeană Îmbrățișează această credință creștină fundamentală care vine În sprijinul reabilitării. Uniunea Europeană spune că „a menține pedeapsa capitală nu ar fi În acord cu filosofia reabilitării urmată În sistemul de justiție penală al statelor membre Uniunea Europeană, după care unul dintre scopurile pedepselor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lor, Îi acuză pe americani că sunt nemiloși și necivilizați, atunci când aprobă execuțiile oficiale. În spatele conflictului există o diferență foarte mare În viziunea pe care cele două superputeri o au despre lumea În care trăim și viitorul pe care Îl Îmbrățișăm. Entuziasmul Europei În ceea ce privește acțiunea de a aboli pedeapsa cu moartea este legat inextricabil de visul drepturilor universale ale omului. Dacă vechiul vis iluminist se referea la stabilirea normelor de comportament civilizat, noul vis cosmopolit constă În stabilirea unor coduri de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
neuropsihiatrie infantilă. Prof. L. Ballif a fost un diagnostician excelent care, în această direcție, pe baza unei intuiții generate de experiență și informație, aproape că nu a greșit. A fost autor al unui număr de cca. 400 de lucrări științifice, îmbrățișând cele mai multe aspecte ale psihiatriei, dar a stăruit, în preocupările sale, în mod deosebit, asupra neuro-sifilisului. Caracteristică pentru Școala Ballif este orientarea fiziologică în patogenia bolilor psihice, concepție care s-a reflectat în timp destul de mult, în plan național, în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu: Îmi asum toate durerile... (Gh. P. doi se apropie de el, îl privește bine în ochi, îi pune mîna pe umăr și, după această "mărturisire", se îmbrățișează) Gh. P. doi: Hai că am plecat... (jenat de propria-i emotivitate, se îndreaptă spre ușă) Gh. P. unu: Unde pleci?! Păi nu jucăm scena cu autorul piesei?! Gh. P. doi: Ai dreptate..., m-am prostit... Gh. P. unu: Hai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nu mai rupe petale... e păcat de flori... și de întrebări... și de noi...(Marieta intră prin locul pe unde ieșise doctorul) Marieta: (peste măsură de furioasă)... Că doar n-am ajuns eu bătaia ta de joc! (Octav e încă îmbrățișat cu Mona) Da ce-nseamnă asta?! Octav: Păi... tocmai îi spuneam Monei că o iubesc... Marieta: Lasă, lasă, mie să-mi spui ce înseamnă bătaia asta de joc! Octav: (inocent) Mamă, nu știu despre ce vorbești! Marieta: Ba știi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dumnezeu, dar, în același timp, poate să îndepărteze de Dumnezeu dacă frumusețea armonică a melodiei conduce doar la o pură plăcere auditivă și nu înalță mintea către transcendent. Augustin descrie, în Confessiones, o amintire din perioada pregătirii sale înainte de a îmbrățișa creștinismul: „Câte lacrimi am vărsat ascultând accentele imnurilor și cântecelor tale, care răsunau suav în biserica ta! O emoție violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor acestei practici, Între care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cuvine să se bucure și să se veselească cineva că o astfel de bogăție și moștenire s-a pregătit pentru creștini, (atât de mare) că nimeni nu poate s-o exprime și s-o descrie. Se cuvine, deci, să fie îmbrățișată cu zel și smerenie lupta creștinilor, pentru a dobândi acea bogăție. Pentru că moștenirea și partea creștinilor este Însuși Dumnezeu”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXIV, 2-3, în PSB, vol. 34, p. 242-243) „Trebuie să credem că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
arată legământul unității zicând: Un singur trup, un singur Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu 95”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, IV, în PSB, vol. 3, p. 437) „Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa, îmbrățișând mulțimea credincioșilor. La fel razele sunt multe, dar puterea-i una, fundată cu ajutorul rădăcinii. Dintr-un singur izvor curg multe râuri, deși ele sunt numeroase, dar unitatea de obârșie i se păstrează. 95 Notă prof. N. Chițescu: Efeseni 4, 4-6
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
corpul soarelui: nu vei putea, căci lumina lui este unitară. Rupe o ramură dintr-un arbore, ruptă nu-și va putea menține viața. Desparte un râu de izvorul lui: despărțit va seca. Tot așa și Biserica Domnului, împrăștiindu-și lumina, îmbrățișează cu razele sale tot pământul; totuși nu este lumina care se întinde peste tot și unitatea ei individuală rămâne neștirbită. Ca ramurile unui arbore, razele ei de lumină se întind peste tot pământul, ca dintr-un izvor, învățăturile ei se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Nyssa, trebuie să ne gîndim la El ca la cel care susține în ființă toate lucrurile, Dumnezeu atotțiitor. El strînge apele în mîna Sa, cuprinde în Sine toate creaturile înzestrate cu inteligență pentru ca toate lucrurile să stea în ființă, îmbrățișate în puterea lui atotcuprinzătore Ca omnitenens, divinul nu mai are strălucirea comună, imediat recognoscibilă a puterii, fastul ei afirmativ. Are o prezență radicală, aproape insesizabilă în evidența ei, asemenea luminii care nu poate fi văzută decît prin lucrurile pe care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moment dat, pe unul din drumurile orașului, dinaintea Patriarhului apare un șeic înveșmîntat în negru, cu barbă albă. Cei doi nu se cunosc. Se opresc o clipă față-n față, după care se îndreaptă vertiginos unul spre altul și se îmbrățișează. Asupra întregului oraș, cu toate religiile lui, a plutit, în acele zile, duhul împăcării. Universalul din om sau sufletul adevărat în spațiile culturale vechi exista o conștiință vie, activă privind nivelul sau nivelurile superioare, supraindividuale ale omului. Stă dovadă, între
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai cuprinde într-adevăr viața publică, nu mai e resimțită și difuzată în mod afirmativ și înglobant. Se spune că modernitatea ne-a modificat drastic structurile de gîndire. Nu mai gîndim universul ca pe un edificiu calitativ etajat, mărginit sau îmbrățișat de infinitul transcendenței. Cognitiv vorbind, ne interesează universul sensibil și psihofizic, valorizăm relativul dar un relativ nerelaționat în mod afirmativ cu absolutul , punem accent pe particular dar un particular care nu e raportat în mod afirmativ la universal, ci la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a creației presupune ca în Unitate să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au evoluat în permanență, mai cu seamă în Statele Unite ale Americii unde primele studii consacrate acestui fenomen manifestau o oarecare simpatie față de populism (John D. Hicks). Această etapă a durat până la apariția, în anii '60 a curentului "revizionist", care a îmbrățișat o atitudine hotârât ostilă populismului (Richard Hofstader), urmată de o perspectivă ceva mai nuanțată propusă de așa-numita școală a "contra-revizioniștilor", condusă de Norman Pollack (Conway, 1978: 101-107). Cu alte cuvinte, în toate epocile istorice și în toate regiunile geografice
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a VB-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în parlamentul federal, i s-a alăturat Gerolf Annemans. La începutul anilor 1980, VP-ul și lărgit profilul ideologic, îmbrățișând entuziast autohtonismul și populismul. În 1982, la alegerile locale din Antwerp, partidul a început să-și centreze campania pe temele imigrației și integrării străinilor, iar în 1992 a publicat programul în 70 de puncte (70 - puntenplan), în care se susține
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în 2004 nu a antrenat nicio transformare semnificativă (Coffé, 2005b; Erk, 2005). Chiar dacă rezultatele obținute de VB la alegerile din 2007 au fost bune, au apărut unele dispute în partid, cu privire la linia ideologică pe care acesta ar trebui să o îmbrățișeze. Un prim grup de Realos (realiști) considerau că partidul va trebui să-și modereze pozițiile pentru a atrage mai mulți votanți și pentru a deveni un partener acceptat de către partidele tradiționale, în timp ce un grup de fundis (fundamentaliști) aprecia că moderația
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
debușeu pentru un nou partid de dreapta. Există numeroase dovezi potrivit cărora, în 1986, o mare parte a electoratului din vestul Canadei avea deja poziții antagonice față de partidele de modă veche, manifesta suspiciuni față de guvernul federal și era dispusă să îmbrățișeze democrația directă, așteptând o ofertă ca cea a lui Manning și așteptând o reformare a politicii naționale (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 200; Gidengil et al., 1998). Canada are o bogată istorie populistă începând cu debutul secolului XX și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ipotezele avansate în primul capitol cu privire la contextele generale care determină impactul populismului asupra democrației. Cu toate acestea, rămân anumite elemente care merită semnalate. De exemplu, naționalismul, anticomunismul și ideologia statului social afișate de partid, au făcut ca această formațiune să îmbrățișeze poziții radicale, respingând legitimitatea democrației cehe și pledând pentru recursul, fie și potențial la violență. Chiar dacă această retorică nu a fost niciodată pusă în aplicare, rămânând în definitiv doar o hiperbolă și o farsă, ea a reprezentat o amenințare potențială
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
concentrează direct asupra străzii și subculturilor politice, mai degrabă decât asupra campaniilor electorale. Protestele agresive ale Partidului Muncitorilor, în zonele locuite de mulți rromi și paradele în stil paramilitar, care au adus notorietate formațiunii, par să fie mai aproape de strategia îmbrățișată de Jobbik in Ungaria decât de modelul Republican dezvoltat de Sládek11 în anii 1990. De alfel, în februarie 2010, radicalismul Partidului Muncitorilor a dus la interzicerea sa pentru atitudini neconstituționale, antidemocratice și extremiste, o soartă pe care Republicanii nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Drepta Tânără, s-au sprijinit pe modele străine sau pe "integrismul naționalist" practicat de Democrația Națională, în perioada interbelică, și mai puțin pe moștenirea lui Sládek și a partidul său. Nici un partid, cu excepția unor grupuri de extrema dreapta, nu a îmbrățișat vreodată atitudinea Republicanilor față de minoritatea rromă, deși opinia publică cehă continuă să fie în mare măsură ostilă rromilor (Czech Daily Monitor, 13 mai 2010), iar, în discursurile lor electorale, unii politicieni locali din partidele mainstream au militat împotriva rromilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
după ce a pierdut președinția în 2000. Iată de ce, într-o oarecare măsură, există numeroase aspecte ale democrației mexicane, rămase complet nereformate. Reformele din 1990, care au premis, în sfârșit, apariția unei competiții democratice la nivel național, nu au fost, întotdeauna, îmbrățișate la nivelul tuturor statelor. Mai mult, alegerile din 2006, ar putea să exemplifice faptul că un procent masiv al populației mexicane a considerat că aceste reforme nu au reușit să stabilească condiții adecvate pentru democrație, alimentând astfel un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]