10,995 matches
-
Germania și i-a alungat pe francezi peste Rin pentru a doua oară. Cu toate acestea, starea precară a sănătății l-a forțat să se retragă în Boemia, însă curând a fost chemat pentru a prelua sarcina de a stăvili înaintarea lui Moreau către Viena. Totuși, rezultatul Bătăliei de la Hohenlinden a pus capăt încercării iar arhiducele a fost nevoit să semneze armistițiul de la Steyr. Popularitatea sa ajunsese acum atât de mare, încât dieta de la Regensburg a decis să ridice o statuie
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui Sharon a oprit înaintarea irakienilor la Kalkiliya. Sharon era considerat un soldat călit și agresiv și a înaintat cu repeziciune în grad în cursul războiului. În Prima bătălie de la Latrun, într-o încercare nereușită de a ajuta comunitatea evreiască asediată din Ierusalim, el a
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
să intre în zona de câmpii neinundate. Pe 19 aprilie, a patra zi după ce Frontul I Bielorus reușise să depășească liniile defensive de pe Înălțimile Seelow, nu a mai avut de înfruntat decât formații dezorganizate care încercau în zadar să încetinească înaintarea sovietică spre Berlin. Rămășițele Armatei a IX-a Germane, care apăraseră flancul nordic al Armatei a IV-a Panzer, s-au găsit în fața pericolului de a fi încercuite de trupele Frontului I Ucrainean, care spăseseră liniile tancurilor germane și își
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
bătălie de la Waterloo, armata anglo-aliată și elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncțiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliției. În timpul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceză, detașată tocmai pentru a împiedica sau întârzia semnificativ înaintarea prusacilor a mărșăluit într-o direcție greșită și apoi a fost reținută de un Corp de armată prusac inferior numeric la Wavre. Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo, rămășițele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub comanda mareșalului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pe anglo-aliați. În acest timp, în noaptea dinspre 16 spre 17 iunie, armatele Coaliției s-au retras, armata prusacă ajungând pe data de 17 la Wavre iar cea anglo-aliată ocupând înălțimile de la Mont Saint-Jean, la sud de localitatea Waterloo, barând înaintarea francezilor spre Bruxelles. Forțele franceze, conduse de Napoleon ajung la rândul lor în fața platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
într-un atac coerent în care să se poată susține reciproc iar artileria nu a fost implicată. Nici măcar brigada de cavalerie ușoară a Corpului I, condusă de generalul Jacquinot nu s-a alăturat pentru a susține vastul atac de infanterie. Înaintarea Corpului I a fost dificilă - soldații trebuiau să parcurgă aproximativ 1 km de teren înclinat și plin de noroi iar panta devenea tot mai anevoiasă pe măsură ce o urcau - iar atunci când soldații lui d'Erlon au ajuns în sfârșit în contact
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
e pierdută. Este auzit exclamând: "Să vină noaptea! Sau să vină Blücher!", în timp ce Napoleon repetă: „Ai noștri sunt! Îi am în mână!” Cu toate acestea, Împăratul refuză să îi trimită lui Ney infanteria Gărzii, pentru un atac final, îngrijorat de înaintarea impetuasă a prusacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
și Vânătorii pedeștri din Gardă dau peste cap primele linii inamice și înaintează, sub focul mitraliei, în acordurile faimoasei arii „La victoire est à nous” („Victoria ne aparține”) și „Veillons au salut de l'Empire” („Să veghem la salvarea Imperiului”). Înaintarea este oprită însă: prevenit și de un dezertor francez, Wellington și-a adus toți oamenii disponibili de pe stânga în jurul și la vest de ferma La Haye Sainte și i-a dispus în linii succesive, care deschid focul asupra Gărzii copleșite
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Smolensk. Aici are loc o bătălie indecisă, a doua zi armata rusă retrăgându-se la ordinele lui Barclay de Tolly. Deoarece comandantul rus a refuzat să continue lupta la Smolensk, țarul îl înlocuiește cu Mihail Kutuzov, care decide să oprească înaintarea lui Napoleon la 125 km vest de Moscova, lângă localitatea Borodino. În bătălia care a urmat, francezii eliberează drumul către capitala Rusiei, însă cu prețul unor pierderi enorme de ambele părți. Deși Napoleon reușește în cele din urmă să captureze
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
de ocupare a Poloniei Rusești. Francezii au întâmpinat la început o rezistența slabă și au avansat rapid în teritoriul inamic. Barclay, comandatul suprem rus, a refuzat să lupte, în ciuda cererilor lui Bagration. Bagration a încercat de câteva ori să oprească înaintare franceză cu linii de apărare puternice, dar de fiecare dată avansarea rapidă a francezilor nu i-a lăsat timp generalului rus să-și organizeze defensiva, și l-a obligat să se retragă de fiecare dată. În timpul retragerilor, rușii au folosit
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
în sud și sovietică - în răsărit. Fostele provincii germane situate la est de linia Oder-Neisse (Prusia Răsăriteană, Pomerania și Silezia) au fost transferate Poloniei, țară care a fost, practic, mutată spre apus. Numeroși etnici germani fugiseră din aceste teritorii din fața înaintării Armatei Roșii. Ca rezultat al înțelegerilor de la Potsdam, peste 3.300.000 de germani care mai rămăseseră în răsărit au fost expulzați. Partea Prusiei Răsăritene din jurul Königsbergului a fost anexată de Uniunea Sovietică, sub numele de Regiunea Kaliningrad La Potsdam
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Gross Enzersdorf și Aspern. Deși ar fi fost fezabil, arhiducele nu a adus artileria grea din arsenalele din Boemia și Moravia pentru a întări linia defensivă și nici nu a fortificat micile sate din jurul localității Deutsch-Wagram. Planul austriac presupunea întârzierea înaintării franceze de către avangarda lui Nordmann, care urma apoi să se retragă, permițând francezilor să avanseze, pentru ca apoi Carol să trimită forțe puternice pentru a distruge unul din flancurile franceze. După ce trupele s-au concentrat pe insulă, preparativele pentru traversare au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lui von Liechtenstein să protejeze retragerea avangărzii, acesta din urmă avansând rapid cu cinci regimente spre est, înspre Glinzendorf, însă fără să întreprindă nimic mai apoi. În jurul orei 15, atunci când austriecii au lansat prima tentativă de anvergură pentru a încetini înaintarea inamică, era deja prea târziu, iar francezii, foarte numeroși, au zdrobit rezistența inamicilor prin atacul condus de mareșalul Davout, al cărui puternic Corp de armată, susținut de nu mai puțin de trei divizii de cavalerie atașate, nu a avut nici o
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hessen-Homburg, au intervenit în forță, dând peste cap toate trupele franceze din acest sector și împingându-le pe pozițiile lor inițiale, dincolo de linia Russbach, dincolo de care austriecii nu au continuat urmărirea. În opinia lui MacDonald, dacă austriecii ar fi continuat înaintarea, diviziile franceze, demoralizate și slăbite, ar fi fost complet distruse. Un al doilea atac, întârziat, asupra localității Wagram, de data aceasta dat dinspre vest de divizia a II-a a Corpului al IX-lea francez al lui Bernadotte, a eșuat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fatal operațiunile Corpurilor al III-lea și al VI-lea și pe cele ale rezervei de grenadieri. Fără a fi conștienți de întârzierile semnificative înregistrate de celelalte Corpuri, Corpurile austriece de armată I și al IV-lea și-au început înaintarea la timp, în vederea atacării liniei franceze. Primul care a intrat în contact cu inamicul a fost Corpul al IV-lea al lui Rosenberg, care și-a început înaintarea în jurul orei 4, grupat pe trei coloane. Prima coloană, brigada Hessen-Homburg (6
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Corpurile austriece de armată I și al IV-lea și-au început înaintarea la timp, în vederea atacării liniei franceze. Primul care a intrat în contact cu inamicul a fost Corpul al IV-lea al lui Rosenberg, care și-a început înaintarea în jurul orei 4, grupat pe trei coloane. Prima coloană, brigada Hessen-Homburg (6 batalioane) a înaintat spre Grosshofen. A doua coloană, numărând 16 batalioane (dintre care 4 batalioane "Landwehr"), se îndrepta spre Glinzendorf. Aceste coloane de infanterie erau precedate de o
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
aveau suficient spațiu pentru a se desfășura, odată ce ar fi ajuns în linie cu Bellegarde. În plus, toată cavaleria lui Liechtenstein, mai puțin un regiment, s-a poziționat în linia a doua, între Süssenbrunn și Wagram. Dându-și seama de înaintarea inamicului, Bernadotte și-a dispus artileria saxonă în fața infanteriei într-o baterie de 26 de piese aranjate pe o singură linie, care a început să bombardeze Aderklaa pentru a împiedica desfășurarea austriecilor. Cu toate acestea, artileria austriacă din apropiere de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
luptă. În același timp, aplicând ordinele primite în timpul nopții, Masséna începuse să se apropie de Aderklaa cu trei dintre diviziile sale, aceea a lui Boudet rămânând la Aspern. În jurul orei 7:30, dându-și seama de pericolul iminent creat de înaintarea austriecilor, Împăratul Napoleon I îl găsește pe Masséna și urcă în trăsura acestuia pentru consultări, ordonându-i într-un final să recaptureze rapid Aderklaa. Cu toate acestea, mișcarea trupelor lui Masséna a fost îngreunată de sosirea primelor batalioane de grenadieri
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de artilerie ale lui Klenau și lipsit de cai cu care să transporte piesele, a trebuit să dea înapoi și astfel austriecii au putut păstra tunurile lui Boudet. În ciuda tirului bateriilor grele franceze de pe insula Lobau, austriecii și-au continuat înaintarea de-a lungul Dunării, iar Boudet s-a repliat treptat către Essling, încercând să reziste prin plasarea regimentului 93 de linie în spatele zidului cimitirului de la Aspern și a regimentul 3 ușor în localitatea Essling. Însă generalul francez, copleșit, nu a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o parte a forțelor sale înspre podul morii, iar cu cealaltă înspre Enzersdorf, pentru a proteja podurile de peste Dunăre. De această dată, de la o distanță mai mică, tirul bateriilor grele de 12 și 18 livre de pe insula Lobau a blocat înaintarea austriecilor și, pentru a nu se expune prea mult, Klenau și-a plasat trupele între Aspern și Breitenlee. Poziția sa îi permitea acum fie să lovească în dosul armatei franceze, fie să atace podurile esențiale spre Lobau, dar ordinele lui
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
au lansat vivaturi puternice, înainte de a galopa spre inamic. Cu toate acestea, cavaleria franceză a fost întâmpinată cu un redutabil foc încrucișat de artilerie, care a temperat elanul călăreților, chiar înainte ca aceștia să intre în contact cu inamicul. Observând înaintarea îndrăzneață a trupelor lui Liechtenstein și Kollowrat, Bessières a șarjat imediat în spațiul dintre aceste două Corpuri, fără a aștepta concentrarea tuturor regimentelor. Primii care au intrat în contact cu inamicul au fost carabinierii din cele două regimente care formau
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a ciocnirilor repetate cu cavaleria și infanteria austriacă, dar își îndeplinise scopul principal, acela de a câștiga timp și spațiu pentru desfășurarea Marii Baterii și pentru marșul spre sud al lui Masséna. În timp ce Bessières își conducea escadroanele pentru a bloca înaintarea austriecilor, la ordinul Împăratului, generalul Lauriston supraveghea desfășurarea celei mai mari baterii din istorie până la acel moment. Această baterie a intrat în acțiune în jurul orei 11 și avea ca obiectiv să gonească inamicul de pe poziția dintre Aderklaa și Süssenbrunn. Era
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de atât de multe guri de foc, care a disimulat preparativele franceze de atac. La Leopolsdorf, Montbrun a traversat râul Russbach și a avansat spre Obersiebenbrunn, de unde a izgonit escadroanele lui Fröhlich. În stânga sa, cele două divizii de dragoni protejau înaintarea lui Morand și Friant, care au putut astfel traversa la rândul lor râul. Către ora 10, Davout a considerat că dispozitivul său se afla pe poziții și a ordonat un atac general. După ce a traversat râul Russbach, Friant, cu Morand
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
plasate în fața localității, cu Mareșalul Davout în frunte, diviziile Gudin și Puthod s-au pus în mișcare și, apropiindu-se de localitate, au fost întâmpinate cu un foc de muschetă susținut. Cu toate acestea, cele două divizii și-au continuat înaintarea și au intrat în sat, Gudin fiind însă rănit în această acțiune și Davout având el însuși calul omorât sub el. Respinși, austriecii s-au regrupat imediat pe înălțimile din dreptul orașului, în jurul turnului pătrat, unde era amplasată bateria grea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]