19,920 matches
-
prin cap că sunteți Seniorul Akechi Mitsuhide. Dacă mă tratezi cu atât de multă curtenie, oamenii vor deveni suspicioși imediat. Nu mă gândisem la asta, spuse Genemon, râzând. Voi fi puțin mai atent de-acum încolo, dar să nu mă acuzați dacă sunt nepoliticos. La poalele Muntelui Hiei, lucrările de reconstrucție se desfășurau de vreo doi-trei ani, iar străzile din Sakamoto își recăpătau, treptat, vechea înfățișare. Pe când cei doi călăreți treceau prin sat, cotind pe drumul care urca spre Templul Enryaku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca tu să nu faci ceva ce s-ar putea interpreta greșit în Azuchi. Ținând seama de felul cum ești îmbrăcat și de faptul că intenționezi să rostești o rugăciune pentru morți, sunt convins că Seniorul Nobunaga nu te-ar acuza, chiar dac-ar fi să afle. Adevărul este că, deși locuiesc într-un castel apropiat de Sakamoto, n-am făcut nici o călătorie pe munte. Așadar, m-am gândit că azi ar fi o ocazie foarte bună să vizitez locurile. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi trebuit să trimită imediat un avertisment la Templul Honno din apropiere, chiar dacă mai avea doar câteva momente până la sosirea trupelor inamice. Neglijența lui fusese totală și absolută. Dar vina nu era numai a lui Nagato. La fel de bine, puteau fi acuzați de neglijență toți cei ce locuiau în capitală sau care aveau acolo conace. — Se pare că afară sunt niște tulburări, i se spusese lui Nagato, când fusese trezit. Nu avea idee de amplitudinea evenimentelor. — O fi vreo încăierare, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă e vorba ca succesiunea să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă era Nobuo. Ca principal rival al lui Nobutaka, fusese proclamat frate mai mare, iar mama lui aparținuse unei familii de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea să-și pună întrebări cu privire la intențiile lui Hideyoshi. Katsuie, Takigawa și Nobutaka îl acuzau pe Hideyoshi că-l neglijase pe Seniorul Samboshi și că acționa numai în interes propriu. În Kyoto, își construia baza puterii, câtă vreme în afara capitalei cheltuia sume enorme pe construcția de castele. Aceste proiecte nu aveau nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conștient de realele posibilități de a fi menit să conducă națiunea. Nu-și mai ascundea nici încrederea în sine însuși, nici mândria. Și se mai produsese încă o schimbare notabilă. Un om care urmărește să devină conducătorul țării este îndeobște acuzat de a dori să-și extindă propria putere, dar, în ultima vreme, oamenii începeau să-l rateze pe Hideyoshi ca pe succesorul firesc al lui Nobunaga. Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, o mică armată începu să se adune la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordine pentru dispunerile de trupe. Se comporta cu vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar ca pe o posibilitate vagă; de îndată ce posibilitatea devenise o reală amenințare, în tabăra lui, se dezlănțuise confuzia. Nu puțini oameni își părăsiseră posturile, acuzând boli, alții nesocoteau ordinele și mulți soldați dezertau în dezordine și panică. Era o stare de fapt tristă: din șapte mii de militari, nu mai rămăseseră nici măcar trei mii. Aceasta era armata care pornise din Echizen cu voința fermă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
autoritatea moștenitorului fostului său stăpân. Dar, indiferent cum ai sta s-o judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea ambiții mari, și el urma să beneficieze de câștiguri importante. Ceea ce-i îngreuna lui Shonyu sarcina de a da un răspuns nu era decât problema mult discutatei justificări morale a războiului dintre armatele răsăriteană și apuseană. Clanul Tokugawa îl acuza pe Hideyoshi că era un trădător, care-l eliminase deja pe unul dintre fiii fostului său senior, iar acum era gata să-l lovească și pe moștenitorul acestuia, Nobuo. „Dacă mă aliez cu Hideyoshi,“ cugeta Shonyu, „voi face un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasalii clanului Tokugawa începură să afle adevărul. De fiecare dată când se întâlneau, glasurile lor surescitate se ridicau strident în timp ce-și confirmau unii altora lucrul pe care abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se întrebau, cu voce tare, cum mai putea face față națiunii cu demnitate clanul Tokugawa, după ce fusese aruncat într-o asemenea nenorocire. Dacă ăsta-i adevărul, cu noi n-o să-i meargă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ajuns. În fața nemulțumirilor unanime, însă, nu putea decât să le privească indignarea și insultele cu resemnare și să le prezinte scuzele lui, cu respectul cuvenit din partea unui bătrân general. Dar nici Ii, și nici Honda nu urmăreau să-l acuze pe bătrân. Mai degrabă, voiau să le aducă opiniile la cunoștința seniorului și să repudieze acordurile de pace. Și mai voiau să spună lumii întregi că tratativele de pace ale lui Nobuo nu erau cu acordul clanului Tokugawa. — Vrei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le-am scris câteva. N-am stat mult timp membru de partid, pentru că am fost exclus. Nu știu ce voiau de la mine, însă m-au purtat de la Școala din Priponești la cea din Căuești, apoi pe la șapte-opt școli din Bârlad. Am fost acuzat că am fost legionar, că am pactizat cu dușmanul, că am persecutat evrei în timpul războiului... Îmi amintesc că eram director la Școala 2 din Bârlad, de unde am și ieșit la pensie, și că a venit la mine un maior de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că am pactizat cu dușmanul, că am persecutat evrei în timpul războiului... Îmi amintesc că eram director la Școala 2 din Bârlad, de unde am și ieșit la pensie, și că a venit la mine un maior de la Securitate, Pascal. Am fost acuzat că scindez colectivul de cadre didactice, erau persoane care doreau să fie directori, eh, multe tracasări de acest gen, care m-au determinat să ies la pensie. Nu mai puteam suporta, eram terminat psihic de atâta hărțuire. M-au mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aflam în postura de ofițer de rezervă și nu în rândul celor călcați în picioare de unii gradați și ofițeri, și de aceea mi-am ocrotit și apropiat sufletește oamenii de lângă mine. Eram arătat cu degetul că eram îngăduitor și acuzat uneori că aș fi comunist, dar eu le răspundeam că sunt umanist prin educația și instrucția ce o primisem pentru a fi educator și nu inchizitor. I-am câștigat sufletește prin atenuarea unor rigori ale armatei și războiului și-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
s-o țină de mână, semn al dragostei lor, dar Amelia conchide imediat: sunt jucăria Soartei, am întâlnit o inimă de șarpe, există cuvinte care ucid... Când cari tristețe simți Durerea și Frica, iar Ministrul Nepăsării - un Andrei C., e acuzat de genocid al sentimentelor ei. Vedem un început de jurnal mustind de griji, dureri, neliniști... Apoi afirmă: „Disperarea mi-e ca un ocean, cât iubirea mea pentru tine. Degeaba doresc să fiu optimistă, nu mai nimeresc punctele cardinale, îmi ascund
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
petrecut în vremurile biblice, Mântuitorul Iisus nu numai că ar fi dezlegat-o de canonul autoimpus, ci ar fi întins Dreapta Divină și ar fi readus-o la viață - vindecând-o în calitate de „Păstorul cel Bun”. Exigența din cazul de față acuză pe bună dreptate. Să luăm aminte cum și în ce mod străbatem cărările vieții noastre pământești, să facem binele general, dar și să nu ne privăm de bunurile materiale ale Vieții de aici! Să nu ne asumăm mai mult decât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
doar vrea să ne spună Ne arăta doar sensul limbii românești, Rostea, dar nu ca pe o glumă Un sens al ei , ce nu îl mai găsești. Căci, preafrumoasa limbă românească A apărat-o prin a sa viață I -a acuzat fără să-i pizmuiască Pe cei care o stâlceau pe față. Căci multe buchii au intrat în limbă, Dând lexicului nostru alte sensuri Dorind să demonstreze că ne schimbă, Al nostru grai, cu multe înțelesuri. De ce să mai aducem noi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase la o acerbă dispută între cele două organizații, în care se porceau și se bălăcăreau copios, mânjindu-se cu rahat și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din nas, așa, doar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nevoie, mai ales dacă au petrol sau alte bogății, pe motiv că trebuie democratizate, ci marele vinovat este Lasange, că arată lumii sensibilitățile americane neconsolate și așa zisele vulnerabilități, a acestei lumi occidentale, strâmbe, hâde și corupte. Și să-l acuzi pe Lasange de terorism, e sinonim cu a lua pe față partea americanilor și a fi de acord, tu care te consideri jurnalist, cu îngrădirea libertății de exprimare. Mie mi se pare normal și de bun simț, ca atunci când deții
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acestuia de a-i cere socoteală comunismului, din interiorul sistemului, de rele tratamente aduse omenirii. Nu poți numi poet de curte un om care își declară iubirea, dar și dezamăgirea față de conducător,, în același registru vehement și pasional. Nu poți acuza de micime umană un individ care, ani de zile, a avut forța de a strânge și ține la un loc, într-un act de cultură perpetuă și autentică, tineri indiferent de profesia lor prin sufletele și talentul cărora a indus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ar fi de exemplu suprema durere omenească numită durerea în cot sau chiar în fund. Este vorba, cum de altfel cred că ați ghicit, de Curtea Constituțională a României, de membrii ei, pe care în proporție de 9 la 9 acuză aceste dureri pentru popor. Îi doare intens și personal. Îi doare ziua. Îi doare noaptea. Îi doare când se duc la baie. Îi doare când dorm în ședință. Îi doare în tot restul timpului. Nimic din ceea ce e important pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la baie. Îi doare când dorm în ședință. Îi doare în tot restul timpului. Nimic din ceea ce e important pe lumea asta a noastră nu îi lasă indiferenți. Uneori, îi apucă durerea și pentru lucruri aparent nesemnificative. Poate de aceea acuză o durere fără sfârșit. Dar cum să-i lase durerea pe cei 9, fără, cu sergentul zece, dacă nu este săptămână lăsată de la Dumnezeu, să nu le calce pragul cu jalba în proțap, când guvernul, când Parlamentul, când amândouă, intrând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]