10,318 matches
-
câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23 televizor s a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu a vrut să vină din cauza neliniștii care mă stăpânea. Pe nesimțite, firul amintirilor a început să se depene. FABRICA Fabrica în care lucram
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la județ. M-am trezit speriată fără a înțelege ce căuta la ora aceea din noapte, în dispensar. 67 Am fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar de acolo vă ajută inginerul cu mașina sau găsiți un tractor. Dacă mai stați o oră, coborâm și noi în sat. Puteți merge cu noi. Oamenii aceia cuminți și gospodari mi-au dat ceva uscat să mă schimb. Am adormit pe o bancă îngustă, acoperită cu un preș de coade. După ce s-a oprit ploaia, țăranul m-a dus cu căruța până în sat, de unde, cu un tractor, am ajuns la șoseaua națională și apoi acasă în oraș, pe înserat. În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În seara aceea aș fi vrut să fiu la mine acasă, alături de familie. Am adormit târziu, cu lacrimi în ochi și cu o mare îndoială și tristețe în suflet. „OMUL NEGRU” Rucsanda era învățătoare și membră de partid cu mare vechime. Avea o dorință tainică, foarte puternică de a ajunge la conducerea comunei sau măcar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a convins că trebuie să fiu acolo și nu în altă parte. Asemenea unui mecanism care e reglat să execute, eram într-o încremenire inexplicabilă din care doar un șoc puternic ar fi putut să mă trezească. 113 Înainte de a adormi, sub plapumă, primele trei degete ale mâinii drepte mi s-au împreunat. Am simțit pentru prima dată în viață nevoia să fac semnul Sfintei Cruci și să mă rog. Am spus în gând de câteva ori la rând rugăciunea Tatăl nostru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
costumul era atât de bine netezit, încât pe pantaloni străluceau urmele fierului de călcat prea încins. Pesemne prafurile primite, dar și noaptea nedormită petrecută cu dureri și cu rău au făcut ca în scurt timp după intrarea în sală să adorm. În cealaltă parte aveam vecin pe secretarul Țăpoi. Acesta mă înțepa în coastă pentru a bate mecanic din palme. Pauzele, destul de rare din fericire, îmi tulburau somnul. Reușeam să adorm imediat ce expunerile reîncepeau la tribuna oficială. 206 Capitolul IV BIETUL
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în Parque Nacional Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! M-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajuns dimineață la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un dejun de 5 stele cu caviar, somon fumé, cremă de sparanghel, stroganoff, acompaniate de excelente vinuri și... am adormit. Nu știu cât timp a trecut, dar la un moment dat, trezindu-mă, am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut m-a determinat să trag perdeaua rapid la loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, "tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
informare către "Cooperativă" timp de 6 ani? Din nou, "halal"! (în activitatea "cooperativelor" naționale și internaționale se folosește denumirea de "trecerea unui spion în adormire" nu-i vorba de lichidarea sa, ci de "adormirea" aidoma celei a Julietei din final adormită pentru o perioadă și "resuscitată" la aplauze. M-au adormit și pe mine timp de 6 ani? Sunt oare o versiune modernă a "Frumosului din dosarul adormit?" Ceea ce începuse în "Dosar" ca un "slow dance" un dans lent -, în perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în activitatea "cooperativelor" naționale și internaționale se folosește denumirea de "trecerea unui spion în adormire" nu-i vorba de lichidarea sa, ci de "adormirea" aidoma celei a Julietei din final adormită pentru o perioadă și "resuscitată" la aplauze. M-au adormit și pe mine timp de 6 ani? Sunt oare o versiune modernă a "Frumosului din dosarul adormit?" Ceea ce începuse în "Dosar" ca un "slow dance" un dans lent -, în perioada 1968-1978, deși Alecu lucra în MAE, a dobândit ritmuri mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Stalin mensana în corpore acasă și vă mulțumes” râsete și voie bună. Mai existau și săteni dornici de a ocupa post de deputat comunal fără să știe ce are de făcut, cazul lui Maneliuc, care imediat ce se așeza pe scaun adormea și la aplauze ori un ton mai ridicat al ședinței îl trezea și ridica mâna spunând:”mă înscriu” sau „sunt pentru” fără să știe despre ce s-a discutat și se iscau momente ilare. Încă din anul 1949 s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Stalin mensana în corpore acasă și vă mulțumes” râsete și voie bună. Mai existau și săteni dornici de a ocupa post de deputat comunal fără să știe ce are de făcut, cazul lui Maneliuc, care imediat ce se așeza pe scaun adormea și la aplauze ori un ton mai ridicat al ședinței îl trezea și ridica mâna spunând:”mă înscriu” sau „sunt pentru” fără să știe despre ce s-a discutat și se iscau momente ilare. Încă din anul 1949 s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ai casei dormeau. Eu singur eram treaz, copleșit de o durere despre care nu pot explica nici astăzi nimic era o nostalgie sfâșietoare, amestecată cu milă pentru tinerii care cântau, pentru mine, pentru caii care se auzeau nechezând, pentru ei... Adormeam plângând un plâns secret, de durere mută, amestecată cu un dor vag, de nu știu ce. Aveam și experiența războiului, o mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador, cu palton negru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă închipuia o saltea. Nu știam ce conține, ce ascunde această ladă; mă gândeam, desigur, la acest "tezaur" misterios, dar adormeam atât de repede, încât nu aveam timp să formulez măcar o impresie. Bineînțeles, am aflat într-o zi ce era în ladă; erau scrisori, multe fotografii și nu mai știu ce acte ale unor proprietăți din Basarabia, de unde, din Soroca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
așteptând fie ivirea dimineții, fie rezolvarea defecțiunii. Tinerii lucrau de zor înjurând, cum se obișnuiește. Era cald și, cu excepția unor umbre clătinate (ieșeau și ele din alt bar), nu se mai vedea nici o făptură vie în orașul adormit. Aproape să adorm, când am observat un bărbat așezându-se pe aceeași bancă. "Nu te teme, domnule, sunt un om pașnic, mi-a spus. Acum am ieșit de la "Protocol" și sunt beat... nu de tot..., dar așa, ca la ora două noaptea... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
universitară Bologna. Sunt încântat că, aici, ascult motorul, dialoghez, prin tăcere, cu amicul meu C. Urmează o nouă porțiune agricolă, cafenie, prăfuită; pe urmă întâlnim un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul profesioniștilor, un joc de plictiseală. Împrejur (chibiți), câțiva adolescenți cu niște șepci care par a-i face mai tâmpiți, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este permisă imprudența", repetă el. "Ba este permisă", m-am spus. Și, lăsându-l baltă, mulțumindu-i frumos, am plecat în căutarea imprudenței. * Am apucat-o, ca în studenție, pe străzi uitate, surprins că mai există încă pe aceste străzi, adormite într-o veche existență; pe străzi prăvălite spre Ciurchi, Țicău, Ciric, am întâlnit toamna în Piața Chirilă. Piețele de toamnă... ce tablou, ce peisaj... Mi-am amintit de o astfel de peregrinare într-o piață bucureșteană, cu mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ne-am făcut cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu voia să ne însoțească. * "Văzusem Crăciunul." Am ajuns târziu. Orașul era adormit. Numai la crâșma " La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu o câtime mai clarvăzărori asupra viitorului proxim, le-am fi ars pe toate încă de atunci. Și acolo am făcut un protest sub forma
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu oamenii. De aceea, totul trebuie raportat la El, numai la El, totdeauna la El. În primii ani de viață ai acestei Opere, mă asaltau îndoieli puternice. Strâmtorarea îmi tăia respirația. Simțeam că mă sufoc și nu reușeam să mai adorm. Eram ispitit să las totul și să mă retrag într-un convent. Providențial întâlnii un sfânt carmelit, părintele Natale al lui Isus, care mi-a devenit director spiritual, prieten și consilier. Prin caracterul său ferm și patern m-a ajutat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ceva cu totul aparte?!...“. „Am citit toată Evanghelia“. „Nu e ceva cu totul aparte. Care preot nu a citit, Evanghelia? Mi-a explicat, și eu am citit-o și am predicat-o, dar, alaltăieri după o zi amară, nereușind să adorm, am luat în mână Evanghelia și o citii toată. Tot așa și Faptele Apostolilor, totul într-o noapte. Și am avut o senzație neobișnuită. Ce lucru măreț e Evanghelia!... am fost uimit, uluit, am auzit, am auzit“. Și răsfoia paginile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
roage și să spere. După câtva timp, a început să se simtă mai bine iar în final s-a însănătoșit. Unul dintre atâția care, binecuvântați de el, și-au reprimit viața trupului care se sleise, și cea a spiritului care adormise. «Rugați-vă să pot înțelege darul suferinței» Cele mai obișnuite fraze care se întâlnesc în scrisorile și în jurnalul lui don Calabria sunt acestea: - Rugați-vă să pot înțelege darul suferinței. - Isuse, fă-mă să cunosc bogăția suferinței. - Suferința este
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]