12,606 matches
-
fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare de caramel, o iau și aproape am băgat-o în gură, când aud un țipăt. — Staaați! Un tip îmbrăcat în halat alb traversează camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de a vă invita la căsătoria dintre Rebecca Bloomwood și fiul ei, Luke Brandon... Mă holbez la felicitare și inima îmi bate să-mi sară din piept. E real. E cât se poate de real. E aici în fața mea, în alb și negru. Sau, mă rog, în bronz și bej. Iau felicitarea rigidă din mâna ei și o răsucesc iar și iar între degete. Ce părere ai? zice Robyn, încântată. E rafinată, nu? E optzeci la sută pânză de in. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prea place cum arăți. Poate ai nevoie de o pauză. — Mă simt perfect! Pe bune! Mă sforțez să afiș un zâmbet profesional. Așaa... uite fustele la care mă gândeam. Zic s-o încerci pe asta bej, merge cu cămașa asta alb murdar... În timp ce Laurel probează diverse articole, eu stau pe un taburet, aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când, cu mintea la subiectul mami. Mi se pare că sunt vârâtă în povestea asta până la gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să cânte The Way You Look Tonight, și Luke m-a condus pe ringul de dans și am început să dansăm. Și ăsta e un moment pe care n-am să-l uit căte zile voi avea. O învolburare de alb, auriu, strălucire și muzică, Luke strângându-mă la piept și eu amețită de la șampanie și conștientă de faptul că ăsta e momentul cel mai frumos, că e maximum și că foarte curând se va termina. Iar acum e petrecere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură curtea, iar în cort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu dă prilejul la critică” <endnote id="(281)"/>. Cam În aceiași termeni gândea tot atunci Adolphe Stern, liderul comunității evreiești : „În toate orașele și târgurile [din România] se poate vedea meșteșugarul evreu, Încovoiat pe lucrul său, muncind din greu, din albul zilei și până noaptea târziu, spre a agonisi o pâine pentru el și cele 4-5 guri din casă”. În 1902, revoltat de prevederile discriminatorii față de evrei cuprinse În noua „Lege a meseriilor”, A. Stern era convins că „oarba, năprasnica ură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
probleme și din această cauză ei au rămas Încă evrei și nu comuniști (subl.ns.)”. Acest final de frază spune totul, credem noi. Frăția cu dracul până la trecerea punții este atestată copios de neverosimila frază ce urmează, scrisă negru pe alb, În luna august a anului 1946, de către neconsolatul politician oportunist Naty Terdiman: „Forța reacțiunii din rândurile evreilor este cât se poate de slabă dar nu aș afirma cu toată tăria că suntem simpatizați (subl.ns.) dar dintr-o vitală necesitate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trebuie absorbite. După masa de prânz pornim cu tot alaiul către râu (observ că activitățile pe aici nu prea sunt individuale, când cineva face ceva apar toți prietenii și toată familia să-l susțină). Sandra cu Alfonso sunt îmbrăcați în alb și au la gât coliere dintr-un fel de fasole amazoniană, wairuru , care, îmi explică Alfonso, protejează împotriva spiritelor rele și aduce noroc în același timp. Sandra căra și un buchet mare cu flori și o plasă mare cu tot
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai puțin grafice în conduita localnicilor față de gringo. În Ecuador toate regulile de bază se aplică taximetriștii încearcă să jecmănească atât cât pot, prețurile la piață urcă surprinzător, până și prețurile la hotel sunt pe cât posibil alterate la apariția unui alb. Cred eu, sunt obișnuită cu fenomenul și încerc să-i evit consecințele pe cât posibil. În El Oriente în schimb, îmi pare că problema este puțin diferită și mă chinui să identific care este diferența. Pare că indigenii înșiși sunt puțin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o poză desprinsă parcă dintr-o lume paralelă. „Paun alb, nici nu știam că există, e creatura cea mai frumoasă din câte am văzut până acum...” articulez în șoaptă către companioana mea. „Mda...” aprobă pasager, „problema e că e singurul alb și ceilalți păuni vor parteneri de culoare normală așa că e trist și disperat ca nimeni nu-l vrea... de asta umblă mai tot timpul cu coada deschisă, speră și el...”. Păunul își continuă plimbarea solitară și noi trecem pe lângă câteva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în jur de cincizeci de dolari, variind de la zece dolari ceruți de un șaman nou apărut, posibil neinformat în realitatea gringo, până la 150 de dolari ceruți de Don Agustin Rivas, șamanul bătrân și faimos cu ținută a la Gandalf cel Alb (cu excepția pălăriuței țuguiate, înlocuite de o coroană argintie). Chiar și cincizeci de dolari mi se pare exagerat, o sută și cincizeci m-a lăsat fără glas. Don Agustin a apărut drept imaginea perfectă a fantasmei șamanice, prin îmbrăcăminte, atitudine ușor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sine : realism magic la mîna a paișpea, de un kitsch pe care nimic nu-l poate mîntui. Cu ce să încep ? în satul lui Mălăele trăiește un fel de inventator (șerban Pavlu) care vine la nunta din titlu îmbrăcat în alb și cu o pereche de aripi în spinare. La final, acest înger aleargă în direcția bisericii în timp ce comuniștii trag în el. și kitschul ăsta încă nu-i nimic pe lîngă kitschul secvențelor cu pitici. Oh, da, cu pitici. Căci în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am omorât și apoi l-am mâncat. Acesta fusese un misionar adventist. În decurs de trei ani, am mai prins încă doi, care au avut aceeași soartă. Dar într-o dimineață, în luminișul pădurii din mijlocul satului, apare al patrulea alb. Înainte însă de a ajunge noi la el, albul căzu. După culoarea feții și crisparea ochilor ne-am dat seama că albul fusese atacat de șerpi veninoși. Ne-am apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un misionar adventist. În decurs de trei ani, am mai prins încă doi, care au avut aceeași soartă. Dar într-o dimineață, în luminișul pădurii din mijlocul satului, apare al patrulea alb. Înainte însă de a ajunge noi la el, albul căzu. După culoarea feții și crisparea ochilor ne-am dat seama că albul fusese atacat de șerpi veninoși. Ne-am apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă un om alb în fața morții. L-am întrebat cine
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care au avut aceeași soartă. Dar într-o dimineață, în luminișul pădurii din mijlocul satului, apare al patrulea alb. Înainte însă de a ajunge noi la el, albul căzu. După culoarea feții și crisparea ochilor ne-am dat seama că albul fusese atacat de șerpi veninoși. Ne-am apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă un om alb în fața morții. L-am întrebat cine este și ce vrea. Cu fața răvășită de mari dureri, dar cu ochii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
V-a sovietică, era, ulterior, promovată prin intermediul consilierilor sovietici, si infiltrata în absolut toate punctele-cheie ale structurilor de stat din țările aflate sub ocupația militară de Armatei Roșii. Studiile în U.R.S.S. reprezentau, de aceea, un fel de pașaport în alb: studentul sau aspirantul, care se reîntorcea după studii în U.R.S.S. nu era doar un simplu specialist într-un domeniu sau altul, ci un veritabil homo sovieticus. Un individ format să gândească și să reacționeze conform modelului sovietic, un element
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
prima oara în România, ca atît crimă organizată, cît și traficul de droguri au beneficiat de susținere politică și că "banii murdări" au fost utilizați de "anumite partide" pentru finanțarea campaniilor electorale". În încheiere, raportul OGD/97 pune, negru pe alb, problema necesității deconspirării "legăturilor vechiului guvern al președintelui Iliescu cu crimă organizată". XII. CASCADELE FRAȚILOR ISKANDARANI: ȚIGARETA 0 Pe langă ingineriie financiare ale pegrei bancare și toate tipurile de trafic clandestin implicind nuclee teroriste, a treia componentă a economiei subterane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Vițelul ei, Duman, semăna oarecum cu mamă-sa. Cealaltă vacă, Joiana era mai scundă dar împlinită, era la al patrulea vițel, avea părul negru, era țintată în frunte iar coarnele îi erau lăsate pe spate. Vițelul ei, Sâmbotin, era tărcat alb cu negru și la cap și la trup. Vacile au fost mulse în așa fel încât să le rămână suficient lapte și vițeilor ca să poată crește normal și se înțelege că vor primi și supliment de tain și iarbă verde
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții cu pene vineții sau cenușii tărcate cu alb. Pentru Maria trecerea timpului se suprapune cu întâmplări din viața ei, așa cum a fost nașterea unei fetițe în martie 1926 și căreia i-a dat numele Elena, în amintirea celei pe care o pierduse și ca să-și aducă aminte și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei” înveșmântată cu cearșafuri să coboare, că o voi aștepta bucuros etc. În acea noapte am trecut din dormitor în dormitor și către orele 3-4 am surprins ceva mișcare în alb care a dispărut până la sosirea mea. Nu mi-aș fi adus aminte acest mic fapt, dacă prin anii șaizeci nu aș fi fost salutat de cineva pe când mă aflam la Mărășești în drum spre București. Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi se cere să mai dau școala pentru încă un bal, în aceleași condiții ca la balul precedent. De data aceasta realizăm mai puțini bani, încheiem un nou proces-verbal în care se menționează și suma nou realizată, consemnând negru pe alb suma pe care președintele sfatului o datora școlii. În scurt timp facem văruitul și micile reparații și așteptăm momentul redeschiderii școlii. Președintele repartizase un trunchi de stejar cam de 5 m3 pentru nevoile școlii, deși mai aveam lemne de foc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vacanță pentru două persoane. Cineva dirija ocuparea căsuțelor, distribuind fiecărei căsuțe câte doi bărbați ori două femei. Către capătul acestei alei, în ultima căsuță, intru liniștit cu un bărbat ca tovarăș de căsuță... Văd două paturi cu cearșafuri de un alb strălucitor, ni se spune să ocupăm loc, ni se dă câte o pastilă și ni se spune să înghițim pastila și... curând vom trece în lumea de dincolo... fără ca să simțim ceva, deci fără suferință. Când să înghit acea pastilă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cei care aduceau produsele astea erau din Constanța sau din Timișoara; cei din Constanța aduceau Assos-ul și Kent-ul, din port, iar cei din Timișoara aduceau Week-end, de la sârbi, dacă vă aduceți aminte, erau țigările alea cu pachetul cu alb și cu galben. M. M.: Le știu, Assos-ul, bune țigări; Papastratos, nici nu mai zic. Auziți, micul trafic era, dar nu se exagera, adică nu se făceau presiuni, adică nu-l condiționai. S. B.: Micul trafic nu ținea cont
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care au tras și spre care ați tras. Pentru că, într-adevăr, am întâlnit mai multe mărturii și ceea ce spuneați dumneavoastră: un lovit. Ați văzut dumneavoastră cum a căzut? M. M.: S-a văzut. S. B.: În ce erau îmbrăcați? În alb, în negru? M. M.: Nu știu. S. B.: Ați văzut o umbră căzând. M. M.: Am văzut căzând. "Locotenente, du-te, vezi!" A venit înapoi: "Nu-i nimic!" "Bă, băiete, te joci cu mine?" "Nu mă joc". "Bine". În Piață
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
bine?" "Da!" "Am greșit cu arma!" "Stai, băi, Agalopol, liniștit! Dar cum s-a întâmplat?" "Am uitat, m-am luat cu vorba etc". I-a luat ușor arma, l-a scos afară, l-a spălat cu zăpadă, că acesta era alb la față și tremura tot. M. M.: Ce să-i facă atunci? Ce să-i facă? Mai rău făcea! S. B.: Blănaru, care era și el acolo, intrase deja în fibrilații, că era eveniment. Ardeleanu l-a liniștit pe Gogu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]