24,313 matches
-
felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita lui Nicolas din ajun, cînd seara era pe sfîrșite, și Îi spuse de amenințările lipsite de ambiguități pe care le proferase Pérec. Marie aruncă o scurtă privire spre biroul lui Lucas și se hotărî s-o șteargă. Trebuia să-l prevină pe Nicolas de primejdie cît mai iute cu putință. Îi ordonă lui Stéphane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Christian. În realitate, imaginea lui o obseda, se simțea prea vinovată față de el, trebuia să-i vorbească, să restabilească legătura Între ei. Rămase uluită auzind mesajul vocal care anunța că numărul respectiv nu mai era valabil. Christian Își pusese amenințarea În practică, tăiase toate punțile. Simți că nu-i vine să creadă, niciodată nu-și imaginase viitorul fără el, povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc păpușa! Amenințarea supremă. Pierric făcu stînga-mprejur, Învins. Ea Îi dădu Înapoi grămada de cîrpe pe care el o strînse cu putere la piept, lăsîndu-se tras cu părere de rău, tot Întorcînd capul ca să se uite Îndărăt. Erau deja departe cînd urcară strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi, În nord. Bănuiesc că nu‑i greu să Îngropi pe cineva În solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De ce nu poți să faci așa ceva? - Îmi ceri să mă sinucid. Sinuciderea e interzisă. - De cine e interzisă? - E Împotriva religiei mele. Evreii nu se sinucid decât dacă sunt Înfrânți prin asediu, cum s‑a Întâmplat la Masada, sau sub amenințarea de a fi sfârtecați, ca În Cruciade. Atunci Își ucid Întâi copiii și pe urmă se omoară și ei. - Tu nu apelezi la religie decât atunci când vrei să triumfi Într‑o discuție, a observat Vela. - Și dacă de Îndată ce voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care umblă teleleu și nu știe de ce? Chiar crezi că tocmai ție o să-ți vină răspuns de sus? Să te cheme Dumnezeu la vorbitor, asta vrei tu? Taci odată, taci. ─ Să tac? Las’ c-o să tac destul în mormânt. Iar amenințarea cu moartea? Ce-ai dragă de te gândești numai la moarte? Dar la ce să mă gândesc? Asta-i bună! Tocmai tu? Mă uimești. Mai bine pune mâna și citește din tizul tău, că tot te lauzi tu mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de câteva tone de cartofi pe care Gasperină, șef de fermă la Șoptireanca, le-ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită dosarul în cercetare. Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul nopților fără lună, chiar pe tarlalele fermei de la Șoptireanca. Năucit de cele văzute la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țopăitul în fața lui, ca și cum se fereau să nu calce în vreun rahat de câine. Uneori și scuipau după ce trecea și se ducea cu mersul lui nepăsător. Puțin îi păsa lui Burtăncureanu de disprețul lor. După cum nu-i păsa nici de amenințările fotografului Vasilică Urdinare. Acesta deschisese un studiou de înregistrări video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să-i filmeze toți puternicii județului. Numai Goncea îl ignora. Urdinare credea, era ferm convins, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai câștigat Premiul pentru credulitate Hugo Fielding pe anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi pare așa de rău. Poți să mă chemi cum vrei tu, oricând și oriunde... că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea să-l țină la distanță cât timp urma să lucrez în subsolul teatrului; luasem cu mine și casetofonul. —„One day or another, I’m gonna find you, I’m gonna get you get you get you“3 - ... se auzi amenințarea lui Debbie Harry 4 pe când parcam în spatele teatrului. Sally se înviorase un pic la auzul unui glas de fată. Scosei caseta și o băgai în buzunar. Bez, maistrul tâmplar, stătea sprijinit de perete, lângă ușa ce dădea spre scenă, fumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să numesc, pentru că sunt băiat bun, scălâmbăiala lor, zise Hugo, cu o oarecare concizie. Nu-mi place să fac pe pârâciosul clasei, dar nici un secret nu poate rezista amenințării privirii tale de vasilisc 1, MM. Sunt sigur că mă vor înțelege cu toții. MM își miji ochii. Obrajii îi erau încă roșii. — Ce Dumnezeu, parcă nu avem și așa destule pe cap, fără tâmpeniile astea! Bun. Tabitha, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tonic. Se auzi clopoțelul care anunța că mai sunt cinci minute până la începerea piesei. — Intrăm? Când am intrat în amfiteatru și ne-am așezat la locurile noastre, inima îmi bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul amenințărilor cu moartea sau a iminenței unei partide de sex. Încercasem să nu mă gândesc la momentul în care avea să se ridice cortina și urma să-mi văd mobilele atârnate în aer; și pe măsură ce lumina se micșoră și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu o voce la fel de liniștitoare ca muzica ambientală. De ce nu urci tu să tragi o privire? Păi, asta o să și fac. Fix asta, zise Steve, fără să-l slăbească din priviri pe mașinist, pentru care această hotărâre suna ca o amenințare. Și-apoi vedem noi care e treaba. Cu această magnifică replică lipsită de sens, se năpusti către peretele din spate și începu să se cațere anevoie pe scara lui Iacob, treaptă cu treaptă. Avea o condiție fizică atât de proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cineva care lucrează la Vis. Deci de ce aici? —Tu ce crezi? spuse Hugo. Am inspirat adânc. — Cred că în seara asta s-a întâmplat ceva care l-a făcut pe omul acesta s-o considere pe Violet ca fiind o amenințare atât de mare la adresa lui încât nu s-a putut abține să nu încerce s-o scoată din joc. Spera că o să pară un accident, poate chiar sinucidere, poate în ideea că Violet l-a ucis pe Philip. Oricum, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pastile de-ale lor, pe bază de codeină. Singura surpriză reală era persoana care ținea seringa. De fapt, nu era o seringă, ci un EpiPen, mic, alb și complet inofensiv. Trebuia să-mi repet ce conținea acesta pentru a lua amenințarea în serios. Hugo probabil că o lua în serios fără să facă acest efort, dar, la urma urmelor, acul era mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i sterilizăm sau să-i pedepsim pe cei care au mai mult de doi copii. Omenirea se confruntă în anii ăștia cu doi monștri pe care nu i-a cunoscut niciodată: explozia demografică și poluarea planetei. Din pricina mărimii unor asemenea amenințări, obiceiurile și morala vor suferi schimbări radicale. Valorile se vor inversa: conceptele de bine și de rău se vor vedea din puncte de vedere diferite, iar oamenii de știință, cei care vor întotdeauna să ducă tehnica mai departe cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare. Înțelegeți-mă bine: eu pot fi un ajutor pentru dumneavoastră, niciodată o soluție. La urma urmelor, sunt membru al unui Cabinet și trebuie să mă supun hotărârilor majorității și ordinelor președintelui. Există o limită peste care nu pot și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de-o instanță civilă. Sentințele au fost mai ușoare. Iar acuzația a fost de omor fără premeditare. El i-a provocat, le-a lovit mașina și-a strigat la ei. Așa că judecătorii au decis să ei au răspuns la o amenințare. — Câți au fost la fața locului? — Trei soldați și un civil. — Halal amenințare, zise Brunetti. — Judecătorii au decis că asta a fost. Și-au luat-o În considerare. Americanii i-ar fi trimis la Închisoare pentru douăzeci, treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de omor fără premeditare. El i-a provocat, le-a lovit mașina și-a strigat la ei. Așa că judecătorii au decis să ei au răspuns la o amenințare. — Câți au fost la fața locului? — Trei soldați și un civil. — Halal amenințare, zise Brunetti. — Judecătorii au decis că asta a fost. Și-au luat-o În considerare. Americanii i-ar fi trimis la Închisoare pentru douăzeci, treizeci de ani. Nu e de glumă cu justiția militară. Pe deasupra, erau negri. — Mai contează asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti personal răspunzător, fiindcă Îl arestase, iar signora Concetta, odată ce fusese dat uitării incidentul cu foarfecele de surfilat, fusese recunoscătoare pentru mărturia lui Brunetti la procesul lui Ruffolo cum că acesta evitase să folosească orice urmă de forță sau de amenințare cu violența În timpul comiterii fărădelegilor. Probabil că acea mărturie fusese cea care ajutase la limitarea sentinței pentru furt calificat la doar doi ani. Nu trebuia să trimită pe cineva jos la arhivă după dosarul lui Ruffolo. Mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să le pomenesc numele. Dar sunt destul de bine plasați ca să vadă că nu sunt victima unei persecuții birocratice. Dacă s-ar pune astfel problema, sunt sigur că ar interveni pentru a-i pune capăt. Asta sună foarte mult ca o amenințare, signor Viscardi. — Nu fiți melodramatic, dottor Brunetti. Ar fi mai bine să-i spunem sugestie. Mai mult, e-o sugestie susținută și de socrul dumitale. Știu că vorbesc În numele lui când spun că ați fi Înțelept să nu puneți Întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
portmoneul lui? — Crezi asta, atunci? — Da. Cel puțin, cred că e posibil. Dumneavoastră de ce nu credeți, domnule? Din cauza avertizării contelui - Brunetti doar acum o vedea ca fiind o avertizare - cu privire la legătura dintre Gamberetto și Viscardi. Vedea acum, de asemenea, că amenințarea lui Viscardi nu avusese nici o legătură cu investigația pe care Brunetti o făcea asupra spargerii de la palazzo. Investigarea uciderii celor doi americani fusese cea la care se referise Viscardi, crime cu care sărmanul, nătângul de Ruffolo nu avusese nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
serviciu. Disputa iscată în urma articolului Amandei Hardwick nu dădea semne de înmuiere. La fel ca și Brant. —Ți-ai cam ieșit din mână, Duffield, a remarcat el, lipsit de generozitate, într-o dimineață, fluturându-i cea mai recentă scrisoare de amenințare din partea avocaților actorului. —Fac tot ce pot. Păi, fă mai mult. Alice s-a supărat. Fir-ar al dracului! Ea chiar făcea tot ce putea. Dar, până la urmă, de ce naiba se mai obosea? Unde era distracția? Ce sens avea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]