12,966 matches
-
răului în lume e incompatibilă cu existența unui Dumnezeu binevoitor, și e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul. Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută și sub numele de "Paradoxul lui Epicur": Istoria evreilor, așa cum ne este ea prezentată de istoriografia și arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relației omului (evreilor
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
lui de către un monarh diabolic. În multe din legendele arătate (nu și în Biblie) doar un singur prunc a supraviețuit. Această temă arhetipală a copilului abandonat apelor unui fluviu este și ea binecunoscută istoricilor religiei, ea fiind chiar o cutumă antică: dacă fluviul lasă copilul abandonat în viață, înseamnă că acesta este destinat a fi un erou. Povestea spune că o Ioheved, o femeie din sămânța lui Levi născuse soțului ei, Amram ben Kehat, un copil pe care l-a ascuns
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
pe care tradiția mai târzie a evreilor, în Midraș, o cheamă Batya = Fiica lui Dumnezeu), cea despre care se presupune că a fost aceea care-l găsise pe Moise în apă, ar fi născut însă după unii din istoricii Egiptului antic, pe Ramses, acesta reieșind a fi, conform acestor speculații, nu mai puțin decât "fratele vitreg" mai mic al lui Moise. Ca urmare, după aceste încercări de reconstrucție istorică, Moise ar fi trebuit să devină faraonul Egiptului, fiind cel mai mare
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
și caută astfel de explicații (în mod obișnuit în știință se caută explicații unor fenomene atestate în mod repetat ca fiind reale, și nu unor singularități, care pe deasupra sunt relatate și în context religios de niște texte pioase ale istoriei antice (iată ce spunea în acest sens, într-un interviu în Les Cahiers de Science & Vie nr. 75, iunie 2003, p. 37, istoricul evreu israelian Israel Finkelstein: „Acest demers este învechit. Văd aici marca și influența secolului al XIX-lea în
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
cu coadă dublă, o vacă cu trei ochi sau un raton care se poate metamorfoza. Decorul creat este unul deosebit de frumos, Japonia Feudală fiind recreată în ilustrările pădurilor de bambus, satelor tradiționale și al castelelor; muzica evocă de asemenea timpul antic. Elementele narative conțin o multitudine de informații culturale privind cultura japoneză, legendele și istoria acesteia; totodată, există și referințe frecvente la folclorul japonez, precum în povestea celui de-al doilea film, privitor la Prințesa lunii, Kaguya și tăietorul de bambus
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
și cefaleea cu caracter constrictiv (“simptomul de cască” descris de Hipocrate), labilitatea emotivă și vegetativă, hiperreflexia, dermografism modificat, hiperestezie totală, distragere, epuizare exagaretă, scăderea potenței sexuale, frigiditate și dismenoree. Nevroza isterică (isterio-neurastenia) este cunoscută din antichitate, termenul “isterie” aparținând filozofului antic grec Platon. I.Pavlov considera, că această formă de nevroză apare la indivizii cu tip “artistic” și activitate corticală slabă. Manifestările isteriei pot fi apreciate ca o particularitate de “refugiu” în boală sau a un “deșeu” involuntar apărut în starea
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales Strabon și Iordanes care, chiar dacă adăugă multe amănunte, îl copiază pe Herodot, după cum arată tânărul cercetător Dan Dana care i-a dedicat teza sa de doctorat lui
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
g'el- „limpede, luminos” . De asemeni, în "Zalmodeghikos" (v. Zalmodegicos); "Zermodeghikos" și "Zoltes" . Cuvântul *soare nu este altfel format decât prin pronumele reflexiv „Se” + rădăcina „g'hel” Pe lângă impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o în lumea antică, Eliade observă și coerența legendei relatate de Herodot: Cu privire la credința geților în nemurire menționată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că "áthanatizein" "nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei"”, constituind, astfel, o „"repetiție simbolică a întemeierii cultului"”, similară, doar din punct de vedere funcțional, cu reactualizarea Căii Crucii în creștinism. Caracterul htonic al zeului a fost evidențiat de anumiți autori antici, precum și de către mulți savanți moderni, care l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
în arte în 1732. La terminarea studiilor, Diderot își dă seama că preoția nu era ceea ce își dorea. Încearcă atunci să își câștige existența fie ca preceptor, fie ca angajat al unui procuror. Lacom de cunoaștere, învață engleza, matematica, limbile antice. Astfel, în ritmul unei existențe boeme, se întâlnește cu Rousseau, cu care leagă o prietenie strânsă. În această perioadă, se îndrăgostește de o tânără lenjereasă, Antoinette Champion, cu care se căsătorește fără acordul tatălui. Ca urmare a întâlnirii sale cu
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
transfer cultural între centrele negoțului de sclavi africani, în jurul anului 1500. Existența svasticii ca simbol pe continentul American aruncă o provocare teoriei difuziunii. În timp ce unii au avansat ideea că svastica a fost transferată, în secret, în America de Nord de o civilizație antică de navigatori din Eurasia, o dezvoltare separată, dar paralelă a simbolismului religios este considerată a fi explicația cea mai plauzibilă. Indiferent de origini, în general, svastica a avut conotații pozitive în istoria timpurie a omenirii, cu excepții mai ales în
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale și textele în manuscris ale cântecelor laice. Savonarola luptă nu numai împotriva desfrâului și a modului de viață ostentativ opulent, ci și împotriva cultului păgân antic și, ca o consecință, împotriva artei insuficient pătrunsă de spiritualitatea creștină. Călugărul înzestrat cu un talent oratoric de excepție a captivat masele, înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice. El impune oamenilor rigoare morală și un ascetism religios radical, fiindcă acestea pot
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
În mitologia celtică, este zeul elocvenței, al cuvântului. El stăpânește uriașa putere pe care o au cuvintele asupra oamenilor. Este fiul zeiței Dana și frate cu zeul Dagda, celții considerându-l drept inventatorul alfabetului antic Ogham, alfabet folosit în vechile scrieri irlandeze. este reprezentat ca un bătrân îmbrăcat în piele de leu și ținând într-o mână o măciucă, iar în cealaltă un arc, târând după el un grup de bărbați cu ajutorul unor lanțuri care
Ogma () [Corola-website/Science/299556_a_300885]
-
Yorgyakarta, unde se fac obiecte și statuete din ceramică foarte cunoscute în arhipelag. Mai demult, Indonezia importă obiecte de ceramică și porțelan din Chină, mai ales pe vremea imperiului Majapahit, și are la ora actuală un imens "tezaur" de ceramică antică chinezească, datând chiar din vremea dinastiei Han. Pictură este răspândită pe tot arhipelagul, indonezienii pictează lemnul și sculpturile din lemn, măștile wayang, porțelanul, ceramică, sticla, pietre și chiar și casele, schițând fragmente din viața idolilor. În Java se pictau foarte
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
din ce în ce mai bine combatanții, încercând a nu diminua din mobilitatea și confortabilitatea luptătorilor. Marile civilizații au avut soldați și armate pe măsură. Ca atare și protejarea luptătorilor a fost mai eficientă în cazul civilizațiilor „mai războinice”. Războinicii orașelor state ale Greciei antice erau mult mai sumar protejați decât soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
confortabilitatea luptătorilor. Marile civilizații au avut soldați și armate pe măsură. Ca atare și protejarea luptătorilor a fost mai eficientă în cazul civilizațiilor „mai războinice”. Războinicii orașelor state ale Greciei antice erau mult mai sumar protejați decât soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe, acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce cavalerii evului
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
ul (din grecescul "skeptios", căutător) este într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. Denumirea de este folosită și pentru a desemna o școală din filosofia antică grecească. Scepticismul se opune dogmatismului. Un sceptic "global" sau complet susține că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de vedere ale scepticilor nu sunt susținute în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul pentru cunoaștere și pentru scepticismul pyrrhonian antic grec. Prezentarea cea mai importantă a scepticismului din acea vreme a fost cea a lui Montaigne în "Apologie de Raymond Sebond". Apogeul scepticismului secolului al XVII-lea apare în "Dicționar istoric și critic" a lui Pierre Bayle. Locke a propus
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
sens trigonometric sau invers orar (invers acelor de ceasornic) necesar pentru a ajunge la el de la direcția de 0°, numită "axa polară" (echivalentă cu axa absciselor din coordonatele carteziene plane). Conceptele de unghi și rază erau deja folosite de popoarele antice din primul mileniu î.e.n.. Astronomul grec Hipparchus (190-120 î.e.n.) a creat o tabelă de funcții armonice care dădeau lungimea unui arc pentru fiecare unghi, și există unele referințe la utilizarea de către el a coordonatelor polare pentru stabilirea poziției stelelor. În
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând "aproape","gearr" din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanță scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă "gerso-s*, înrudită mai departe cu "chereion" din greaca antică, "inferior" și cu englezescul "gash". Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma: "*kar-", "*ker-", "*gar-", "*gher-". Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice și să le excludă pe celelalte
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
ul (din semiticul "Bab ilani" - "Poarta Zeilor") este unul dintre cele mai importante orașe ale lumii antice, capitala Imperiului ian. Babilonul a luat ființă în a II-a jumătate a mileniului III î.Hr. pe malul Eufratului, în Mesopotamia centrală. Profitând de o poziție geografică favorabilă, la intersecția unor importante drumuri comerciale, va cunoaște sub prima dinastie amorită
Babilon () [Corola-website/Science/299645_a_300974]
-
Există câteva dansuri balineze care au fost create odată cu apariția acestui tip de "gamelan". Câteva dintre acestea sunt "Țări Kebyar Duduk", "Țări Oleg Tambulilingan", 'Țări Kebyar Terompong", "Țări Cendrawasih", "Țări Teruna Jaya" etc. "Gamelan Semar Pegulingan" este unul dintre tipurile antice de "gamelan". La prima vedere nu pare diferit de celelalte tipuri de orchestre din Băli însă diferența constă în primul rând în ceea ce privește acordajul. Acest tip de ansamblu este acordat folosind modul "pelog saih 7" ceea ce conferă muzicienilor săi posibilitatea să
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
orchestre din Băli însă diferența constă în primul rând în ceea ce privește acordajul. Acest tip de ansamblu este acordat folosind modul "pelog saih 7" ceea ce conferă muzicienilor săi posibilitatea să abordeze un larg spectru repertorial. În principiu este folosit pentru a acompania anticele dansuri din dramă "Gambuh" dar poate fi folosit pentru multe alte dansuri datorită acordajului permisiv. Caracteristice îi sunt sonoritățile extraordinar de fine și dulci datorate în parte acordajului, în parte tehnicii instrumentale. Totodată acest tip de "gamelan" încorporează un instrument
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]